Motto:
''Când
e real, fiecare se comportă altfel.''
L a u r e n ț i u B u d ă u
IPOTETIC
(comedie
în 13 scene și un epilog,
pentru
pesimiști și nu numai)
P e r s o n a j e l e (în
ordinea apariţiei la ”Șine Ruginite”):
DUAMNA DUOINĂ - patroana localului, 55 de ani, femeie cu principii,
dar fără noroc
DOMN' NELUȚU alias ZORRO -
profesor de religie suplinitor, 42 de ani, tare-tare pe orice subiect și slab
pe poziție
CICI - damă fără prejudecăţi, 24 de ani, îmbrăcată foarte
sumar, o persoană foarte populară, dar nu tocmai la televizor
(DUAMNA
DUOINĂ, DOMN' NELUŢU)
Duamna
Duoină, înarmată cu un pix și o foaie chinuită, inventariază de zor sticlele de
pe rafturile barului. Bombăneli interminabile. Domn' Neluţu, îmbrăcat cam
retro, intră sfios cu un imens troler jerpelit peste care tronează un diplomat
de culoare galben-muștar. Tușește timid, atât cât să atragă atenția femeii.
Joc.
DUAMNA DUOINĂ:
Domn' Neluţu, nu vă mai dau! Dacă am spus că nu vă mai dau, atunci chiar că
nu vă mai dau! Ce, chiar mă luaţi de proastă?... Ce, credeţi că mie îmi dă cineva ceva pe ochi
frumoşi la depozit?
DOMN'
NELUŢU: Da' eu n-am zis să-mi daţi pe degeaba, duamna Duoină. V-am vorbit
cultural, duamna Duoină. Am zis să mă puneţi pe caiet, nu am zis să mă puneţi la punct. Am zis că vă dau la sfârșit.
DUAMNA DUOINĂ:
Dacă mai urlaţi mult, domn' Neluţu, vă dau afară. Să vedeţi dacă ăia de la
autogară vă primesc. Jur că vă dau afară. Oricum n-am niciun câştig din partea
matale.
DOMN'
NELUŢU: Faptul că-mi mănânci ficaţii în fiecare zi, nu ţi se
pare un câştig?
DUAMNA DUOINĂ:
Cum ai avut bani de ţigări, domn' Neluţu, aşa trebuia să ai şi bani de cafea... Ce, suntem la capra podului?
DOMN'
NELUŢU: V-am zis doar că iar ne-a întârziat cu salariile.
DUAMNA DUOINĂ:
Vă rog să nu-mi mai faceţi
capu' dâmburi! Gata!
DOMN'
NELUŢU: Duamna Duoină...
DUAMNA DUOINĂ: GATA!
(bombăne în sinea ei) N-am plătit chiria pe spaţiu de trei luni şi vin
ăştia să mă dea afară. Mâine dimineaţă, vine ăia după chirie ca vulturii. Cine îmi plăteşte chiria?!... Mi-o plăteşti
matale, domn' profesor?!
DOMN'
NELUŢU: Îţi face domn' profesor o rugăciune cum ştie el, una ca la cartea de-a IX-a, şi scapi şi de data asta.
DUAMNA DUOINĂ:
La datoriile pe care le am cu barul ăsta, nici cu un sobor de preoţi nu cred
c-aş scoate-o la capăt. Nici curentul nu e plătit.
DOMN'
NELUŢU: ...Dacă nu te pricepi, nu trebuia să te bagi!
DUAMNA DUOINĂ: Ce-aţi zis, domn' Neluţu, ce-aţi zis?! Ați zis ceva?
SCENA 2
(CICI, DOMN' NELUŢU, DUAMNA DUOINĂ)
CICI: Mama
lor de sclifosiţi! În ziua de azi nu mai iubeşte bărbaţii femeile ca pe
vremuri. Un ceai, c-a început să mă ia de la picioare de când mă frăsui prin gară!
DOMN'
NELUŢU: Ia-ţi şi tu o fustiţă mai lungă, de călugăriţă.
Pune o pufoaică de la kile pe tine. Bagă-te în frigider cu un fochist.
DUAMNA DUOINĂ (dezamăgită
la maximum): Un
ceai?!...
CICI: Da'
să fie fierbinte. Că acum
văd că începe să mă ia de
la picioare, că mi se umflă. Că
înainte mă lua de la cap.
DOMN'
NELUŢU: Suzeto, toate
problemele unei femei încep de la picioare. Pe cinstea mea!
DUAMNA DUOINĂ:
Hai, măi, Cici,
nu începe şi tu, că mă internez la Socola. Ia şi tu măcar un cincizeci, nu te zgârci.
CICI: Păi
la tine, soro, un ceai costă cât o tărie. Iar ca să-mi iau o tărie
de la tine, trebuie să-mi duc cerceii la amanet...
DUAMNA DUOINĂ:
Zgârcita tot zgârcită. De
când ai început să ai tu, fată, umor? De când
te-a părăsit spaniolul?... Nu cumva vrei şi cu pai
înfipt?!
CICI: Da şi cu pai, şi cu păi.
DUAMNA DUOINĂ:
Da, da, ca s-o lungeşti aici
cât e ziua de lungă şi să ţii masa ocupată. Că
de aia fuge clienţii când vine de la tren, că n-are unde să se pună în fund de
fundul tău.
CICI: Doar până trece ploaia. Dup-aia plec. Pe bune. Cine
ar vrea să se-agaţe de o femeie murată?
DUAMNA DUOINĂ:
Îmi alungi, fată, clienţii. Ia-ţi
o umbrelă. Cu ceaiul tău
nu-mi scot nici măcar banii pe şerveţelele de la baie.
DOMN'
NELUŢU: Dă-i şi o apă fetiţei din partea mea.
DUAMNA DUOINĂ:
Domn' Neluţu, chiar că eşti cu capu'. N-ai niciun sfanț și
mai faci și mișto. Mâine vin
ăia de la bancă să-mi pună sechestru.
DOMN'
NELUŢU: Eu sunt cu portmoneul gol, matale eşti cu capul. N-ai zis adineaori că vrei un
sejur all exclusive la Socola? Ascultă un
sfat: du-te! Acolo nu-ţi mai cere nimeni socoteală. Acolo ai să te-nţelegi de
minune cu toţi.
DUAMNA DUOINĂ:
...Şi,
dacă mai faci mult mişto de
mine, chem poliţia, pe Gogu.
DOMN'
NELUŢU: Toţi foştii mei colegi lucrează la mascați. Vrei să facem întâlnirea de 30 de ani,
aici, la matale în bar?
CICI: Ce de-a clienţi! O săptămână după asta, stau cu
picioarele-n sus şi nu mă mai doare chiar niciunde.
DUAMNA DUOINĂ:
Clar, munca e pentru
tractoare!... Domn'
Neluţu, ce faci, te-ai
apucat de corectat lucrări pe calorifer?!
DOMN'
NELUŢU: Sorry, frigiderul nu mă inspiră!
CICI
(ca
să mai abată intemperiile): Ce mai știți de amărâtul de Lăcustă?
DUAMNA DUOINĂ:
Îl doare la bască. Aşa amărât
ca el, mi-aş dori să fiu şi eu. N-are nimic. N-are telefon, n-are card şi nici
măcar stima de sine, da' semnează condica aici în fiecare zi. Şi poartă numa'
ţoale de firmă şi aruncă cu banii în câini, aţi observat? Nici eu nu ştiu ce să
mai înţeleg. Parcă vine sfârşitul lumii!
DOMN'
NELUŢU (afundat printre corecturi): Exact,
dar exact ca în Biblie! Păduchiosul! Ştiam eu că a copiat de la alţii, dar
mai mult de la el. Stima! Nota 3 (trei)!
SCENA 3
(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU, CICI)
DUAMNA DUOINĂ:
Dacă nu apăreai matale cu doamna Munca,
jur că mă pregăteam să
arunc tot mărunţişul adunat la gunoi şi să închid!... Ceva pentru
mahmureală?
DOMN'
NELUŢU: Dă şi matale mai
des, că de aia eşti galbenă de la facturi.
DUAMNA
DUOINĂ: Apropo, domn' Neluţu, azi n-ai ore?
DOMN'
NELUŢU (evaziv): Sunt într-o
fereastră.
PLEAŞCĂ:
Văd că eşti la o fereastră, da' totuşi zece ore?! Te-aşteaptă copilaşii
spânzuraţi de gratii ca să le-nchei mediile! Nu ţi-e ruşine? Din cauza unor atei
ca tine, se duce dracului strămoşeasca credinţă!
DOMN'
NELUŢU (afundat printre corecturi):
Patru!... Şase!... Doi!... Hopa, şi-un bileţel de amor!
CICI: Şi să mai spui că n-ai noroc în dragoste, că n-ai
noroc la femei.
DOMN'
NELUŢU: La femei nu, la
puştoaice, da.
CICI: Vezi,
vezi! Dacă te prinde cineva că umbli cu cioara vopsită, puşcăria te mănâncă.
DUAMNA
DUOINĂ: Crezi că nu e conştient?
DOMN'
NELUŢU: Mă laşi? Parcă în momentele alea mai judeci.
DUAMNA DUOINĂ: Ah, tineretul din ziua de astăzi!... Şi ce-ţi scrie
eleva, dacă nu sunt indiscretă?
