Motto:
“Suntem atât de trişti încât ne înconjurăm de
lucruri...”
Laurenţiu Budău
Rapsodia "Domestica"
Personajele:
GIULIA
GUSTI
1. OFF.
Andante
affettuoso
Gusti:
Hai, copăcel-copăcel, leneşo!
E cinci, Giuliana, cinci! Întârziem
iar la emisie.
Clar.
Giulia (cască): Iubitule, viaţa
mea, sunt aşa… aşa de obosită. Cedez. Valul ăsta de căldură, vara asta toridă mi-au dat neuronii peste cap. Nu reuşesc să-mi mai revin. Aş vrea să plecăm undeva
departe… cât
mai departe de Bucureştiul ăsta aglomerat. Undeva unde să fie multă linişte
albastră… Undeva unde să nu mai
fim nişte vedete de sticlă prin care se zgâiesc toţi, ci doar nişte
oameni vii; noi doi
şi-o umbrelă,
ca acum 20 de ani, când
eram nişte amărâţi,
când cântam la restaurante, la paranghelii şi
la pomeni. Eu vocal, tu instrumental…
Crede-mă, nu mai rezist.
Gusti (cască): Contractul e contract, Giulia. Rezistă. Am făcut
destulă foame până
acum. M-am săturat. La
sfârşitul sezonului vei fi liberă, absolut liberă. De altfel, ca şi mine. Vom
putea pleca oriunde vrei tu în vacanţă, după pofta inimii. Orice rău e spre
bine. În extrasezon tarifele scad şi
până la 70%. E un
avantaj, nu?
Giulia:
La Ibiza, Gusti… La Rio… La
Cancun… La piramide… La ”O floare şi
doi grădinari”. Ne permitem, nu?
Gusti:
La ”O floare şi doi grădinari”,
da. La Vama-Veche,
da. La 2 Mai, da. La Sovata, da. Ca pe vremuri...
Giulia:
La Ibiza,
ba?! Măcar
o singură dată-n
viaţă, Gusti. Te rog, te tog!... Ce, noi n-avem faţă?
Nu mai suport să dorm într-un cort
găurit, printre urlete de
hipioţi
rataţi, printre pungi de plastic
biodegradabile şi animale gonflate
cu stres.
Gusti:
Cum zici tu, Giuli.
Copăcel-copăcel! La Ibiza, cum zici tu. La Ibiza, numai ridică-te odată din pat. Mai avem exact un sfert de oră
până să înceapă
să urle producătorul
şi să arunce
cu microfoanele de fond după noi. De fapt, zece minute.
Giulia:
Producătorul?!
Gusti:
Da, Gelu. Ăla care-ţi face ochi dulci, ăla care-ţi face zâmbre... ăla
care-mi face zile fripte. Ar fi în stare să
ne trimită la ghilotină
pentru un singur cuvânt care nu apare pe desfăşurător.
25%, 50% din onorariu îţi spune ceva?
Giulia:
Da. Adio, Ibiza!... Of! Nu
ştiu ce m-aş face fără tine, "iepuraş".
Gusti:
Nici eu fără tine, "vânătorule".
Giulia:
Nici tu, ce?
Gusti:
Nici eu nu ştiu ce te-ai face fără mine.
Giulia:
Aha…
Gusti:
Aha.
Giulia:
Ce “aha”?
Gusti:
Foarte “aha”!
Giulia:
Sunt paralizată de oboseală... Sărută-mă! (Aiurează
liric pe melodia Nadejdei Cepraga.)
“Du-mă, du-mă-n ţara
doinelor./ Du-mă, du-mă-n
ţara florilor./ Du-mă,
du-mă, unde-mi zice inima...”
Gusti:
Încerc, încerc, sufleţel, dar nu pot să mă duc nici măcar pe mine, nu pot să
mai car niciun bagaj suplimentar… Creierul meu parcă
a devenit Pendulul lui Foucault.
Giulia:
Lasă-mă
cu compozitorii tăi obscuri… Contractul e contract?
Gusti:
Desigur. La începutul lui septembrie, suntem liberi să facem ce vrem cu viaţa
noastră. Până atunci,
nu; vrem nu vrem, trebuie să fim roboţei.
Giulia:
Aaa...
Gusti:
Niciun "aaa"! Ce, vrei iar să
te-ntorci printre nuntaşii beţi,
să le cânţi până-n
zori “Mai întoarce, Doamne, roata”; printre groparii arţăgoşi
care comandă “Cu ce m-am ales in viaţă?"
Giulia:
Taci… mă-nfiori numai pe cale auditivă.
Gusti:
Ce, ai amnezie? Nu mai ştii
ce-ai semnat?
Giulia:
Nu. Câţi ani mai sunt până-n
septembrie?
Gusti:
Câţi ani doreşti tu, numai ridică-te din pat, altfel
te iau şi te bag, cu tot cu pijamale,
sub duş.
Giulia:
Ibiza. Ibiza… Îţi mai
aduci aminte când ne săturam împreună doar cu un covrigel şi cu o sana, când
încăpeam în acelaşi hamac prăfuit?
Şi acum, avem trei frigidere până-n tavan şi suntem veşnic flămânzi,
avem şase paturi matrimoniale şi suntem veşnic încercănaţi, avem jeep-ul ăsta nou, luat în rate şi ne
plângem de dureri de picioare... Ce s-a întâmplat cu noi pe traseu? Ce nu ne
mai ajunge? Ce?... Iubitule, de ce
simt că ai în loc de inimă un portofel?
Gusti:
Bucură-te că nu e un seif de oţel, că nu e fanfara Zece Prăjini,
că nu e banca
FMI. Unde-ai mai fi încăput
şi tu cu sutele
tale de rochii, cu camioanele de pantofi,
cu lăzile
de rujuri, cu toţi hormonii tăi expandaţi? (Exasperat.)
Ridică-te odată sau aduc o grenadă.
Giulia: Adu o grenadă, generale Anton
Ludwig August von Mackensen. Mă sacrific. Pe cuvântul meu de pionier. Un Bazooka!... Ba nu! Katiuşa! Katiuşa! (Aiurează
melodic şi metodic.)
Gusti: Iuli!!!
Giulia: Ce-i? De ce strigi aşa? Înainte!
Înainte!... Te-au rănit, te-au împuşcat, luptătorule pentru bani?!
Gusti: Mai rău. Cinci minute. Atât ne-au mai rămas. Pe urmă… ştreangul.
Giulia:
300 de secunde. Să numărăm împreună, cum număram
în tinereţe, zilele până la
salariu: unu... doi... Ce urmează după doi?
Gusti:
Bombele de la Hiroshima şi Nagasaki, rachetele din Cuba… După doi, sufleţel,
chiar că nu mai
urmează nimic, absolut nimic, poate doar o
ambulanţă neagră care-a greşit
adresa, poate doar Inegöl Mehter – Fanfara Militară Istorică Otomană din Bursa înghesuită
într-un televizor vechi de către domnul Yildirim Murat… Te pup! Pa-pa! Te las să vii cu taxiul. Eu unul am plecat.
Giulia:
Ajutooor!... Iubitule,
de când ne cunoaştem, nu m-ai lăsat niciodată singură în faţa
duşmanului necruţător.
Gusti:
Care duşman necruţător?
Giulia:
Timpul. De ce să o faci
tocmai acum?
Gusti:
Orice sfârşit are un început… Mai
stau? Am aprins fitilul deja!
Giulia:
Răule… Nesuferitule… Lasă
fitilele. Te iubesc!.. Ce dimineaţă
fierbinte!... Hai să facem
dragoste, ca să ne răcorim!
Gusti:
Şi cine cronometrează?... Te-ai întrebat?