DOMN'
NELUŢU: E elev. (Cici
scapă involuntar paharul din mână.)
DUAMNA
DUOINĂ: Naşpa, da' naşpa rău de tot!
DOMN'
NELUŢU (citind cu intonație
libidinoasă): "Profu', îmi place cum ştergi tabla, de sus până
jos, de sus până jos, cum îţi lipeşti buzele fierbinţi pe etichetă,
cum..."
CICI: Deschideţi
un geam! Îmi vine să vomit. Nema cultură, nema respect, nema bun simţ la plozii
ăştia.
DUAMNA
DUOINĂ: Ce te miri? Parcă tu nu erai tot așa?
CICI: Toţi
suntem de vină, dar mai ales
alţii. Huo!...
DOMN'
NELUŢU: Gagica, pentru cultura ta generală, Soros e de vină pentru tot, da' să nu mai spui la nimeni!...
DUAMNA DUOINĂ:
Cine să comenteze, cine să mai aibă curajul să mai măcăie, dom' Ionel,
când scoţi pe guriţă asemenea perle altoite?
CICI: Pe când alții găngureau la grădiniță, el deja ciripea... Dacă nu dădea peste el evenimentele, era în colimator
să-l facă general de...
DOMN'
NELUŢU: Taaaci!!! Adio blană, adio cercei! Staţiune, canci!
CICI: De
ce să tac, şefu', de ce
să rabd, de ce să nu intre şi alţii în nişte idei preconcepute? Las' să afle toată lumea ce valoare ai fost. Mare
valoare, mare caracter!
FER, domnule, FER! De aia te-au retrogradat.
DOMN'
NELUŢU: De azi înainte sunt mut ca lebăda lu' Blaga. Aia însetată de propriul sublim.
CICI: Când învăţam eu la profesională, balada asta era
scrisă de Traian Vuia. Nu-i aşa, duamna Duoină?
DUAMNA DUOINĂ
(cu
subînțeles): Eu
am terminat la economic, la zi, nu la construcţii ca alţii... (Cu
avânt din vremuri tulburi.) "Mult e dulce si frumoasă/ limba ce-o
vorbim./ Altă limb-armonioasă/ Ca ea nu găsim./ Rabdă inima-n tăcere,/ Când o
ascultăm./ Şi pe buze aduce miere,/ Când o cuvântăm." Vedeţi, pe vremea
mea se făcea carte nu ca acum. Acasă ne băteau părinţii, la şcoală ne băteau
profesorii şi în timpul rămas liber ne băteam noi între noi, da' se făcea carte
pe bune, dom-le, nu ca acu'. Poezia asta am învăţat-o acu' patruzeci de ani şi
tot o mai ţin minte... Bătaia e ruptă din paradis, nu-i aşa, domn' profesor?
DOMN'
NELUŢU: De la schimbatul
manualelor, de acolo ni se trag toate nenorocirile. De la reformele făcute de
cârpaci.
DUAMNA DUOINĂ: E-he-he, pe vremea "cârpaciului" toţi aveau
un loc de muncă şi casă. Forţat-obligat. Brânza sărată şi peştele putred erau
pe toate drumurile. Obligat-forţat. Toate ocnele funcționau la capacitate maximă.
CICI: Să!...
DOMN'
NELUŢU: Nu!...
DUAMNA
DUOINĂ: Generalizăm!
DOMN'
NELUŢU (cocoțat instantaeu pe
masă): În genunchi,
oştenii mei!
CICI:
Ce i-ai pus în cafea, ce i-ai dat să bea, duamna Duoină, la ăsta, nu vezi că se
ţine de figuri?
DUAMNA
DUOINĂ (punând ferm mâna pe mătură): Ce ai,
bre, te crezi Dolănescu? Ce
e cu talentele astea de doi bani?! Dacă începi iar scandalul, dom' Neluțu, îţi spun, aici de faţă cu madam Cici, cu toată prietenia
care ne desparte, că nu
mai ai ce căuta, în veci şi de-a pururi, aici,
la "Șine Ruginite". Şi aşa, ultima dată, ai făcut urât, da' urât de tot.
Ţi s-a rupt filmu'?...
CICI: Ionel, fii înţelegător! Așa ceva nu se
există! Nu se cade să te comporți cu o femeie ca și cu o duamnă.
DUAMNA DUOINĂ: Poate dom'
Neluțu are, câteodată, nevoie de un mic masaj la creier. Poate
vrea să-l maseze cineva c-un picior de scaun, ca să scape de stres... Să desfac
sticla de whiskey, dom' Neluțu? O şampanie ceva de pe raftul de sus?
DOMN'
NELUŢU (revenit cu picioarele pe pământ):
Pişicherul tot pişicher!...
Zero barat! (Și mai afundat printre
corecturi.): Încă
un bilețel! Păgânilor... e post! Pocăiţi-vă! Scoateți-vă creierii din fund!
DUAMNA
DUOINĂ: Şi ce are ''prostul'' cu ''postul'', ai? (Sunete
prelungi de claxoane atipice.) Trage perdelele, Cici!... Păsărică,
auzi?
CICI: Parcă e razie! Ta, da, da, da! M-am săturat de
amenzi. Cred că e cam cazul să mă roiesc.
DUAMNA DUOINĂ
(lăcrimat): Ce de-a clienţi care nu intră aici!
DOMN'
NELUŢU: Tiii! O fi
accident! Prea s-a strâns lumea ciopor. Prea ca la urs. (O autohtonă muzică de acordeon.)
DUAMNA
DUOINĂ: Accident cu cântare?! Mă laşi?
CICI: Da'
de unde, nu vedeţi că-i o nuntă? Mistreţul ăla cu papion trebuie să fie
ginerică.
DUAMNA DUOINĂ: Pare mai bătrân decât naşu'...
CICI: Când
banii vorbeşte, duamna Duoină, sentimentele tace.
DUAMNA DUOINĂ: Şi invers.
CICI:
Să!...
DOMN'
NELUŢU: Nu!...
DUAMNA
DUOINĂ: Generalizăm!
CICI: Ce de-a limuzine, mamă-mamă, şi toate cu numere roz
de Elveția! Acolo se tipăresc banii noștri, nu-i așa?
DOMN'
NELUŢU: O adevărată
adunare de portofele şi cefe. Du-te, suzeto, poate prinzi şi tu vreo comandă
mai scurtă. N-o fi chiar toţi însuraţi.
DUAMNA DUOINĂ (cu revoltă
sinceră): Poftim, ăştia cum fac nunta în post? Pentru umflaţii
ăştia nu e post?
CICI: Fac
şi ei când apucă. Şi nunta şi botezul la un loc. Uneori și divorțul. C-aşa e
acum moda la știri.
DUAMNA
DUOINĂ: Pentru umflaţii
ăştia sunt alte legi? Pe ăştia cum de nu-i vede banca?
DOMN'
NELUŢU: Ta, da, da,
da! Chiar că ai un pitic. De acum o să te viziteze tot mai des. Fă-i abonament!
CICI: Ce să
caute o nuntă tocmai aici, lângă triaj?!
DOMN'
NELUŢU: Li s-a
dereglat GPS-ul, nu vă e clar?
DUAMNA DUOINĂ: La toţi deodată?!
CICI: S-au oprit să-şi ia câte o șaormă de pe colț. Haideţi
să vedem miresoaia. Poate ne căpătăm şi noi cu o bomboană, cu o măslină, cu o
atenţie ceva.
DUAMNA DUOINĂ: Vezi ca să nu. Ăştia care are mai mult e mai
zgârciţi.
CICI: Încercarea moarte n-are. (Cici iese afară buluc.)
DOMN' NELUŢU (în urma ei): Vezi să nu
prinzi tot buchetul!
DUAMNA DUOINĂ:
Domnu' Neluțu, matale nu te duci?
DOMN'
NELUŢU: Sunt prea
tânăr. Ce, mă vezi îmbrăcat mai prost? Trebuie să mai rămână cineva cu
demnitate şi pe aici. Nu ți-e clar?
SCENA 4
(DUAMNA DUOINĂ, DOMN'
NELUŢU)
DUAMNA DUOINĂ:
Domnu' Ionel, împrumută-mă cu o sută de milioane.
DOMN'
NELUŢU: Ce-ţi veni? M-ai văzut mai prost îmbrăcat sau ce?
DUAMNA DUOINĂ:
2.500 de euro, domnu' Ionel. Ce-i pentru dumneata 2.500
de euro?
DOMN'
NELUŢU: Salariul
pe o juma de an. Dac-aş
avea acum
2.500
de euro, aş divorţa pe loc şi m-aş însura cu Munca... Crezi că, dac-aş avea 2.500
de euro, aş mai veni
să cerșesc zoaie
la crâşma
asta? Aş bântui doar la "Podu' cu Lanţuri" şi la Slănic...
DUAMNA DUOINĂ:
Da' asta ce-are? Ce îi lipseşte dom-le? Chiar că m-ai făcut curioasă.
DOMN'
NELUŢU: Lustru, asta îi lipseşte, duamna Duoină.