2. ON.
Vivace
brillante
Giulia şi Gusti (ca
scoşi din cutie, funda le mai lipseşte): Bună
dimineaţa, Bucureşti, bună dimineaţa, Cinic
Tv! Din nou în direct! Numai şi numai în direct!
Gusti:
Good Morning![3]
Giulia (imediat după generic): Dragi şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit
la emisiunea “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!”
Gusti:
Ca în fiecare dimineaţă...
Giulia:
Şi seară...
Gusti:
Veşnic nedespărţiţii, Giuliana şi...
Giulia:
Augustin Covalciuc...
Gusti:
Vă doresc...
Giulia:
După caz sau după dorinţe..
Gusti:
Multă căldură sau...
Giulia:
Multă răcoare. (Jingle.)
Gusti: Un nou val de căldură
loveşte din nou! Pentru perioada
imediat următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie
prognozează o perioadă relativ calmă, cu temperaturi ridicate, oscilând între
35 şi 42 de grade, ziua.
Giulia:
Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de valori cuprins între 26 şi
13 grade.
Gusti:
În cazul în care vă părăseşte soţia, nu uitaţi ca, în nopţile răcoroase care vor urma, să vă puneţi o
pătură-n plus sau,
dacă locuiţi în Miercurea-Ciuc ori la Întorsura Buzăului, să vă-nveliţi cu căţelul,
purcelul şi anofelul. Zâmbeşte!...
Giulia:
Mâine va fi mai rău! Şi vara nu s-a-ncheiat încă! (Jingle.) Dacă nu sunteţi destul de vigilent ori părăsiţi
domiciliul conjugal ca să vă plimbaţi orgoliul obez printr-o plantaţie învecinată, consoarta vi se poate întoarce neanunţată,
pâş-pâş, pe
coate şi genunchi, cu
Bruto la volanul unui Monster
Truck… şi
uite-aşa aţi rămas şi fără pat, şi fără peştişorul
de sticlă şi fără Răpirea
din serai.
Gusti:
Ai, n-ai, dai! Adio mălai! Poate
chiar şi fără ţiglele de pe casă... Bu-hu-hu!
Acu-i acu'!... Mwuahahahahahaaaaah!...
Giulia:
Nu ezitaţi să schimbaţi yalele ori încuietorile, încă de la primele ei semne
tardive de regret ori de împăcare. (Promo la un ritm alert.) Firma “Fedeleş P.F.” importă o gamă largă de încuietori,
ţepe
şi lacăte din oţel suedez de cea mai bună calitate produs în Kenya, Singapore
şi Nepal. Fiţi loiali,
chiar dacă nu ştiţi cui. Încercaţi
produsele noastre pe banii voştri, căci
şi noi încercăm
banii voştri pe produsele noastre.
Gusti: Scuze, Giulia. O mică
rectificare: propoziţia "Fiţi loiali,
chiar dacă nu ştiţi cui" era de fapt, pe desfăşurător: "Fiţi
loiali, chiar dacă nu aveţi cui"... "Nu ştiţi" face rocada cu
"nu aveţi". Mwuahahahahahaaaaah!...
Mwuahahahahahaaaaah!... Cui pe cui se scoate! Se ştie!
Giulia:
Mda!... Fedeleş P.F.!
Fedeleş P.F.! Fedeleş P.F.! Prudenţa învinge./ O singură dată şi vă veţi convinge.
Gusti:
Ultima strigare. Mwuahahahahahaaaaah!...
Giulia:
În caz contrar, în cazul în care sunteţi dezamăgiţi de calitatea produselor
noastre îndoielnice, repetaţi comanda de 100 de ori sau apelaţi cu
încredere la una din firmele concurente de care tot noi răspundem.
Gusti:
Sunaţi cu încredere la numerele afişate pe ecran, comandaţi on-line şi
puteţi primi la destinaţie, împreună cu încuietoarea dorită, şi un flacon de aspirine Bayer
Forte 400, pentru eventualele
dureri de cap.
Giulia:
De fapt, pentru toate durerile legate de un imprevizibil
divorţ. Comandaţi şi renunţaţi chiar acum!
Gusti:
Am preluat legătura, Giulia, dar situaţia este oarecum sub control... Ţara
arde şi vârsta a treia se coafează! Astăzi,
pentru a 80-a zi consecutiv,
precipitaţiile vor lipsi cu desăvârşire, iar vânturile se vor manifesta cu o
intensitate maximă cuprinsă între 0,5 şi 2 km/h.
Giulia:
Toamna bate la uşă, odată cu murăturile. Să nu uităm că suntem la finele, la
sfârşitul lunii august. O lună plină de surprize.
Gusti:
Zâmbeşte!
Giulia:
Mâine va fi mai rău, chiar groaznic! O zi caniculară poate aduce... Ce crezi că poate
aduce, Gusti?
Gusti:
Pauză. Pauză. Pauză.
Giulia:
Vibraţia zilei este 8. Vă
spunem mai multe după trei minute şi
jumătate.
Gusti:
Spunem noi "trei minute şi jumătate",
dar de fapt sunt treizeci şi cinci... Ce înseamnă de fapt "treizeci şi
cinci"? O nimica toată în faţa veşniciei.
Giulia:
Nu plecaţi din faţa televizoarelor
şi nu uitaţi
să vă iubiţi
ca noi. Revenim cu Horoscopul, după reclame.
3. OFF. Allegretto
patetico
Giulia (fredonează): “Cucule
pasăre sură, cuc,/ Cucule pasăre sură, cuc…”
Gusti:
Iuli, crezi c-ar trebui să mă vopsesc?
Giulia:
Ceee?!
Gusti:
Fii sinceră. Crezi c-ar trebui să mă vopsesc?
Giulia:
Unde?
Gusti:
Pe cap. Pe cap, dragă Iulicika. Pe cap. Doar el e cel mai expus atacurilor de
tot felul. Mai ales celor din interior.
Giulia (se pisiceşte): Lasă-mă cu prostiile astea, Gusti. De
ce să te scarpini dacă
nu te mănâncă?
Ia-ţi o cască de baie
şi gata… Telespectatorii te plac, telespectatorii ne plac
oricum, telespectatorii înghit orice, chiar şi un dromader
cu patru cocoaşe. Cred c-ar suferi
un şoc cultural dacă nu ne-ar mai vedea împreună. Uite câte scrisori
de felicitare, uite câţi saci am primit numai săptămâna asta.
Am putea face focul cu ele o întreagă vacanţă... Chiar că nu înţeleg, Gusti, chiar că nu te înţeleg. Eşti
atât de sexi. Ai atât de mult succes la femeile
de serviciu, la bunicuţe, la doamnele
derutate, la cele cu retard sever ori la cele lipsite de carieră. Deşi nu
eşti prefect, nu ai nevoie de
nicio schimbare,
pentru că eşti mai mult decât perfect. Mie-mi placi exact aşa cum arăţi.
Gusti:
Bine, dar acum nu mai arăt cum arătam când arătam. Nu e evident?
Giulia:
Ce ai? Ţi s-a urât cu binele? Ţi-au intrat în cap numai gărgăuni
fosforescenţi... De ce să te vopseşti, de ce ar trebui să te colorezi, iubire? Nu te înţeleg!
Gusti:
Parcă vreodată m-ai înţeles de când suntem împreună. Parcă, vreodată, tu şi cretina de maică-ta m-aţi înţeles...
Giulia:
Aaa! Dacă mai vorbeşti aşa,
o singură
dată, ai să regreţi. Nu e
cretină, suferă
de schizofrenie, adică
interpretează realitatea într-un mod total diferit
faţă de noi. Într-un mod aproape teatral, absurd
bineînţeles. Ea ne-a cumpărat cuşca
de porumbei, căsoiul ăsta, din banii
ei adunaţi cu ţârâita
din moşteniri şi
mileuri, înainte de a o muta la
azil; pentru că am insistat să nu ia nimic cu dânsa
care să-i amintească faptul că e vie…
(Realizând.)
Tiii! Ce dreptate ai! Sărmana! Chiar că nu o duce capul, chiar că
e cretină. Dacă
era normală, stăteam
şi astăzi pe la
cine ştie ce gazdă
din Ferentari.
Gusti:
Scuze, iubi, uitasem că tu ai
întotdeauna dreptate.
Uită-te şi tu, din când în când, în creştetul meu. Nu e deja evident? Parcă sunt,
parcă am început să semăn cu un urs polar. Cu Fram.
Giulia:
Doar cu trei fire albe? Nu intra în panică, peste o săptămână faci de-abia 40 de ani, de ce te grăbeşti, mai aşteaptă. Într-un
an-doi vei fi ca Mont Blanc... Deşi părul alb nu e neapărat un semn de
înţelepciune, n-o să mai fie nicio diferenţă între tine şi tataia ori străbunicul nostru. Puteţi să faceţi un grup
vocal pe care să-l numiţi “Gemenii mărturisesc”... (Sincer. Atât cât se pricepe.) Ce
fericire să am, în sfârşit, Moş Crăciunul meu personal. Ăsta e
visul oricărei fetiţe cu codiţe.
Gusti:
Nu e corect, Iuli. Nu e corect.
Giulia:
Ce nu e corect?
Gusti:
Nu e corect ca voi să vă faceţi toate alea-alea, să aveţi toate avantajele
cosmeticii moderne, şi noi nimic-nimic.
Giulia:
Ce “alea-alea”?!
Gusti:
Să vă epilaţi, să vă plastifiaţi,
să vă faceţi unghiile cu roşu, să vă vopsiţi
părul şi sprâncenele, să mergeţi săptămânal la solar, să vă faceţi o duzină de
cincizeci de operaţii estetice. Cu
cât înaintaţi în vârstă, cu atât purtaţi decolteurile
mai adânci, cu atât purtaţi fustele
mai scurte. Ar trebui să se dea o lege, o ordonanţă de urgenţă, în care să vi
se interzică toate astea. Să vezi atunci ce de vrăjitoare cu nasul coroiat ar
apărea peste noapte în toate teatrele de stat, în toate redacţiile, în toate multinaţionalele, care
ar putea comunica direct cu vârcolacii, hienele şi
Avocatul Poporului. S-ar înmulţi,
s-ar înzeci cererea de mături cu coadă, de păpuşele Voodoo. Toate v-aţi putea chema Tituba, toate aţi putea
avea reşedinţa în Salem...
Giulia:
Glumele tale nu mai au niciun haz. Chiar că eşti ridicol.
Culcă-te!
Gusti:
Înainte te făceam să râzi, acum sunt ridicol... Ha-ha-ha!
Ridicol?! Ce evoluţie!
Domnul Murat Yildirim cum de se vopseşte, cum de-şi căneşte mustăţile?
Giulia:
Cu domnul Murat e altceva, e senior. La poziţia, la vârsta şi la banii
lui, nimeni nu poate să-l contrazică, nimeni nu poate să-i spună nimic care
să-l contrarieze. Vopseşte-te, dacă
vrei să arăţi ca o găină de avicola şi să râdă toţi... Acum 20 de ani când ne-am cunoscut erai atât de
firesc. 110%
natural! Acum ai un început generos de burtă...
Gusti:
Preferai un gheb? Acum 20
de ani, când ne-am cunoscut, şi tu erai firească. Purtai o fustă croşetată gălbuie, dintr-o faţă veche de masă, lungă până la glezne.
Giulia:
Înainte lucrurile se reciclau, se reparau, acum se înlocuiesc ori se
aruncă… Aşa era moda, dragă, aşa era moda. Ce, vroiai să ies din schemă, să contrazic
timpurile de tristă
amintire?
Gusti:
Mwuahahahahahaaaaah!... Acum...
Giulia:
Acum, ce?
Gusti:
Acum parc-ai înnebunit. Acum porţi doar fustiţe lambada de toate culorile, de
toate culorile. Parcă aparţii de o şatră cu
bugetul tăiat. Tot din pricina
"schemei"?
Giulia:
Şi pentru asta stai tu c-o falcă în cer şi c-una în pământ? Din cauza
"schemelor", din cauza
nomazilor mei defavorizaţi? Te deranjează că mă adaptez? Gusti, dacă aşa e moda acum, spune-mi şi tu ce să fac, să rămân pe
dinafară, să nu mai
fiu arătată cu degetul mijlociu?... Ce, tu nu te uiţi la televizor şi la
altceva în afară de fotbal?
Gusti:
Ba da. La Liiceanu. Numai că Sharapova, numai că Serena Williams, chiar
când icnesc, au parcă fustiţele cu
două palme mai lungi decât ale tale. Chiar trei.
Giulia:
Foarte rău dacă începi să faci comparaţii cu firmele străine. Foarte rău. Credeam că nu ai
ochi decât pentru mine. Eşti un “băieţel” rău-rău, şi “mămica” o să te
pedepsească din plin pentru asta... La colţ!
La colţ! Eşti complet corupt de realitate. O femeie adevărată
trebuie să se simtă toată viaţa o prinţesă.
Gusti:
Şi când se maturizează?... Şi regină când mai ajunge?
Giulia:
Asta e tot timpul, baby,
tot timpul! “Iubeşte şi fă ce vrei!”[14] Ia un bidon de catran şi o pernă
mare de fulgi de gâscă, şi toarnă-ţi-le pe cap în ce ordine preferi, nu mă
mai înnebuni; dacă asta crezi că ne sporeşte ratingul
şi ne ajută
să ne achităm
mai rapid ratele de la bănci.
Gusti:
Da, da, ca
să arăt ca un clovn fără
glorie, unul expat.
Giulia:
Sunt atâtea nuanţe naturale, Gusti! Peste 300. Totul pe bază de plante. Comandăm de la
Avon un colorant natural pe bază de Henna, de la Gina; poate
şi un bax de Viagra. De ce să nu
le foloseşti dacă eşti complexat, dacă simţi că ai
neapărat nevoie să te simţi mascul?
Gusti:
Eu?! Ce-i cu aberaţia asta? Cine-a zis că am neapărat nevoie? Cine-a zis că sunt complexat?
Giulia:
Nu striga! ...Natura. Parcă
tu. Tu... Nu, tu? Tu nu eşti tu?!
Gusti:
Doar pentru trei fire, faci atâta tam-tam? Pentru trei fire?!... La calviţie, acolo vrei să ajungi, acolo vrei să
mă aduci cu orice preţ. Vrei să chelesc definitiv
de la chimicalele alea, să mă cheme Calvin
Klein, să mă cheme Kojak... Aha, vrei să arăt ca Putin? Nu vreau să arăt ca Putin,
vreau să arăt ca Obama, ca Yety, ca Rapunzel! Clar?
Giulia:
Lasă poveştile, Gusti!
Crede-mă, nu te pricepi deloc, absolut deloc la geopolitică. Trebuie să fii tu însuţi.
Chiar dacă începi să te duci la vale, chiar dacă
(suspină) ai 40...
Gusti:
Ce vrei să spui?!
Tăcere.
Giulia: Că nu e cazul să demarezi o
nouă criză, Gusti!
Gusti:
Niciun Gusti! Ştii doar că Gusti nu e decât un pseudonim ales de producător,
de puţoiul ăla dat cu gel, ca să dea bine în emisiunea asta estivală, aşa cum numele tău adevărat e...
Giulia: Taci! Ştiu care e numele meu.