"Șine Ruginite"?! Matale cred că ai în loc de creier brânză. De la
numele ăsta ciufut pe care ţi l-ai pus deasupra ţi se trag toate pocinoagele. Vad
ai, slavă Domnului, ce loc mai bun poate să fie decât ăla din faţa gării?
Schimbă numele ăsta de tot rahatul şi să vezi cum încep să-ţi curgă lovelele.
DUAMNA
DUOINĂ: Şi cum ai fi
vrut să se cheme, Ionele?!
DOMN'
NELUŢU: ''El Chupitos'',
nu ţi-e clar?
DUAMNA DUOINĂ:
Hai că m-ai lăsat paf. Şi eu care credeam că taman ăsta e punctul lui
forte.
DOMN'
NELUŢU: Dă-mi o daltă, un șmirghel şi-un ciocan, şi în cinci minute ţi s-a dus
ghinionul. Nu vezi că numai analfabeţi trec pe aici. Nu vezi tu o faţă nouă,
luminoasă, aceleaşi moace plictisite în fiecare zi. Cu cine vrei să faci
vânzare, cu noi doi şi cu aurolacii care vin să-ţi ia câte-o juma
de cafea la pahar?
DUAMNA DUOINĂ:
Mâine vin ăia de la bancă, domn' Ionel. Îmi ia toată munca
de-o viaţă. Tot tot. Mă lasă să vorbesc de una singură.
DOMN'
NELUŢU: Şi pân-acum, ai vorbit cu
cineva?
DUAMNA DUOINĂ:
Îmi vine să m-arunc în faţa trenului. În
față la Massaro. Că știu că au frâne bune.
DOMN'
NELUŢU: Pentru asta îţi trebuie curaj. Şi dacă nu mori şi te chinui apoi prin
spitale şi azile tot restul vieţii, te-ai gândit? Sunt băgat până-n gât în
datorii. Noroc de nebuna asta de Cici că mă mai scoate din stare, că în rest sunt varză.
Datorii peste datorii. Mai bag şi la păcănele, mă mai încurc şi la jocuri de
noroc. Material rău, da' ce să-i faci, trebuie să
continuăm să trăim.
SCENA 5
(DUAMNA DUOINĂ, DOMN'
NELUŢU, CICI)
DUAMNA DUOINĂ
(demn, imitând inconștient
un președinte recent): Dragi consumatori, plătitori şi neplătitori! Dragi
colaboratori ai declinului omenesc! Dragi contribuabili! Nu m-am mai spovedit
de 31 de ani, de la nuntă, dar acum cred c-a venit,
în sfârşit, ocazia nesperată...
În toţi aceşti îndelungi ani de când activez aici, cred că aţi apucat să vă
faceţi o părere oarecare despre persoana mea. Reciproca este valabilă. Trebuie
să recunoaşteţi că n-am precupeţit niciun efort pentru îndeplinirea sarcinilor
pe care mi le-am trasat. Trebuie să recunoaşteţi că v-am fost ca un mamă şi ca o tată. Uneori, ca şi o soră pe
invers...
CEILALȚI DOI: Se spune ”frate”. Asta e!
DUAMNA
DUOINĂ: V-a fost sete, v-am dat de băut, v-a fost foame, v-am
dat de băut, aţi avut sentimentele ţăndări, v-am ascultat şi v-am dat de băut.
V-am şters lacrimile cu şerveţele de unică folosinţă, am şters de pe jos, v-am
aruncat cojile de seminţe şi mucurile de ţigări şi am avut grijă de obiectele
pierdute
ducându-le la amanet.
Da, recunosc, m-am aplecat şi eu
ca salcia lu' Bacovia,
dar de durere şi de compasiune.
Când aţi ajuns la capătul
puterilor şi eu al răbdării, v-am urcat în taxiuri şi... pe-aici ţi-e drumul...
CEILALȚI
DOI: Erai mână-n mână...
DUAMNA
DUOINĂ (iritată la culme): Eu n-am întrerupt pe nimeni!!! (Reintrând
în rolul anterior, dar cu ceva mai mult angajament.) Am fost un cadru de nădejde în tot acest răstimp şi
chiar dacă n-am avut un partid puternic care să mă susţină
necondiționat în rătăcirile personale, să mă premieze ori să-mi confere medalia Serviciul Credincios în grad
de mare cruce, am continuat să mă achit cu conştiinciozitate de obligaţiile pe care mi le-am asumat ca o cretină. Scuzați, ca o adevărată creștină.
DOMN'
NELUŢU: Da' şi soţul matale, duamna Duoină, ar merita o medalie. Mai ales el.
CICI: Domn'
profesor, matale cred că nu înţelegi momentu'. Acum e clipa de glorie doar a
duamnei Duoină. Masculii în retragere pot să mai aştepte. Aşa e frumos, aşa e civilizat.
Zău, chiar nu m-aşteptam, tocmai de la mata...
DUAMNA DUOINĂ:
Mi-am lăsat familia să se descurce de capul ei, mi-am abandonat tatăl invalid lângă
un club de atletism dezafectat,
am renunţat la înmormântări şi parastase de baștani doar ca să stau permanent la dispoziţia voastră.
CICI: 24 din 24!
DOMN' NELUŢU: 6 din 49!
DUAMNA
DUOINĂ: Şi cu ce m-am
ales?! (Un delicat semn obscen.) N-am avut zi liberă, n-am avut concediu
de maternitate, n-am
plecat măcar
o dată la Sovata sau la
Eforie în toţi aceşti ani, n-am cunoscut sâmbătă sau duminică liberă, şi asta doar
pentru ca să nu suferiţi...
CEILALŢI
DOI: NOI SUNTEM
FAMILIA TA!
DUAMNA DUOINĂ:
Ha-ha-ha!
(se
dezlănțuie ca grindina) Necătând
defel
la toate acestea, am
continuat să-mi port crucea ca Domnul nostru Iisus Hristos...
Să nu care cumva să credeţi că am fost nefericită. Niciun moment, niciun
moment. Să dăruieşti pe bani e cea mai mare bucurie. (Cici începe să lăcrimeze uscat.)
Da, da, recunosc, sunt singura vinovată dintre aceste preacinstite feţe care mă
înconjoară cu atâta atenţie. Parcă
sunt o căprioară virgină într-un ţarc cu lupi... Iartă-mă, mămică, pentru că nu
te-am ascultat și am băgat adănc mâna-n Cutia Milei!... Mi-am făcut-o cu mâna mea?
Mi-am făcut-o!...
Iartă-mă, Doamne!
CICI: Să
nu exagerăm, Duoină, ţi-au mai făcut-o şi alţii.
DOMN'
NELUŢU (blajin): Cicciolina,
ţi-am atras de atâtea ori atenţia să nu mai intervii peste interlocuitori.
Concluziile se trag la final. Cu pușca.
DUAMNA DUOINĂ (nu
tocmai academic):
Cercetătorii
britanici au descoperit că deshidratarea
e cea mai cumplita boală a secolului nostru. Ştiţi câte milioane de oameni mor
anual pe planeta Pământ din cauza deshidratării provocate de sete? Nu ştiţi,
bineînţeles că nu ştiţi. Dar eu ştiu. 19.462.337
de locuitori, vă spune ceva? Bucuraţi-vă că, datorită mie, nu vă aflaţi deocamdată
printre ei.
DOMN'
NELUŢU: Bogdaproste!
CICI (conspirativ): Săraca, chiar că ar merita o statuie în faţa gării,
în locul lui Vasile Roaită. Una cu halba în
mână.
DOMN'
NELUŢU (cu atitudine): Ce-n faţa gării? Pe prima linie, nu? Ce, n-are faţă de Parcul Trandafirilor? Ce,
n-are faţă de Narcisa?... Bravo, fată, eu te susţin!... E cineva-mpotrivă? Se
abţine cineva?
CICI:
Părerea mea nu contează?
DOMN'
NELUŢU (mai puţin blajin): CICI!
Îmi dereglezi subtitrarea...
DUAMNA DUOINĂ:
În concluzie, VĂ LAS!!! Gata. Trag
oblonul! PAAA!... M-am
săturat şi eu. Trebuie să-mi
urmez crudul și nemilosul destin.
DOMN'
NELUŢU: Cici, ar trebui
să te gândeşti serios şi tu să apuci calea călugăriei. În domeniul în care
activezi acum, nu eşti decât o simplă amatoare... Ai destule recomandări din
partea autorităţilor.
CICI:
Vino-ţi în fire, Duoină. Nu
se poate să te
părăseşti. E o pierdere
ireparabilă pentru (viti)cultura naţională. Vrei să purtăm mască toată viața? Vrei
să se prăbuşească PIB-ul din nou?
DUAMNA DUOINĂ: Da' de unde. A mai rămas Slănicu' şi Podu' cu
Lanţuri. De mâine dimineaţă sunteţi liberi să vă-ndreptaţi încotro vă duc ochii
şi punga. Aveţi dreptul la autodeterminare. Să vă-nfieze, să v-adape ei. Să vă dea ei pe caiet.
DOMN'
NELUŢU: Doliu naţional!
DUAMNA DUOINĂ:
Ce-i o fi mamii, i-o fi şi
tatii! Sunt cu nervii
la pământ. Am cedat. Închid localul. Pun lacătul!
CICI: FER, domnule, FER!!! 50 de bani pe kil!
DOMN'
NELUŢU: Eu zic să supunem la vot!
Obligat-forţat, forţat-obligat!
DUAMNA DUOINĂ:
Pe banii mei?!
DOMN'
NELUŢU: În aceste momente
de grea cumpănă, declar
moartea democraţiei.
SCENA 6
(DUAMNA DUOINĂ, DOMN'
NELUŢU, CICI)
DUAMNA DUOINĂ
(insinuant):
Cici, ai grijă tu de bar cât timp lipsesc!
Da? Vezi că am pus tot felul de semne. Mă duc la baie să mă descarc!
DOMN'
NELUŢU: Hai, mă', Duoină, prea le pui şi tu pe toate la ficaţi! Mai dă-le şi tu
la spate. Vrei să te cari aşa de tânără?
CICI
(cu un iz de romanță sleită):
"Dacă pleci, eu cui
rămân?!..."
DOMN'
NELUŢU: Mucles!
CICI: Chiar
că mă derutaţi, domn' Neluțu! Când îmi spuneţi să cânt, că nu mai puteţi de
talentele mele, când să tac... Da' aşa ceva îmi ruinează cariera inexistentă... Spuneţi sincer: vă deranjează muzica mea?
DOMN'
NELUŢU: Muzica nu, solista da.
CICI: Botniţă îmi pun, botniţă! Du-te, duamna Duoină! Nicio nădejde. Du-te şi
descarcă-te. Jeleşte printre
navete. Eşti doar şi
mata' o fiinţă umană, nu un butoi de Timișoreana.
DOMN'
NELUŢU: Duamna Duoină pune lacătul.
CICI:
Duamna Duoină pune lacătul.
DOMN'
NELUŢU: Duamna Duoină o
pune cu un
lacăt.
DUAMNA DUOINĂ
(din baie): Dom' Neluțu, dacă doi sau trei oameni îţi spun că eşti mangă, trebuie să te duci să te culci, chiar dacă n-ai
băut decât apă. Ce-şti greu de cap?
DOMN'
NELUŢU: Să nu-mi spuneţi că azi e întâi aprilie.
DUAMNA
DUOINĂ: Azi nu e întâi aprilie.
CICI: Nu
te-ai prins.
DOMN'
NELUŢU: Nici pe departe. Există un plan divin pentru toţi. Şi aici mă refer la
fiinţe, nu şi la clădiri.
DUAMNA
DUOINĂ (din baie): Serios?
DOMN'
NELUŢU: Foarte serios! Voi ați auzit vreodată de Apocalipsă?
(Sunetul de rău augur al unui vânt neprielnic.)
SCENA 7
(CICI,
DOMN' NELUŢU, DUAMNA DUOINĂ)
DUAMNA DUOINĂ (din
baie, printre sughiţuri): Ţţ!... Gataaa... am cedat... nervooos...
Deseară... la zece.... vă spun... adiooo.... definitiv...
DOMN'
NELUŢU: Nu se poate să ne laşi aşa, pe drumuri, duamna Duoină! Chiar eşti cu capu'?
CICI: Ce,
dracu', mai trebuie să existe o speranţă. Vrei
să pun un acatist?
DUAMNA
DUOINĂ: La vii sau la
morţi?
DOMN'
NELUŢU: Speranţa moare
ultima.
DUAMNA
DUOINĂ: Dar moare şi ea,
nu?... Speranţă, aici
la "Șine Ruginite", domn' profesor?! (Râde nervos.) Chiar că nu sunteţi normali niciunul. Vi se pare
totul o glumă.
DOMN'
NELUŢU: Eu, unul, zic să ne mai dăm o şansă.
CICI: Chiar
o şansonetă.
DUAMNA
DUOINĂ: A câta?!... Nu vezi
că, de la un timp, am început să aduc bani de acasă?
DOMN'
NELUŢU (didactic):
Vezi, aici la matale, e ca la taxiuri. Stai câteodată câte o zi întreagă şi nu
se urcă niciun amărât în maşină, şi aşa, deodată, când dai să renunţi şi să o
iei spre casă cu coada între picioare, urcă aşa, tam-nesam, câte un barosan care-ţi comandă o cursă babană până la Sinaia şi înapoi, aşa doar ca
să fumeze o ţigară la aer curat ori să tragă o înjurătură în creierii munţilor
şi să nu-l audă nimeni.
500 de km pe ceas, doar pentru un fum de ţigară!
Pricepi?... Ba, la sfârşit îţi mai lasă şi dublu tarif faţă de
cât i-ai cerut.
CICI: Barosanii sunt o specie pe cale de dispariţie.
DUAMNA
DUOINĂ: Nu mă mai duce
cu preşul, barul stă pe
loc, nu se mişcă.
CICI: La
taxiuri, ca și la trenuri, e altă treabă, aici e bar, şi ştie duamna Duoină ce
zice. Doar e expertă la scăderi.
DOMN' NELUŢU: Dacă e expertă, să rămână expertă până la capăt. Să nu-mi frece mie feng
shui-ul după încasări. Stabilitatea, asta lipseşte în ţara asta, fraţilor.
Principiile. Unde mai iernez eu?! Unde mai pun eu note din burtă?!
Unde îmi scriu dizertația?
CICI: Măi, Neluțu, tocmai tu vorbeşti de principii?!
DOMN' NELUŢU: Ce e cu discriminarea asta care mă favorizează?!
CICI: Vedea-te-aş!
DOMN'
NELUŢU: Hai, că mă-nervezi. Du-te lângă duamna Duoină, că-mi iei aerul. Asistato.
CICI: Când
ţi-o făta mintea, să ne dai şi nouă câte un pui. Ca să-l dresăm.
DOMN'
NELUŢU: Credeți
că eu n-am principii? De fapt, unul singur.
DUAMNA
DUOINĂ: Şi cam care ar fi ăla, domn' Pleaşcă, dacă nu sunt cumva
indiscretă?
DOMN'
NELUŢU: "Băutura trebuie să fie tare, multă şi pe degeaba!"
Citez dintr-o pierdere de memorie.
DUAMNA
DUOINĂ: Pleaşcă, te-ai cam obrăznicit în ultimul timp.
CICI: Ei,
na! Poţi să mai spui ceva? Bagă, da' bagă ceva rapid,
de acreală! Obligat-forţat, forţat-obligat! Ceva care să mă facă să-mi uit
trecutul tulbure, prezentul mat şi viitorul cu sclipici!
DOMN' NELUŢU: Ce?
CICI:
Orice, numai să nu mai fie cu ploaie şi vânt, că m-am săturat de intemperii şi de gripa asta ca de cancer.
Am toate ţoalele ude, cu toate că nu prea port.
DUAMNA
DUOINĂ: E specializat pe
meteo, n-ai înţeles? Cântă-ne ceva cu soare, Neluțule! Te
rugăm din inimă! Ceva din cei tineri, ceva din Gică Petrescu! Să ne mai înseninăm şi noi
la auz.
DOMN' NELUŢU (cu răcnet din vremuri biblice):
Iudelor! L-aţi omorât
acu' 30 de ani, cu toţii l-am omorât, dar ne prefacem că am uitat!
CICI: Fii solemn! Istoria behăie, nu cântă! Dă pe Antene,
Duoină!
SCENA 8
(DUAMNA DUOINĂ, DOMN' NELUŢU, CICI)
DUAMNA
DUOINĂ: Ce faci, domn' Neluţu, ai adormit pe calorifer?
DOMN'
NELUŢU: Ţţ! Îmi repetam tema pentru mâine:
''Viaţa religioasă oglindită în creaţii populare, în
datini şi în obiceiuri.''
Am pregătit și un bal mascat după asta pentru plozi. Am toate costumele în troler.
Vreți să vedeți?
CICI: Ce
idealist!... Să te lase
nevasta fără casă, aşa peste noapte, nu e chiar aşa de uşor. O spun din proprie experienţă. O cafea
moca din partea mea
pentru domn' Neluţu! Ca să se
trezească la realitate.
DUAMNA
DUOINĂ: Eu cred că nu l-a lăsat, eu cred că s-a eliberat, săraca. Avea ceva
probleme intime, de aia s-a cuplat cu un ginecolog...
CICI: Dacă
n-ai unde dormi, domn' profesor, vino deseară la mine. Fac şi eu o pomană pentru un bugetar, că şi aşa aveţi
salarii mici. Dar fără prostii.
O noapte n-am să mor de la
mirosul picioarelor. Fără
prostii, da? Mâine, nici n-o
să ne mai recunoaştem.
DUAMNA
DUOINĂ: Câtă-i glumă-i panaramă. Out! Ora
închiderii!
CICI: Tocmai
acum, când ne-am încălzit şi noi,
când ne simţim în stare s-o luăm de la capăt cu eșecele?
DUAMNA
DUOINĂ: Mi-a părut bine de cunoştinţă. ADIO! Vedeţi să nu vă uitaţi năravurile și
costumele boțite pe aici,
că vi le sechestrează banca.
DOMN'
NELUŢU (în transă etilică): Dar ai promis, duamna Duoină, dar ai promis!
DUAMNA
DUOINĂ: Când am promis? Am promis ceva? Ce-am promis?!
DOMN'
NELUŢU (în transă etilică): PROMISIUNEA E MAI REA DECÂT DATORIA!