Gusti: Pentru tine nu sunt decât Balada
lui Toma
Alimoş şi
atât, mai precis: “Manea, slutul/ Şi
urâtul;/ Manea, grosul/ Ş-arţăgosul…/
/Cu părul lăsat
în vânt,/ Cu măciuca la pământ.”[15]
Giulia:
Ha! Ha! Ha!... Chiar că eşti caraghios, Gusti. Ce
te-a apucat? Ce ai?
Gusti:
Cine? Eu?!
4. ON. Allegro, ma non troppo
Giulia şi Gusti:
Bună seara, Bucureşti, bună
seara, Cinic Tv!
Giulia:
Iyi geceler! Jó estet!
Gusti:
Good evening!
Giulia:
Buonasera! Buenas
noches!
Gusti:
Dober večer! Dobrý
večer!
Giulia:
Guten abend! Magandang
umaga! Hyvää iltaa!
Gusti:
Bonsoir! God
kväll! Sanibonani!
Giulia (imediat după generic): Dragi şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit
la emisiunea “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!”
Gusti:
Ca în fiecare seară...
Giulia:
Şi dimineaţă...
Gusti:
Veşnic nedespărţiţii, Giuliana şi...
Giulia:
Augustin Covalciuc...
Gusti:
Vă doresc...
Giulia:
După caz sau după dorinţe..
Gusti:
Multă căldură sau...
Giulia:
Multă răcoare. (Jingle.)
Gusti:
România se topeşte la propriu! A 85-a zi de secetă crâncenă! S-au
râncezit toate slăninile! Cod roşu, cod violet de caniculă pe tot teritoriul
ţării! Pentru perioada imediat
următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie prognozează o
perioadă relativ calmă, cu temperaturi ridicate, oscilând între 39° şi 45°,
ziua. Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de
valori cuprins între 27°
şi 21°. Şi
vara nu s-a-ncheiat
încă!... Jur!
Giulia:
Vibraţia zilei este 7. Val uriaş de
sinucideri şi tentative de suicid datorat caniculei insuportabile. Rata
sinuciderilor a crescut în Bucureşti cu peste 280% de la declanşarea caniculei,
depăşindu-le cu mult pe acelea din marile oraşe ale ţării.
Gusti:
Naşa este?
Giulia:
Este blondă.
Gusti şi Giulia: Ha-ha-ha!
Gusti:
“Câte picioare are o floare?” Revenim la concursul nostru demarat la începutul
sezonului şi care nici până
acum nu şi-a găsit
câştigătorul…
Câte picioare are o floare? Câte picioare are o floare?... Trimiteţi
un SMS la numerele afişate pe
ecran, cu răspunsul corect şi
puteţi deveni fericitul câştigător
al unui abonament pentru Grădina
Botanică. Indiciu: “Nea Gică”.
5. OFF. Andantino
melancolico
Giulia:
E ceva normal, îţi repet. Te rog, nu fii isteric!
Gusti:
Trag linie şi închid oblonul. Cine sunt eu în faţa mea? Cine sunt?
Giulia:
Chiar vrei să afli cu adevărat?
Gusti:
Chiar te rog.
Giulia:
Eşti un bărbat cu un picior în groapă şi cu celălat în viitor. Dacă
eşti norocos, drumul tău a ajuns undeva la jumătate... dacă nu, ai parcurs deja
trei sferturi din traseu.
Gusti:
Am toate hibele sexului meu.
Giulia:
Sexul cu hibe nu e sex ci dragoste cu năbădăi...
Mă iubeşti? Asta
vroiam, asta vreau să aud. Pentru mine asta e cel mai important în prezent... Mă
iubeşti?
Gusti:
Si eu pe tine.
Giulia:
Corect. Atunci, întoarce-te să-ţi
lipesc eticheta cu reduceri.
Gusti:
Ce?!
Giulia:
Middle age crises![16]
Gusti:
Ce?!
Giulia:
Criza vârstei de mijloc. În română.
Asta ai. În maghiară ai "Kapuzárási pánik"[17].
Am citit pe net.
Gusti:
Serios? Bine că am totuşi ceva. Şi ce-i asta?
Giulia:
O boală. E ceva biologic. Toate crizele sunt o boală.
Gusti:
Da?! Şi cum arată criza asta, ca să
mă feresc?
Ca să-mi iau măsuri
de precauţie.
Giulia:
N-ai cum, e
ceva nefiresc de firesc. Nu
trebuie decât s-o parcurgi conştient. Cu un
ochi, uită-te pe geam, cu
celălalt, uită-te-n tindă.
Gusti:
N-ai prefera să mă uit cu amândoi la tine?
Giulia:
Cine ţi-a spus?!... Care amândoi?
Gusti:
Cel care am fost şi cel care sunt.
Giulia:
Nu are sens să-ţi mai plimbi deruta în lesă. Trebuie să mergi neapărat la un psiholog
cu permis de port-armă valabil.
Gusti:
În România numai taraţii se duc la psiholog, restul se duc la Mănăstirea
Prislop, la Arsenie Boca, cu ghivece de crini imperiali... Unde scrie năzdrăvănia asta?
Giulia:
Nicăieri; de fapt, peste tot, adică pe fruntea ta. La 40 de ani, toţi bărbaţii trec printr-o profundă criză existenţială. Unii o mai şi depăşesc. Nu
e cazul tău. Crede-mă.
Gusti:
Serios? Şi cu femeile ce se-ntâmplă?... Suntem egali, nu?
Giulia:
Nimic rău. De-abia la 40 o femeie este cu adevărat o femeie
care poate să discearnă. O
femeie la 40 poate să mai aibă multe de spus, cu
mult mai mult decât două de 20,
cu mult mai mult decât patru de 10.
Un bărbat când ajunge la 40 se închină spre Apus şi vrea să revadă una-două
Lacul Lebedelor.
Gusti:
Te-ai scos.
Giulia:
Normal, altfel nu m-aş mai numi femeie. De
altfel, vreau să-mi fac un tatuaj
într-o zonă greu accesibilă.
Gusti:
Nu!
Giulia:
Ce "nu"?!
Gusti:
Nu cred că în Sahara se mai fac tatuaje. Cel
mult nişte incantaţii
pentru secetă...
Pentru cine? Pentru ce?
Giulia:
Chiar că eşti imposibil, chiar că vorbeşti în “laponeză”. Vreau să-mi fac un
tatuaj cu un pescăruş
în furtună. Unul
care se roteşte într-o spirală ameţitoare... Toate prietenele mele, chiar
şi unii bărbaţi, au câte un tatuaj
în zonele greu accesibile.
Gusti: De unde ştii? Ştii sau doar îţi
închipui?
Tăcere lungă.
Gusti: Normal, doar n-ai fi vrut să-ţi aplaud toate erorile. Fă
ce vrei, deşi nu sunt de
acord să devii o expoziţie, chiar şi una
tainică.
Asta, doar dacă mai are vreo greutate cuvântul meu, înainte de a se fi uşurat
pe deplin.
Giulia: Discreţia a fost, de când mă ştiu, calitatea mea principală... Care erori?... Şi de ce nu eşti de acord, mă rog?
Gusti: Adu-mi un top de hârtie A4 şi un pix, ca să-ţi enumăr. Un bărbat aflat în criză nu mai poate
să fie de acord nici măcar cu opinia sa proprie
şi personală. Cel mult
poate să o contrazică. Corect?
Giulia: De acord. Bine că recunoşti limitele
genului greu.
Gusti: De acord. Consideră că n-am recunoscut nimic. Culcă-te, mâine dimineaţă iar o să trebuiască
să trag de tine ca de-o mârţoagă căzută într-un puţ.
Giulia:
Nu pot să adorm,
nu pot să mă
trezesc la comandă. Ce-i aşa
greu de înţeles? Nu vreau să-l ascult pe Freud, vreau să-l
ascult pe Frank Sinatra.