PROMISIUNEA E MAI REA DECÂT
ORICE BANCĂ!
CICI: Pe
sufletul matale, duamna Duoină. N-o mai da cotită. Trebuia să te înregistrez pe
telefon. Ai promis că stai până la ultimul client.
DOMN'
NELUŢU: Clientul zero!
DUAMNA
DUOINĂ: Aşa am promis eu?!
SCENA 9
(DUAMNA DUOINĂ, DOMN'
NELUŢU, CICI)
DUAMNA
DUOINĂ: La ora asta e
deja noapte la Moscova.
DOMN' NELUŢU: Dar
la Beijing e încă zi...
CICI:
Să!...
DOMN'
NELUŢU: Nu!...
DUAMNA
DUOINĂ: Generalizăm!
DUAMNA
DUOINĂ: Şi credeţi că ce nu mi s-a întâmplat toată viaţa, mi se poate întâmpla tocmai
acum?
CICI: Şezi blând ţi-am zis!
DOMN'
NELUŢU: După ceasul meu sunt chiar 7 minute.
DUAMNA
DUOINĂ: Lăsaţi vrăjeala!
DOMN'
NELUŢU: Boală lungă, moarte sigură.
CICI: Adio,
copilărie!
DUAMNA
DUOINĂ: Ultimul minut! Afară,
cu demnitate!
DOMN' NELUŢU: Dacă-i bal, bal să fie!...
ADIOOO!!! (DOMN' NELUŢU chiar părăsește barul, trăgând după el sacul de nylon și
închide teatral ușa dublă de la intrare.)
CICI: Îndură-te,
Doamne! Fie-Ţi milă de noi!... Fă
o minune! (Pe fundal, tobe în
crescendo, în manieră Țăndărică. Uşile de la
intrare se deschid apocaliptic. Fum.
Femeile se regrupează instantaneu, făcăndu-și cruce în
maniere diferite.)
SCENA 10
("ZORRO", DUAMNA DUOINĂ,
CICI)
"ZORRO": Buena
noches!
CICI: Cine ești, cunoscutule?!
DUAMNA
DUOINĂ (plină de emoţii pozitive):
Bun sosit, mult prea stimate şi neaşteptat client zero!
"ZORRO":
Clientul
Zorro, señora! Zorro!
CICI
(în surdină): Oau!
DUAMNA
DUOINĂ: Mi barus es su barus!
CICI:
...Ce-ai zis, soro?!
DUAMNA DUOINĂ: Ceva in ungureşte. Ceva care ne unește când ne
despărțim... E de bine!
CICI (în surdină): Bau!
Bau!
Joacă tare. Ori totul ori
nimic!
"ZORRO":
Señora,
trebuie să fiţi un adevărat
fenomen al naturii. Unul demn de Dosarele X. O adevărată Madre
Omida cu studii.
DUAMNA
DUOINĂ: În sfârşit, cineva care îmi recunoaşte calităţile indivizibile.
"Șine Ruginite" vă stă la dispoziţie!
"ZORRO":
Ce nume inspirat, señora. Numai un imbecil n-ar şti să-l aprecieze,
señora. Scuzaţi
cuvântul,
señora.
DUAMNA
DUOINĂ: "Señora"?!
"ZORRO":
Nu, "imbecil". (Cici
tuşeşte
prevenitor, aparent fără cauză.)
DUAMNA
DUOINĂ: Vă deranjează, cumva, prezenţa celorlalţi clienţi? Dacă vă inoportunează,
atunci pot să fac o
mică vrajă...
"ZORRO":
Cum să mă deranjeze, doar sunt clienţi plătitori ca şi mine. Cetăţeni
respectabili. Buenos platnicos.
DUAMNA
DUOINĂ: Aţi picat tocmai la ţanc. Nu ştiu dacă ştiţi, dar sunteţi clientul cu
un număr foarte rotund.
CICI: Clientul cel mult invocat.
DUAMNA
DUOINĂ: Clientul cel mult aşteptat.
CICI:
Clientul cel mai dorit.
DUAMNA
DUOINĂ: Ultimul din cariera mea. Clientul Zorro. În fix zece secunde vor porni artificiile în cinstea sosirii dumneavoastră. Vă rog doar să trageţi puţin perdeaua.
Cinci... patru... trei... doi... unu!! ("Zorro"
trage cu prudenţă perdeaua. Artificiile se proiectează fantastic,
timp de câteva minute bune,
pe fundalul gării.)
"ZORRO":
Fantastic! Am să scriu despre asta în ziarul Statelor Unite ale
Mexicului, señora. Chiar şi pe vlog.
CICI (în surdină): Oau, oau, oau! Adică
fantastic! Un adevărat
SF de plastic!
DUAMNA
DUOINĂ: Cici,
nu e frumos să te bagi în
sufletul oamenilor. Nici măcar, domnul n-a făcut comanda.
Domnul...
"ZORRO": Ziarist. Un cetățean cu
atitudine. De fapt, ca să
fiu pe deplin sincer, sunt mai mult un fel de corespondent
al sărăciei.
CICI: Aşa
arată acum
un corespondent?! (Îl studiază cu atenție.) În
toată cariera mea n-am avut de-a face cu niciunul, doar cu dependenţi. (Râsete de aiurea.) Se
câştigă bine din treaba asta?
"ZORRO":
"Bine" e un termen relativ, señorita. Ceea ce contează cel mai mult e însă experienţa, lucrul cu oamenii muncii.
Schimbul de idei. Muchas comidas, pocas
personas!
CICI:
Trebuie să fie un
pamplezir. Plimbări,
delegaţii, hoteluri, diurne, spectacole, recepţii, baluri.
"ZORRO":
Sincer? Nu prea me
estoy matando, señorita.
CICI:
Desigur. Faţă de ceilalţi, păreţi destul de viu.
În principiu, ce faceţi?
"ZORRO":
Pun întrebări altora, ca să mă redescopăr pe mine.
CICI: Şi
cam ce fel de-ntrebări?
Încuietoare?
"ZORRO":
Depinde de situaţie.
Uneori sunt şi cu schepsis.
DUAMNA
DUOINĂ (intrând cu prudență în joc): Lasă omul în pace, Cici. Puţin
respect. Pentru început,
din partea casei, o ţuică mică, domnu' ziarist sub acoperire. Fiartă de trei ori. Adică am fiert-o o dată, s-a răcit, am fiert-o a doua
oară şi iar s-a răcit, asa că a trebuit s-o fierb şi a treia oara...
"ZORRO":
Nu beau
tequila.
CICI: CEEE?!... EŞTI BOLNAV?!
DUAMNA
DUOINĂ: Deloc-deloc?
"ZORRO":
Absolut.
N-am pus în viața mea gura pe băutură. Din cauza convingerilor mele rasiste.
Doar albitură.
CICI: Ăştia
care nu beau sunt cei mai periculoşi. Legea
compensaţiei. Ăştia care
nu beau sunt cei învăţaţi să-şi toarne fraţii. Forţat-obligat,
obligat-forţat!
DUAMNA
DUOINĂ: Şi atunci, dacă nu sunt
cumva indiscretă, ce
căutaţi,
caballero, într-un asemenea loc de pierzanie?
"ZORRO":
Adevărul
absolut.
La verdad.
DUAMNA
DUOINĂ: Judecătoria se află în centru pe stânga. Aici e
Gara. (Face ca trenul de la amiază.)
CICI: Oameni care vin...
DUAMNA
DUOINĂ: Oameni care pleacă...
CICI: Oameni
care aşteaptă...
"ZORRO":
...Cred că m-a
atras numele. E un veritabil magnet.
DUAMNA
DUOINĂ: Atunci, cu ce să vă servesc atunci, domnu' Zorro? Sunt
o fiinţă foarte primitivă. La
mine găsiţi de toate, chiar şi ouă de prepeliţă cipriotă.
"ZORRO":
Cu o apă. Carbogazoasă. E unicul meu viciu. Trăiesc într-o bulă.
DUAMNA
DUOINĂ: Cu o apă nu se face
primăvară. Ăsta e
singurul sortiment pe care, din păcate, nu-l am pe ştoc. Dar nu vă faceţi
probleme, "clientul nostru stăpânul nostru", se rezolvă!...
Cici, dă te rog o fugă peste drum, la Corneleac, şi ia
câteva sticle de apă. Sticle de sticlă să fie să fie, nu bidoane de plastic,
din aia scumpă de doi lei, de care bea Gogu la şpriţ! Ai înţeles?
CICI: Apăăă?!
N-am cărat niciodată apă, nici măcar la Bobotează. (Iese bombănind..)
DUAMNA
DUOINĂ: Apă aţi dorit, domnu' ziarist Zorică, apă o să aveţi. Dar să ştiţi că e foarte scumpă...
e un produs foarte rar
pe aici... cinci euro
jumătatea, plus TVA-ul... exact ca la aeroport!
"ZORRO":
Ca la aeroport?!
DUAMNA
DUOINĂ: Păi toţi care
trec pe aici... volare! Inclusiv eu.
N-aţi remarcat?!
SCENA 11
("ZORRO", DUAMNA
DUOINĂ, CICI)
"ZORRO": Mulțumesc pentru
primire!
DUAMNA DUOINĂ:
Bineînţeles, artificiile erau
cu dedicaţie pentru stimatul nostru client special, pentru domnul iluzionist. Trebuia să-i marcăm
într-un fel sosirea
neprogramată. Oricum va fi taxat substanțial la plecare.
"ZORRO":
Jurnalist de investigație, dacă nu vă supăraţi.
DUAMNA
DUOINĂ: Păi eu n-am zis tot aşa?!
CICI
(în pragul ușii):
Las-o moartă, duamna Duoină!
Ştiai dinainte ora şi pentru cine erau. N-o mai da la
întors. Nu mai vinde
castraveţi la grădinari, duamna Duoină... Ce, ne crezi fraieri pe toţi?
"ZORRO":
Vinde şi dânsa ce poate.
Iluzii la pahar.
CICI: Erau
pentru viitorul primar.
Au anunţat şi la difuzoare, pe peron. Opt kile, două sute. Un boţolan.
DUAMNA
DUOINĂ: A început deja campania? Credeam că alegerile sunt peste doi ani.
CICI: A
născut, dom-le, nevasta tânără a primarului, chelneriţa, ce-aveţi? Un băiat de opt kile.
DUAMNA
DUOINĂ: Mâine vine banca şi n-am ajuns încă
la nicio concluzie cu privire
la existenţa mea... Mai bine
daţi-mi un sfat cum să fac rost de chirie. Dacă ştiţi cumva o comoară pe
Măgura, închiriez cu ultimii bani un excavator şi-o dezgrop şi pe bunica, numai
să găsesc un pai de care
să mă agăţ.
"ZORRO":
Dacă v-ar împrumuta, să zicem, cineva cu o sumă mare de bani, ce-aţi
face cu ei?
DUAMNA
DUOINĂ: Ha, ha! ''Sumă mare de bani'',
ce înţelegi matale prin ''sumă mare de bani''?
Zece mii?
CICI: Douăzeci
de mii?.. Cincizeci
de mii?
"ZORRO": Să
rotunjim puţin.
CICI: O
sută de mii!
"ZORRO":
Tţ!
DUAMNA DUOINĂ:
O sută cincizeci?!
"ZORRO":
Un milion. Împrumut.
DUAMNA
DUOINĂ: Astea-s SF-uri!
Nici Preşedintele n-are atâta! De aia-şi aruncă paltonul pe jos. Dac-ar avea,
și-ar cumpăra un cuier.
CICI: Domnule
Zorro, dă-ţi seama ce spui. De unde să ştim noi ce să
facem cu atâta bănet, e o sumă prea ridicolă pentru unii
ca noi.
Şi apoi, un împrumut e un împrumut. Cu un împrumut nu te vezi
în veci cald, pentru simplul motiv că trebuie să-l înapoiezi.
DUAMNA
DUOINĂ: Ascultaţi-mă pe mine, că sunt expertă în scăderi: când te împrumută
cineva se zice că-ţi fată vaca, iar când trebuie să dai înapoi banii, se zice
că-ţi moare şi vaca şi viţelul. De asta am rămas numai cu funia de care-mi vine să mă spânzur.
"ZORRO":
Atunci, pentru o mai bună
înţelegere, mujeres,
să simplificăm datele
problemei. Să presupunem că, mâine, aţi câştiga la loterie suma de un milion de
euro... Ce-aţi face cu ea?
CICI: Când
te anunţă loteria că ai câştigat un milion, niciodată n-ai să vezi în mâinile
tale un milion. Au tot felul de tertipuri ca să te lipsească de cel puţin
jumătate din bănuţi.
"ZORRO":
Să simplificăm şi mai mult.
CICI: Dar
să rămânem cu aceeaşi sumă.
DUAMNA
DUOINĂ: Musai.
"ZORRO":
Să presupunem, ipotetic...
CICI: Ipotetic!
DUAMNA
DUOINĂ: Ipotetic! E la mintea cocoşului că e ipotetic. Da' voi ce-aţi
crezut, că e pe bune?
"ZORRO":
Să presupunem...
FEMEILE: IPOTETIC!!!
"ZORRO":
Să presupunem, ipotetic, că aţi câştigat la loterie o sumă imensă şi,
după toate scăzămintele, aţi rămâne fix cu un milion de euro curat, de care nu
se mai poate atinge altcineva nimeni în afară de voi... Ce aţi face cu el? (Tăcere apăsătoare. Sirena unei obosite
locomotive cu aburi.
Cineva pune pe stație ”Glasul roților de tren”.)
SCENA 12
("ZORRO", DUAMNA
DUOINĂ, CICI)
"ZORRO":
Interviu!
Dacă aţi câştiga mâine un
milion de euro, ce-aţi face cu banii ăştia? Dar mai înainte, v-aş ruga să vă prezentaţi.
DUAMNA DUOINĂ: Duamna Duoină - patroana localului, 55 de ani, dar arăt de 100!
Cinstită, serioasă, femeie
la locul ei! În primul rând
ce-aş face, prima şi prima dată, în primul rând m-aş gândi la spaţiul ăsta să-l
cumpăr şi apoi aş face oleacă de confort. Într-adevăr, aici locul e foarte mic,
dar n-aş renunţa la el pentru nimic în lume. Simt că are potenţial neexploatat.
Simt că ar putea deveni un hotel ideal pentru greieri.
CICI: Chiar
că are un fix.
"ZORRO":
Aţi ochit ceva în altă parte?
DUAMNA
DUOINĂ: Ce să ochesc, deocamdată nu poţi ochii,
mai ales când n-ai niciun sfanţ.
"ZORRO":
Dar aveţi un milion de euro.
DUAMNA
DUOINĂ: Ipotetic.
"ZORRO":
Ipotetic, da, dar aveţi,
puteţi avea totuşi un
milion de euro. Aţi deveni un fel de şefitos?
DUAMNA
DUOINĂ: Vedeţi, domnu' ziarist, aici eu comand, eu execut douăzeci
de ore din douăzeci şi patru. Poate mi-aş lua o fată să mă ajute. Una cinstită.
Nevăzătoare
desigur.
CICI: Cici nu se pune. Şi pe ea o ''ajută'' alţii.
DUAMNA
DUOINĂ: Nu ştiu cum e să te ajute cineva, pentru că pe mine nu m-a ajutat
nimeni până la vârsta asta... Cu toate că e greu să găseşti oameni de încredere în
ziua de azi.
"ZORRO":
Şi cât din milionul ăla ipotetic aţi aloca pentru revigorarea afacerii? O sută
de mii, două sute mii, cam cât?
DUAMNA
DUOINĂ: N-aş aloca foarte mult. Cel mai bine e să cumperi spaţii, să le
închiriezi şi să trăieşti numai din asta. De ce să continuu
să muncesc ca roaba şi să dau la altu'?
"ZORRO":
V-ar plăcea o hacienda la ţară?
DUAMNA
DUOINĂ: O casă, da, da' în buricu' târgului, ca să mă simt şi eu puţin cucoană.
Doar atât merit şi eu
dup-atâta suferinţă, nu?
"ZORRO":
Şi pentru copii?
DUAMNA
DUOINĂ: Normal că mă gândesc şi la copii. Le-aş lua şi lor câte o casă, ca să
nu fie nevoiţi să se tot împrumute ca mine.
"ZORRO":
Cam cât la sută v-aţi păstra strict pentru dumneavoastră?
DUAMNA
DUOINĂ: Vedeţi, pe aici pe la mine, au trecut diferiţi oameni care cândva au
fost mari şi tari (chiar cunosc
şi câteva vedete), au avut
case, bani, maşini şi servicii, şi la bătrâneţe au ajuns ai nimănui... Unii au
pierdut pentru c-au fost fraieri, alţii au pierdut pentru c-au fost păcăliţi,
alţii au fost poate prea lacomi şi au cheltuit prea mult, şi pe majoritatea i-a părăsit nevasta... Nu aş vrea
ca să ajung şi eu aşa. Un 50% aş pune şi eu la ciorap, pentru zile negre, că nu
ştim azi cum ajungem mâine.
"ZORRO":
Cred c-aveţi atâtea experienţe de aici, încât aţi putea scrie şapte romane.
DUAMNA
DUOINĂ: Ce şapte?! Zece, douăzeci! Da' nu poate să iei exemplu de la unu'
şi de la altu'. Poate când nu ai banu'
zici că... dar când îl ai, te schimbi radical.
"ZORRO":
Aţi da şi la iglesia?
DUAMNA
DUOINĂ (evaziv): Aş da ceva,
nu aş zice că n-aş da, da' aş da undeva la o mănăstire săracă din munţi
(Iartă-mă, Doamne!), nu la una cu turle poleite din centru.
"ZORRO":
Şi la călătorii, v-aţi gândit? Ce v-ar fi plăcut să vedeţi?
DUAMNA
DUOINĂ: Lumea asta, că cealaltă am s-o văd veşnic.
"ZORRO":
V-ar fi plăcut să vedeţi Parisul, Veneţia?
DUAMNA
DUOINĂ: Normal. Dar ce prostii spun, ce Paris, ce Veneţie, că nici ţara noastră
n-am văzut-o... Am cunoscut un nemţălău, acu vreo douăzeci şi ceva de ani, care spunea
că avem o ţară atât de frumoasă, dar n-avem bani s-o vedem...