Gusti:
Pe Mao-Tze-Dun,
nu? Ascultă-mă
pe mine: nimic nu este de-nţeles,
femeie. Culcă-te! Este trecut
de unu. Ca să te
trezeşti dimineaţa,
va trebui să-ţi
deschid pleoapele cu un desfăcător
de conserve, poate chiar să mă
folosesc de un levier de la jeep.
Giulia:
Vreau o cafea tare, la nisip, ca
să mă liniştesc, deşi sunt atât de calmă încât tremur.
Gusti:
Serios? Cât de dulce?
Giulia:
Ca viaţa.
Gusti:
În cazul ăsta, cred
că poţi să-ţi pui miere peste
zahăr. Câte un borcan de 800 la
fiecare ceşcuţă.
Giulia:
Prefer fierea cu care m-ai obişnuit. O faci odată sau nu?
Gusti:
Ce?
Giulia:
Cafeaua.
Gusti:
Aaa...
Giulia:
Dar ce credeai?
Gusti:
La vârsta mea nu mai pot să mai cred, să
mai nimic. Doar trag
concluzii.
Giulia:
Nefaste, eronate, desigur. Cafeaua, te rog! E un
ordin care imploră.
Gusti:
Culcă-te!!! La ora asta mi s-au terminat toate talentele, chiar şi acela de
improvizator.
Giulia:
Vreau şi o friptură în sânge! Un biftec tartar! E o rugăminte care tună... N-ai încetat
să mă iubeşti,
nu?
Gusti:
Te-am văzut cu ochii închişi şi am crezut că nu mai auzi. Alo,
"Mercur"? Vine,
vine băiatu’!...
Bloody Mary, nu? Arcul de Triumf, nu? La ora asta toate restaurantele sunt închise.
Chiar şi cele nonstop.
Giulia (se
pisiceşte): Iubitule, de ce
ne irosim timpul cu fleacuri?... Iubitule, de ce ne certăm?
Gusti (se
câineşte): Ca să ne facem viaţa
mai frumoasă. De aia. Ca să nu mai putem plânge cu adevărat când unul
dintre noi se duce.
Giulia:
Unde să se ducă?!
Gusti:
La subsol, ca să
verifice instalaţiile.
6. ON.
Presto agitato
Giulia şi Gusti (trădând o
uşoară oboseală, dar foarte bine machiaţi): Bunăăă!...
Gusti:
Dimineaţaaa!
Giulia:
Seara… Clinic Tv!
Gusti:
Good Morning!
Giulia:
Buonasera! Buenas noches!
Gusti:
Dobro jutro! Dobré
ráno!
Giulia:
Guten abend! Magandang
umaga! Hyvää iltaa! Bla, bla, bla!
Gusti:
Bonjour! Günaydın!
God morgon! Sawubona!
Giulia (imediat după generic): Dragi şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit
la emisiunea “Zâmbeşte, mâine va fi groaznic!”
Gusti:
Ca în fiecare dimineaţă...
Giulia:
Ca în fiecare seară...
Gusti:
Veşnic ne…
Giulia:
Şi
despărţiţii, Giuliana şi... şi... şi...
Gusti:
Augustin Covalciuc. Vă
doresc...
Giulia:
După praz sau după dorinţe... Multe îndură sau...
Gusti:
Multă răcoare. (Jingle.)
Giulia:
Câte floarea are picioarea?... Picioareea floarea câţi?... Tarun, gastran, rododendron... piropopircăniță.
Fleoşc!
Gusti: !!!
Giulia:
Caty, cumpără nişte borş
pentru ghiveciul de ghiocei!
Giulia:
Secetă, secetă, mama ei de secetă! Şi vara nu s-a-ncheiat încă la şliţ!
La Întorsura Buzăului: -47°, Ineu: +29°.
Turţ, niciun grad. Bucureşti: +80°.
Constanţa, ce vrea muşchii ei... Beciul
Domnesc, cât
încape, dar pe rând.
Gusti (încercând
să o dreagă): Umor şi folclor!
Nu schimbaţi canalul Dunăre-Marea
Neagră,
sunteţi la “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău, căci astăzi este imposibil!” Nu, nu
e 31 Februarie, altfel am fi tremurat cu toţii de frig!... “Câte
picioare are o floare?” a vrut să zică prietena mea Giulia
într-un mod mai artistic, mai original; desigur c-aţi înţeles că, în cazul ei, astrele se învârt
astăzi cu totul altfel. Total invers, desigur. Revenim la concursul nostru demarat
la începutul sezonului şi care nici până acum nu şi-a găsit câştigătorul...
Câte picioare are o floare? Câte picioare are o floare?... Trimiteţi un SMS la
numerele afişate pe ecran cu răspunsul corect şi puteţi deveni fericitul
câştigător al unui abonament pentru Grădina Botanică. Indiciu: “Nea Gică”.
Gusti:
Naşa este?
Giulia:
Este blondă.
Gusti şi Giulia: Ha-ha-ha!
Giulia:
Nici chiar aşa! Vibraţia
zilei este 2.000.000. Cam cât un sfert de rată
pentru jeep, cam cât o rată pentru o
blană de zibelină...
Să înjurăm corect, cu cratimă!... Cât mai avem până în
septembrie, Chilly Willy?... De ce
codul bunelor maniere nu creşte în buncăre,
în cuptoarele cu microunde, pe Turnul Televiziunii? (Adoarme instantaneu cu capul pe birou.)
Gusti (aruncă desfăşurătorul sub masă): România se topeşte la propriu! Dovadă,
Giulia! E topită total după
mine. Se scurge deja. Aduceţi un
mop. Dau o emisiune pentru un mop!
Giulia (în somn): La Ibiza, Gusti... La Rio... La Cancun... La piramide...
Să scăpăm de toată mizeria, de porcăria asta.
Gusti:
Bip! Bip! Bip! Cod galben, cod portocaliu, cod roşu, cod buntap! Fulgeră,
tună, dar ploaie niciun strop! Pentru
perioada imediat următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie
prognozează o perioadă relativ agitată, cu temperaturi ridicate, oscilând între 38 şi 45 de grade, ziua. Noaptea, temperaturile se vor situa
în intervalul de valori cuprins între 25 şi 21 grade. Nu se
intrevăd niciun fel de adieri, niciun
fel de precipitaţii până
în Luna Cadourilor Celorlalţi. Consumaţi cel puţin
30 de litri de lichide transparente pe zi. Care şi
cum.
Giulia (în somn): Toate crizele sunt... o lepră... Ai, ai, ai, ai ai...
Gusti (încercând
s-o acopere): “Câte picioare
are o floare?” Bună găselniţă.
Asta da problemă de interes naţional.
Revenim la concursul nostru demarat la
începutul sezonului şi care nici până acum nu şi-a găsit câştigătorul... Câte
picioare are o floare? Câte picioare are o floare?... Trimiteţi un SMS la
numerele afişate pe ecran cu răspunsul corect şi puteţi deveni fericitul
câştigător al unui abonament pentru Grădina Botanică aflată
în renovare. Indiciu: “Nea Gică”...
Giulia (se ridică
brusc şi începe să
mărşăluiască):
Una mattina, mi son
alzato/ Oh, bella ciao, bella ciao, bella, ciao, ciao, ciao!...
Gusti:
Biiip!!! Biiip!!! Băgaţi
urgent reclame,
până nu cade tavanul încins peste noi! Reclame!
Giulia:
Reclame şi
banane! Iu-iu! Reclame şi
banane! Imediat după ele, ştiri proaspete, ştiri culturale. Adevăratele ştiri culturale. Haideţi
să vorbim pe bune! "Şuşe
la adăpostul numelor mari". Unul dintre cei mai importanţi critici din
capitală rupe tăcerea şi pune degetul pe rană asupra nivelului valoric al
anumitor spectacole desfăşurate la Palatul Copiilor. Este vorba de o întreagă listă
a ruşinii care începe cu marele...
Gusti (pe
post de contratenor):
Nu! Nu!... Biiip! Biiip!... Sinceritate, sinceritate, dar nici chiar
aşa! Băgaţi reclame şi
banane!
Căci eu mă duc să-mi cumpăr
un rucsăcel cu lame!
7. OFF. Grave,
Nobilmente
Gusti: Suntem atât de trişti încât ne înconjurăm de lucruri...
Giulia: Ce?
Gusti: Rigor
mortis! Rigor mortis![18]
Giulia: Ce-i cu şaradele astea?!
Gusti: Punctul trei. Criminalul se întoarce întotdeauna
la locul faptei. De obicei pe o vreme umedă.
Giulia: Ce?!
Gusti: Ţi-am spus că nu mai are niciun rost să ne mai ducem la studio.
Poate doar să predăm cheile şi legitimaţiile, poate doar ca să ne luăm cărţile de
muncă de la poartă.
Giulia: Ştii cât e ceasul? Chiar că mă
enervezi, Gusti. Hai! Nu te mai alinta!
Gusti: "La
commedia e finita!"[19]
Giulia: M-ai făcut
curioasă. Ţi-a spus cineva, ceva? Ţi-a spus?
Gusti: Parcă
mai trebuia. N-ai văzut ce tăceri,
n-ai văzut ce furci caudine aveau în
priviri? Toţi. Mai ales Gelu, perversu' ăla
inocent. Ce crezi despre el?
Giulia:
Nu s-a inventat încă maşina de
citit gânduri... Pe bune?! Chiar pe bune?
Gusti:
Parcă tu mai sesizezi ceva de la o
vreme, în afară de măreaţa persoană a ta.
Giulia:
Te-ai uitat la ceas? Întârziem,
Gusti! Chiar că
n-am chef să ne certăm
ca la uşa cortului. Azi e o altă
zi. Una cu presiune foarte ridicată. Îmbracă-te şi hai să plecăm, Gusti! Hai!
Rezolv eu cumva. Hai, morocănosule!
Hai! Hai!
Gusti:
Aştept preavizul prin poştă... Nu pot. Am fost călcat cu buldozerul peste suflet.
Aştept să se toarne asfalt. Al doilea strat. (Plânge bărbăteşte, dar
totuşi decent pentru ora cu
pricina.)
Giulia:
Hai, optimistule. Lasă talentele. Ce te face, de ce crezi prostia asta?
Gusti:
Pentru că nu sunt nici cal, nici măgar. Pentru că sunt un tip la 40, unul terminat, unul care
a început deja să aibă iz de cadavru, unul ucis mişeleşte de însoţitoarea lui de drum şi
tovarăşa lui de luptă şi de viaţă. Iar morţii adevăraţi,
baby, nu umblă, ci sunt duşi cu preşul,
cu covorul fermecat al lui Alladin.
Unii şi cu pluta, ca în cazul ţăranilor,
ca în cazul meu… Lamentări
şi salive/ Cozonaci şi colive!
Ta-ta-ta-ta-ta-ta! La nuntă, July! Viitorul sună
bine, chiar urlă! Ta-ta-ta-ta-ta-ta! La
nuntă şi la pomeni! Ce nenorocire fericită! Ce fericire nenorocită! Să
te văd cum, cu ce ai să
mai plăteşti
atunci la restaurant. Cu bonuri de masă? "La
noi sunt codri verzi de brad/ Şi câmpuri de mătasă..."[20]
“Plimbă-tava” ne scrie de azi înainte pe
frunţi. O să trebuiască să lucrăm la stat
şi să primim
câte doi litri de apă minerală
în zilele care depăşesc 37° Celsius…
Giulia:
Ce?!
Gusti:
98.6° Fahrenheit,
mai precis…
Gusti:
Naşa este?
Giulia:
Este blondă.
Gusti şi Giulia: Ha-ha-ha!
Gusti:
O să trebuiască să merg pe brânci până
la bănci şi
să-i rog să
ne-nprumute un jug. Unul tradiţional
din lemn câinesc, unul cu două locuri…
Îţi
dai seama în ce abscons impenetrabil m-ai băgat?
Îţi
dai seama că asta ne aşteaptă de acum înainte, după fazele tale iconoclaste
de ieri.
Giulia:
Sunt într-un haloimis total. Nu-mi mai dau seama de nimic. Şi cine crezi că te-a omorât,
decedatule?
Gusti:
Tu, ieri… Asasino! Asasino! Ai încălcat toate regulile
neinventate. Şi acum vrei să-ţi
desăvârseşti
opera, vrei s-o faci pentru a doua oară, vrei s-o
repeţi... Ia-ţi mâinile de pe jugulara mea! Săriţi
cu binişorul! Săriţi!
Giulia:
Când? De când?!
Gusti:
Alaltăieri, răsalaltăieri, răs-răsalaltăieri... De fapt, din ziua nenorocită când
te-am cunoscut la cantina fabricii de perdele, în timp ce curăţai
potatoes[21],
în timp ce fredonai cu sârg “Hit me,
mamma, with the whip!"[22]
în original...
Mai bine o preferam pe sora ta geamănă.
Cea cu capul pe umeri.
Giulia:
Bine ţintit. Ştii bine
că n-am nicio soră
geamănă.
Gusti (îşi trage pătura portocalie peste cap):
Tua culpa![23]
Da, da, cu atât mai rău. Ar fi
fost mai bine să ai. Asta e confirmarea că, în acele momente de dinaintea
orbirii mele definitive, te-am văzut dublu şi
nu am ales în deplină cunoştinţă
de cauză. Nu te mai uita aşa la mine ca la maşini străine
fabricate la noi, mai ales după faza
de ieri în emisie... (Tărăgănat.)
Oh, bella ciao!...
Giulia:
A, asta era, El
Comandante!
Gusti:
Nu, nu asta e cauza principală,
de fapt, sunt mai multe.
Giulia:
Şi ce ar mai fi altceva?
Gusti:
Că nu ştii să faci ciorbă rădăuţeană
ca la mama acasă.
Doar ghiveci cu pui de baltă. Doar tocăniţe cu
polistiren. Tocăniţă m-ai făcut
în faţa tuturor. Terci. Pilaf. Guacamole.
De asta şi arăt cum arăt, ca un parizer
legat, ca un ardei sentimental umplut, ca un semn de întrebare pe o
tablă a disperării...
Giulia:
E un reproş?
Gusti: Nu. Mai multe. De fapt, un pachet neopţional.
Giulia: Aha! S-auzim. Pot să notez?
Gusti: Ce
să mai auzim după tot ce-am văzut?
Giulia:
Rezolvăm noi cumva, iubi; doar orice minciună
se clădeşte
pe ruinele unui adevăr periasabil. Îi spunem lui Gelu că ne-au fugit ochii de pe prompter,
din cauza oboselii. Nu-l
cunoşti. E un bărbat foarte sensibil.
Gusti: La tine, poate. La mine, nu.
Giulia:
Nu e absurd. N-o să
ne taie capul nimeni pentru două-trei cuvinte adăugate la scenariul
ăla stupid.
Gusti:
347, mai precis!
Pune-ţi un coş
de nuiele sub ghilotină ca să nu se audă bostanul cum
sună a gol!... Nu mai
merg pe improvizaţii, pentru că asta am făcut
toată viaţa până acum. Deja am
calculi la rinichi. Devin un tip din ce în ce mai calculat.
Giulia (baritonal): Calculele nu au ce căuta
între doi oameni frumoşi ca
mine şi deştepţi ca tine. Nu te
mai alinta! (Trage de el ca de un mamut
criogenizat.) Acum! Ridică-te! Hai! E târziu, deşi niciodată nu e prea târziu!