M-aş duce în fiecare weekend ba acolo, ba încolo, s-o iau de nebună prin toate coclaurile şi să văd
cu ochii mei ceea ce văd numai la televizor... M-aş duce cu dragă inimă, cum să
nu mă duc.
"ZORRO":
Ce v-aţi permite în afară de ce v-aţi permis pân-acum?
DUAMNA
DUOINĂ: Păi ce mi-am permis, să muncesc toată ziua?!
Să spăl tone de pahare cu apă rece? Asta mi-am permis?!
"ZORRO":
Şi programul ăsta draconic nu vă îndepărtează de familie, de prieteni?
DUAMNA
DUOINĂ: Mă îndepărtează de tot, plus că sănătatea e pe chituci. Mi-am ales cea
mai proastă meserie posibilă pentru o femeie,
în ziua de azi... Aşa a fost, aşa a a rămas, ce să mai vorbim. Asta-i
meserie?
CICI: Matale
chiar că ai un umor nebun.
Textele îţi lipsesc.
"ZORRO":
Nu e meserie, e vocaţie!
DUAMNA
DUOINĂ: Vai de capu' nostru, ce să mai vorbim! Să nu credeţi că eu...
"ZORRO":
Nici pe departe, vreau doar să-nţeleg... V-aţi dori să
vă odihniţi?
DUAMNA
DUOINĂ: În groapă, da!!! Felul meu de-a fi nu e de a sta. Şi când dorm tremur.
"ZORRO":
Şi cum vă refaceţi?
DUAMNA
DUOINĂ: Ce să te mai refaci... În fiecare dimineaţă, după cele trei ore de somn, că
nu pot să zic de odihnă, mă pun în priză şi mă simt ca un robot. Chiar şi Fane al meu tot cu ''Roboţel'' mă alintă.
"ZORRO":
Şi cei din familie vă apreciază sacrificiile?
DUAMNA
DUOINĂ: Asta nu pot să ştiu. Nu
v-am spus că mă alintă cu ''Roboţel''?... Boalele mele, oare mă apreciază cineva?
CICI: Eu sigur că da!
DUAMNA
DUOINĂ: Mă lipsesc de
aşa aprecieri. Cunosc, Cici. Vezi că bate în geam, vezi că te cheamă afară un
corb cu lanț de câine la gât! (Cici iese ca un dop.)
"ZORRO":
Sau poate n-aveţi timp să vă daţi seama?
DUAMNA
DUOINĂ: Da' nu-mi dau seama
dacă sunt însemnată sau nu.
Da, compătimiri există din partea tuturor, da' asta nu mă ajută chiar cu nimic. Fix pix.
"ZORRO":
Şi atunci când sunteţi vlăguită, când nu mai aveţi nicio putere, vă strânge în
braţe cineva?
DUAMNA
DUOINĂ: Fiscul, cu uşa.
Mă strânge bunica, cine să
mă ia? Îmi dau seama că familia e văduvită de prezenţa mea, chiar dacă sunt
aici lângă ei şi nu cu ei, dar tot e mai bine, tot e mai mult dac-aş fi
plecat în afară... Alţii pleacă în afară şi sacrificiile sunt şi mai mari. Nu
vreau să-i judec pe alţii, dar nici nu ştiu dac-aş putea să fac treaba asta.
"ZORRO":
Să ştiţi că şi...
DUAMNA DUOINĂ: Din punct de vedere ipotetic, în ţara asta asta n-ai ce să faci, vedeţi că şi
preţurile au luat-o razna... Ce vreau să vă spun, în concluzie, că în ţara asta ar trebui pus punctul pe i, în ţara asta am ajuns să neglijăm tot ce e frumos pe lumea asta...
Aşteptăm câte două-trei luni o zi, de fapt câteva ceasuri, ca să ne întâlnim cu familia noastră... Dacă n-ar mai exista şi o asemenea zi, s-ar duce de râpă totul.
SCENA 13
(CICI, DUAMNA
DUOINĂ, "ZORRO")
CICI (intră cu un ochi învineţit): Animalul!!!
De data asta nu-l mai iert! (Duamna
Duoină sare
ca
arsă de pe scaun.)
DUAMNA
DUOINĂ: Iar?!... Vezi
ce-nseamnă să te joci cu focul?... Vrei să sun la poliţie? Vrei să sun?... Cici, m-auzi?... Alo!
CICI: Îl
iubesc...
DUAMNA
DUOINĂ: Cu ce parte a corpului judeci?
E a doua oară luna asta.
Ştii că umblă cu cuţit?
CICI: La
puşcărie! La puşcărie!
"ZORRO":
În Biblie scrie că, dacă-ţi dă cineva o palmă, să întorci şi obrazul celălalt.
CICI: La
care pagină?
DUAMNA
DUOINĂ: Cici, vrei să chem poliţia? Vrei să sun trupele speciale? Fată, auzi?
CICI: NUUU!!!
"ZORRO":
Repet întrebarea, pentru domnișoara Cici. Dacă aţi câştiga mâine un milion de euro, ce-aţi
face cu banii ăştia?
CICI: Ce
să fac eu cu un milion? Îi pierd. Într-un an nu mai am niciun ban. Ce e de
haram, de haram se duce.
"ZORRO":
Totuşi...
CICI: Cred
că i-aş scăpa ceva lui maică-mea, că are o pensie de toată jalea. Nu sunt însă foarte sigură.
"ZORRO":
Bun... m-am mai
liniştit.
CICI: Să
spun sincer că nu am ce să fac cu banii ăştia. Nu glumesc, nu glumesc. Pentru
mine nu e o sumă colosală. Nu m-aş speria, pe bune că nu m-aş speria. Cred că
nici măcar nu m-aş bucura dacă aş avea banii ăştia...
Cred că jumătate i-aş da
copilului.
DUAMNA
DUOINĂ: De ce aflu,
de-abia acum, că ai un copil? Mai ai şi alte secrete?
CICI:
Nu glumesc, nu glumesc. Şi probabil
că mi-aş continua viaţa normal, cum fac şi acuma. Eu sunt super mulţumită cu ceea ce am eu acum.
"ZIARISTUL":
V-aţi lua o maşină trăsnet?
"ZORRO":
Nu-mi plac maşinile. Pe bancheta din spate nu poți să
te-ntinzi ca pe șine. Ce
să fac eu, ce să fac eu cu bănetul ăsta?!
Mi-aţi pus o întrebare foarte grea, una de baraj.
"ZORRO":
Dar la săraci aţi da ceva?
DUAMNA
DUOINĂ: Nu!
La muncă nu la întins mâna. Sărăcia nu trebuie încurajată. Munca, da.
CICI: Poate
la nişte orfani, da' nu ăia care tot apar la televizor. Nişte orfani pe care
să-i depistez eu. Cred că la ăştia le-aş da vreo cincizeci de mii.
În rest, la nimeni nimic.
"ZORRO":
Dar pentru propriul sufleţel, cât v-aţi păstra?
CICI: Ce, eu am suflet? Nimic.
DUAMNA
DUOINĂ: De ce nu mi-ai
spus că ai un copil? E gemeni? E cu cine?
"ZORRO":
Aţi investi ceva în propria sănătate?
CICI: Poate.
"ZORRO":
În haine?
CICI: Tot.
O femeie ca să fie întreţinută, costă.
DUAMNA
DUOINĂ: E ipotetic totul, nu?
"ZORRO":
Desigur, ipotetic.
CICI: Păcat.
E posibil ca acum să
vorbesc numai prostii... Ce-aş face eu?!...
Nu ştiu ce-aş face, dacă vrei să fiu cu adevărat sinceră... Una e să fie totul ipotetic şi alta e să ai banii în
mână...
Duamna Duoină, ce-i aia
"ipotetic"?
DUAMNA
DUOINĂ: Ceva enigmatic, Munco. E ceva ce s-ar întâmpla dacă bărbată-tu
din Spania te-ar prinde cu altcineva sub cearceaf.
CICI: Nu-l
duce capul. E orb.
DUAMNA
DUOINĂ: Vezi, taman
asta înseamnă cuvântul
ipotetic. Ceva înşelător... Ți-ai dat copiii la stat?
"ZORRO":
Să revenim la problemă.
DUAMNA
DUOINĂ: Puteţi să întrebaţi toată ţara asta, rând pe rând, unul câte unul şi
tot degeaba, n-o să aflaţi în veci şi de-a pururi un răspuns adevărat. E o
nebunie curată. Una e când ai un milion de euro în mână şi alta e când totul
este ipotetic. Altfel vorbeşti.
CICI: Chiar
că e curat
ipotetic. Când e real, fiecare se comportă altfel. Atunci e cu totul altă
treabă.
DUAMNA
DUOINĂ: Degeaba faceţi interviul ăsta cu ce-ar face cutărescu dacă ar câştiga
un milion de euro. Important e să-i luaţi interviul în momentul în care chiar
câştigă un milion de euro, restul sunt bazaconii.
CICI: E
total invers. Omul reacţionează total invers în faţa realităţii. După părerea
mea, eu sunt destul de sănătoasă la cap, dar asta nu e sigur. Banul ne modifică. Asta
e poanta. Hai, ura şi la gară! Duamna Duoină, faceţi-i plata.
Auzi la el, vulpoiul! "Ce-aţi face dacă v-ar pica din cer un milion de euro?" Ce
e cu porcăria asta, domnu Neluțu? Fără două sute de lei minutu', nu mai scot niciun
cuvânt. Exact ca lui domnu'
Piu, de când i-au căzut toți dinţii de minte.
EPILOG
("ZORRO", DUAMNA
DUOINĂ, CICI)
"ZORRO"
(într-o
evidentă criză de isterie): Îmi vine să mă sui pe stâlp când vorbiţi de fraţii Beethoven şi habar n-aveţi
câte catedrale au pictat.
DUAMNA
DUOINĂ: Şezi blând. Pe o macara nu vrei?... Acu' mă zbârlesc. Ce, te-apucă şi pe tine?
CICI: Nu
toţi pot să fie aşa de deştepţi ca tine, domn' Neluţu. Unii mai e şi proşti.
Dar nu e cazu'. Cei de faţă se autoexclud.
"ZORRO":
Dacă mi-ar da cineva un milion de euro, aş face prăpăd. Jar aţi mânca toţi,
inclusiv eu.
CICI: Ce
pui matale, duamnă Duoină, în cafelele tale, chiar nu înţeleg.
Dacă aş avea un milion de
euro, aş face un bordel pentru toate femeile nefericite. Chiar pe stadion. Asta aş face. Sincer. Intrarea liberă!
DUAMNA
DUOINĂ: Asta da afacere! Cred c-ar fi pentru prima oară în
istorie când stadionul nostru s-ar putea umple la capacitatea maximă.
"ZORRO":
Hai că mă înscriu şi eu
pe ultima sută!...
Faceţi şi abonamente?
DUAMNA
DUOINĂ: Intrarea e liberă, dar e cu limită de vârstă, nu-i aşa Cici?
CICI: Fac
o micuţă paranteză: intrarea e liberă doar pentru sportivi...
Trebuie să se căsătorească și ei cu cineva, nu?
DUAMNA
DUOINĂ: Chiar, domnu' ziarist Zorro, întrebaţi-l şi pe căposul ăsta de profesor de religie suplinitor ce-ar face
dânsul cu un milion de euro. Aşa de amoru' artei. Că tot se plânge că-l dau
banii afară din casă. Scrieţi acolo în agendă: "Domn' Neluţu - profesor de
religie, 42
de ani, divorţat de trei ori, n-are mamă, n-are tată, un zgârcit şi un linge
blide. Un zgârcit şi un afemeiat." Milogul. Numai pagubă mi-a produs.
CICI: Doi
la zero!
DUAMNA
DUOINĂ: Punct!
"ZORRO":
Virgulă! Cât de bine mă cunoşti, duamna Duoină. Mulţumesc! Nici la penitenciar
nu beneficiezi de o astfel de caracterizare. Nu mă cobor. V-am vorbit cultural,
duamna Duoină? V-am vorbit? Nu
mă confundaţi!
DUAMNA
DUOINĂ: Vreţi să vă spun şi de ceilalţi? Las' că vă deschid eu dosaru'! Vă
spun, că doar nu-s dusă de două ori la biserică, la Precista. Cici - damă fără prejudecăţi, 24 de ani, fată de
comitet. N-a avut noroc nici în dragoste, nici la bani. Trage de călători în
gară. 4.562 de ore de muncă în folosul comunităţii.
CICI: 4.552!...
Ba,
în dragoste, cred c-am avut, duamna Duoină. Cu un marinar de apă dulce.
DUAMNA
DUOINĂ: Valuri! Ai avut, n-ai avut, acum n-ai. Restul este poveste. Taci, ca să nu mai spun şi altele. De asta se duce ţara de râpă. Ăştia suntem, cu ăştia defilăm!
CICI:
Eu una m-am tirat! Domnu ziarist Zero-Zorro-Neluțu, băgaţi-vă milionul ăla undeva! Nici nu l-aţi
văzut şi aţi început cu
toţii să
prindeţi turbo... Ce,
crezi că sunt născută mâine? Ura
şi la gară!... Handicapaţilor economic! (din prag) Domn' Neluţu, să ştii că eu te apreciez ca pe-o
adevărată comoară, cu toate că eşti necalificat, da' anturajul pe care nu-l ai
te strică. Mare valoare, mare caracter! Ai grijă, mă', băiete!... Duamna
Duoină, faliment cu strigături!
DUAMNA
DUOINĂ: Poftim cultură.
Puţin respect!... Merit eu asta, merit?! (Se apucă temeinic de bocit.)
CICI: Teoroaia ca teoroaia, da' practica ne omoară! Amin! Masca
se poartă peste gură, nu peste ochi! (Pleacă fredonând Veşnica Pomenire. Salvă de
artificii sleite. Anunţul întârzierii unui tren de călători dinspre Pașcani.)
DUAMNA
DUOINĂ: O fi cântărind mult, domnu' Zorro, un milion de ăsta de euro?
"ZORRO":
Depinde pentru ce fel de monede sau bancnote optăm.
DUAMNA
DUOINĂ: Ce să ne mai încurcăm cu mărunţiş. Dă-le la boalele mele de fiare. Cred
că ne-ar trebui două vagoane de tren. Bancnote!
"ZORRO":
Dacă optăm pentru bancnote mici e una, dacă optăm pentru bancnote mari e cu
totul altceva. Avantajele folosirii bancnotelor mari sunt evidente. De asta şi
crima organizată le preferă. Cea mai bună alegere sunt bancnotele de 500 de
euro.
DUAMNA
DUOINĂ: De auzit am auzit, dar de văzut n-am văzut.
Există bancnote de 500 de
euro?!
"ZORRO":
Două mii de bancnote din astea fac un milion de euro. O „cărămidă” ceva mai
mare, de 160x82x240mm...
DUAMNA
DUOINĂ: Domnule Neluțu, da' matale eşti un adevărat ziarist de
investigaţii. Atât de bine informat, atât de bine pus la punct cu toate
detaliile astea până la milimetru. Şi-ţi urmăreşti atât de bine scopul.
"ZORRO":
Atât de acoperit din toate punctele de vedere. Jos pălăria!
DUAMNA
DUOINĂ: Ce nu e ban cinstit, câştigat cu sudoare, se scurge ca apa prin nisip.
Uite-aşa, cât de amărâtă mă vedeţi, cu toate
băncile astea care mă călăresc, şi să vină să mă roage cineva în
genunchi să-mi dea cadou
tot bănetul ăsta, n-aş accepta nici în ruptu' capului. Jur. Unde să-i mai pun
şi pe ăştia, nu vedeţi că-mi ia spaţiul?
"ZIARISTUL":
Un milion de euro, în bancnote de 500, cântăreşte doar 2,2 kilograme. Ar putea
încăpea fără probleme într-un diplomat ca al meu.
DUAMNA
DUOINĂ: Decât să le duc grija,
mai degrabă să le duc dorul. Decât cu un prost la câştig, mai degrabă cu un
deştept la pierdere.
"ZORRO":
Atunci, am plecat şi eu. Mi-am răcit gurița
degeaba.
DUAMNA
DUOINĂ: Cred c-o să scrieţi un articol foarte interesant
acolo unde o să-l scrieți.
Important e să nu daţi nume. Toţi să apărăm ca nişte personaje fictive. Să nu
mai râdă de noi și cei din vest.
"ZORRO":
Se-nţelege. Totuşi, ipotetic vorbind, dacă cineva v-ar oferi un milion de euro,
fără nicio obligaţie, aţi accepta? Da sau nu? Gândiți-vă
bine. Am timp.
DUAMNA
DUOINĂ: Eu
nu. Credeam că
interviul s-a terminat. Ipotetic, neipotetic, nu domnule
Zorro, nu! Eu trăiesc în realitate, nu mă pasionează ficţiunile.
"ZORRO":
Păreţi foarte sigură de ce spuneţi. Adio!
DUAMNA
DUOINĂ: N-aţi uitat
nimic?... Nimic-nimic?
"ZORRO":
Cred că tot ce a fost de
spus, s-a spus. Ar mai fi ceva de adăugat?!
DUAMNA
DUOINĂ: Şi consumația? Spuneaţi că achitaţi la sfârşit. Trebuie
să trag linie.
"ZORRO":
Chiar că uitasem. Cât de distrat pot să fiu... Cât spuneaţi că face totul?
DUAMNA
DUOINĂ: Trei ape, cinci cafele, două ceaiuri, în total 20
de euro. Ca la aeroport.
Aveţi şi o mică reducere. Nu primim bacșiș!
"ZORRO"
(chinuindu-se să deschidă diplomatul):
Dac-aţi ştii cât mă necăjesc încuietorile astea noi de la diplomat. Te lasă
când ţi-e lumea mai dragă.
DUAMNA
DUOINĂ: Nu se mai fac lucrurile cinstit cum se făceau înainte, domnu' ziarist,
acum se fac cu şmechereală. Dacă vreţi, vă ajut. (Joc în doi cu deschisul valizei diplomat. La un moment dat se răstoarnă
pe podea tot conţinutul format din fişicuri de bani.)
"ZORRO"
(în genunchi): N-am decât de astea de 500 de euro... Aveţi cumva
să-mi daţi rest? Aveţi?
C O R T I N A