Gusti:
Cinste şi glorie celor căzuţi! Vrei să-ţi prezint cumva şi onorul?
Nu mă cobor pentru că,
în lipsa scării, ar trebui să
mă arunc într-un vid existenţial
inexistent. În concretul abisal.
Giulia: Cum vrei. Am plecat. Vezi că
ai iaurt şi vişine
în frigider pentru prânz… Am să
le spun tuturor că eşti atins de ceva intraductibil, de ceva
abscons, că eşti bolnav
de spleen şi
alte rahaturi de-astea care ţi s-au urcat la cap. Să faci bine să-ţi faci rost de o scutire ceva.
Gusti:
Scuteşte-mă. Du-te cu rotaţii!
Giulia:
Ce?!
Gusti:
Învârtindu-te! Ai înţeles?
Giulia:
Unde să plec?
Gusti:
În ţara doinelor! La fostul tău
prieten, ciobanul Ghiţă… Acolo de
unde ai mai plecat şi
altă dată fără ştirea mea. N-aş vrea să precizez destinaţia, dar oricum,
undeva spre originile fino-ugrice ale mamei tale. Când era mai tânără şi cu capul pe umeri. Cu
mult mai scundă decât acum când se crede girafă
şi se uită peste
zidurile tuturor. (Tăcere de aur.)
Giulia:
Eşti un naţionalist jalnic.
Gusti:
Jalnic, da; naţionalist, nu. Spion, nu. Sexual-democrat, da.
"Toate mă cere, toate mă vrea!"
Giulia:
Nu te mai recunosc. Chiar
conştientizezi? Sunt curioasă: ce crezi, ce crezi că eşti?
Gusti:
Huckleberry Finn. Maia Morgenstern. Chip şi
Dale. Un crotal involuat în râmă,
în
Amoeba proteus. (Cade lustra. Bănuim
că din pricina răposatului
Sir Isaac Newton.)
Giulia:
Aleluia! S-a dus lumina din
casa asta. (Bănuim
că din pricina eternului
Thomas Alva Edison.)
Adio, machiaj Glossy.
Va trebui să m-arăt
la studio exact aşa cum sunt. (Bănuim
că din pricina Giuliei, dar
este numai o simplă bănuială.) Sper să
fiu recunoscută după fondul meu sufletesc excepţional.
(Acum chiar că, din bun simţ, nu mai îndrăznim să bănuim nimic.) La cacealmaua asta curată chiar nu m-aşteptam.
Gusti:
Sincer să fiu, nici eu. Ar trebui să dăm cu agheazmă, cu busuioc, cu ţăruşi în
inimă. Ca la olteni.
Giulia:
Deşi sunt ardeleancă
sau mă rog, ultima parte a fost deja executată.
Deci, să
înţeleg că nu prea vii?
Gusti:
Nu ştiu ce înţelegi
tu, dar ştiu că-ţi plac, că
adori repetiţiile
îndelungate, July, dar
de data asta, nu. Nu. Chiar nu. Fac conspecte detaliate. Îmi recapitulez conştiincios
existenţa. N-aş
putea să trişez
la unele capitole. Toate camerele sunt cu ochiul pe noi. Motor!
Giulia:
O să-ţi pară rău. Foarte
rău, domnule Brebenel. Atât de rău
încât ai să te înscrii în sindicatul
contorsioniştilor, la categoria
"Rezerve". Ai să-ţi
muşti degetele crezând că
sunt acadele.
Gusti:
E o ameninţare cumva?
Giulia:
Nu. Un sfat. Un simplu sfat, de la o femeie trădată
de însăşi esenţa ei masculină.
Gusti:
Ha-ha-ha-ha! Tu eşti victima?! Tu?! Tu, trădata?!...
“La Bulivar, birjar! La Bulivar!”[24]
8. ON.
Poco
adagio - Prestissimo
Giulia (mecanic): Bună
dimineaţaaa! Suntem din nou în direct la
Cinic Tv! Günaydın! Jó reggelt! Good Morning! Buongiorno! Buenos
días! Dobro jutro! Dobré ráno! Guten
morgen! Magandang umaga! Hyvää huomenta! Bonjour! God
morgon! Sawubona! (Imediat după generic.) Dragi
şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit la emisiunea “Zâmbeşte, mâine va
fi mai rău!” Ca în fiecare dimineaţă şi seară, veşnic nedespărţiţii, Giuliana... vă doresc... după caz sau după dorinţe, multă căldură sau multă răcoare în sandale. (Jingle.)
Giulia:
Pentru perioada imediat următoare, Institutul
Naţional de Meteorologie şi Hidrologie prognozează o perioadă incendiară, cu temperaturi ridicate, oscilând între 36 şi 43 de grade, ziua. Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de
valori cuprins între 25 şi 20 de grade. Şansele
de precipitaţii ori de schimbări
esenţiale în strucura buletinului
meteo sunt zero. Şi vara nu
s-a-ncheiat, nu
s-a-ncheiat încă!
Giulia:
Semnificaţiile numelor Augustin si Augustina, sunt derivate
adjectivale cu valoare de cognomen de la Augustus, nume celebru în istoria imperiului
roman: augustus semnifică „cel care trezeşte
viaţa, cel care distribuie binefaceri", derivat din augus care înseamnă „puterea de a face sa crească". Ce să
crească? Cât să crească? Încă nu ştim nici noi pentru că suntem luaţi prin
surprindere-aşteptată. Vă întrebaţi unde e acum Gusti? De fapt, asta mă întreb
şi eu. De fapt, asta se întreabă şi el, dar fără să se interogheze. Cert este
că astăzi e ziua lui, împlineşte fix 40 de ani. Giuliana!
Giulia:
La mulţi ani în contumacie, Gusti! Gemenele Giulianni îţi urează un
călduros "La mulţi ani şi la mulţi fani!... În cazul în care vă părăseşte so…
cine vă părăseşte, nu uitaţi ca, în nopţile călduroase care vor urma, să vă puneţi un
lighean de gheaţă pe frunte sau, dacă locuiţi în Ţinutul Secuiesc, de acolo de unde cu graţie
provin eu, să vă
odihniţi capetele pe un dicţionar
ortografic, ortoepic şi de
punctuaţie (de preferat ultima ediţie)
deschis la capitolul "Accentul din limba română". (Jingle.) Mwuahahahahahaaaaah!... Zâmbeşte şi
citeşte şi
nu uita in ce ţara
trăieşte! (Sic!) Poc!
Poc! Treci la loc!/ Altul vine la mijloc./ Mâine
va fi mai rău sau nu va mai fi deloc!
Giulia: Semnificaţiile
numelui Iulia: dragoste, blândeţe, dar de la Dumnezeu. Variante:
Jule, Julie, Juliea, Julienne, Juliette, Julius, Julla, Julian, Juliana,
Julietta, Giulio, Giulla, Giuliano, Giulietta, Jullo, Julk, Jullais, Gyula,
Julianusz, Julia, Julianna, Julletta, Iulli, Iulia, Iulian, Iuliana, Iulleta,
Julla, Iulii, Iulia, Iulian, Iuliana, Ulian... Gata!
Giulia:
Anunţ umanitar! (Alert.) Ofertă
de sănătate!
Distribuire gratuită de pansamente cu SARE!
Suferiţi de boli ca: răni deschise, dureri
de cap, nervozitate, cancer, leucemie, sida, tuberculoză,
diabet, dureri de coloană,
tensiune, hepatită, epilepsie, ganglioni,
chisturi, bronşită
sau alte boli, acum aveţi ocazia
să scăpaţi
de ele prin intermediul pansamentelor cu sare sfinţită
la Ierusalim. Sunaţi cu încredere
la numerele afişate pe ecran, comandaţi on-line şi le puteţi primi la destinaţie după
achitarea taxelor poştale împreună
cu broşura "Înturlucăturile
sufletului". O mică
precizare: pansamentele sfinţite sunt
gratuie, broşura nu. Comenzile sunt valabile
în limita stocului disponibil. Sunaţi
cu încredere la cele zece numere afişate pe ecran, comandaţi on-line…
Comandaţi şi
cumpăraţi
chiar acum. Ultima strigare. Mwuahahahahahaaaaah!... Mwuahahahahahaaaaah!...
Mwuahahahahahaaaaah!... Giuliana,
te rog să preiei legătura.
Giulia:
Am preluat legătura, Giulia, situaţia este
oarecum sub control... Astăzi precipitaţiile vor lipsi cu desăvârşire, iar
vânturile se vor manifesta cu o intensitate maximă cuprinsă între 0 şi 0,1 km/h. Să
nu uităm că suntem la finele, la sfârşitul
lunii august. O lună plină de surprize, lipsită
total de precipitaţii, de contradicţii. Zâmbeşte! O zi caniculară poate aduce... Ce crezi că poate
aduce, Giulia?
Giulia:
Ceva la care nu te aştepţi. Sau poate că da.
Giulia:
De exemplu?
Giulia:
Mwuahahahahahaaaaah!... O
plecare de câteva săptămâni
cu cineva foarte preţios... la Ibiza?
Giulia:
N-ai gusturi rele, Giulia, deşi tu
centrezi, deşi tot tu dai cu capul. N-ai vrea să stai şi-n poartă? Poate să fii şi rezervă şi tehnician-maseur. Aud?
Giulia:
Rezervată da, rezervă nu. Glumeam,
Giulia, dar nu aşa
scrie pe desfăşurător. De fapt nici nu mai contează
ce scrie pe desfăşurător…
Nu uitaţi de concursul nostru de
inteligenţă şi
încercaţi să
răspundeţi la
dificila întrebare “Câte picioare are o floare?” Indiciul este “Nea Gică”.
Sponsorii noştri au decis să
majoreze marele premiu prin acordarea unui porc viu din rasa Marele Alb, în
greutate de 250 de kg.
Giulia:
Ha-ha-ha-ha! Bună!...
E chiar pe bune?
Giulia:
Pauză. Pauză. Pauză,
pentru că aici în studio atmosfera e irespirabilă.
Giulia:
Nicio pauză.
Giulia:
Vibraţia zilei este nulă.
Vă spunem mai multe după
trei sute de minute şi jumătate.
Nu plecaţi din faţa televizoarelor
şi nu uitaţi
să vă iubiţi
ca şi mine.
Ne revenim
(dacă ne mai revenim) cu Horoscopul, după reclame....
He-ei! Miroase a încins, miroase a creier ars!... Vreţi să ardem ca şobolanii
aici?... He-ei!... Nu-mi vine să cred! Geluţule eşti tâmpit?... Mă aude cineva?...
Ajutooor!!! Sunaţi la o firmă respectabilă de pompe funebre! (Fum dens.)
9. OFF. Andante
deciso
Gusti: Ce-au spus?
Giulia:
Erai atât de important pentru ei încât nici nu şi-au dat seama că
exişti.
Gusti:
Nu-mi vine să cred. E
lăbărţat de frumos. Atâta indiferenţă în regimentul ăla de spioni consacraţi?
Giulia:
Asta pentru că se stricase aerul condiţionat din studio şi era o întreagă
harababură. Se făcuseră cam 70 şi ceva de grade de la reflectoare şi eram la un
pas de incendiu. Toţi tehnicienii şi şoferii, plus tantile cu ruj de la
birouri, fuseseră aduşi în grabă să facă vânt cu nişte placaje uriaşe. N-a
crâcnit nimeni nimic în faţa lui Yildirim, deşi
se putea pune pe ecran "Defecţiune tehnică" până la remedierea
situaţiei. E un miracol că am reuşit să terminăm emisiunea, cu toate că, la
sfârşit, toţi arătam ca nişte homari fierţi.
Gusti:
Totul îmi este clar, aproape ceţos.
Giulia:
Mie nu. Nu te pune cu o femeie dornică, cu una îndârjită. Pentru Ibiza mea,
sunt în stare să mut şi genunile din loc. Nu pot să renunţ atât de uşor. Încrâncenare,
încrâncenare şi iar încrâncenare! Nu asta m-ai învăţat că este esenţial pentru
reuşită, dom' profesor, nu?
Gusti:
Cioc, boc, treci la loc! Întotdeauna am stat bine la teorie. Nu şi
după părerea mea.
Giulia:
Am remarcat, stai liniştit.
Gusti: Ca să ştii ce gândeşte cineva cu adevărat, stimată doamnă, trebuie să-I îmbeţi. Şi nu cu rouă ori apă de trandafiri... Cu
"viaţă"!
Giulia: Viaţă? Există aşa ceva
în casa asta?
Gusti: Sst! Meditez!... Gata, am terminat să te
mai meditez.
Giulia: Ce vrei să spui, man, că nu sunt aproape sinceră?
Gusti: Te cunosc, te cunosc de undeva. Ce mai
cloceşti?... Vreau să spun că eşti suspect de trează, Giuli. Foarte trează. Nefiresc de trează pentru ora asta. Doar atât şi nimic mai mult.
Giulia: Aş putea fi un sinonim pentru "lucidă", nu crezi?... Şi tu cum te obiectivezi, cum eşti, cum crezi că eşti? Eşti în vreun fel?
Gusti: Ce, nu se vede? Culcat. Mortua vest! (Sic!), asta sunt. Vezi, asta este diferenţa fundamentală dintre noi doi.
Diferenţa dintre o orizontală şi o verticală.
Giulia: Şi dacă ar avea un punct comun?
Gusti:
Ţţ! A căzut de mult cuiul ruginit care le unea. Şi-a ieşit din ţâţâni. Neam
prost. Lucru de mântuială. Cărbunele e alb, laptele e negru, iar eu sunt undeva între toate
acestea.
Giulia:
Filozofia castravetelui.
Gusti:
Da’ de unde! A iederei. "Numai târându-te te poți înălța."[25]
Mai ales acum când sunt lămurit că ne este programat un coşmar de proporţii
epice. Păşesc pe un prag de ceaţă. Lasă-mă să-mi adun inexistentele idei,
lasă-mă să adorm pe muchia unui cuţit pentru jugănit atitudini conservatoare.
Giulia:
Asta ai făcut, asta ai fost toată viaţa, Gusti, un măgar în ceaţă, un Mickey
Mouse subnutrit. I-ai lăsat pe toţi îmbogăţiţii ăştia peste noapte, i-ai lăsat
pe toţi nemernicii ăştia noi să-şi bată joc de tine, de viaţa ta, de visele
tale. I-ai lăsat pe fiecare să-ţi scrie dialogurile până la virgulă, până la
puncte puncte; pe toţi agramaţii, să-ţi impună exerciţiile lor ilare de dicţie,
i-ai lăsat să facă tot ce vor, chiar şi pe mine... Scuze pentru sinceritate,
Harap-Alb. Alta n-am... Fii bărbat, nu fii tarat! Ai, totuşi, 40 de ani!
Gusti:
Ghici, care ureche îmi ţiuie?.... Crezi că, cu ăia mai vechii mi-a fost mai
uşor?
Giulia:
Am să mă duc şi mâine ca să-i înfrunt, să nu creadă despre noi că suntem nişte
marionete care trebuie să turuie la nesfârşit toate bulshit-urile lor.
Gusti:
Ia uite unde zăcea justiţiara. Cu ce arme ai să te baţi? Cu
"pescăruşul"? Pe ce te bazezi?... Aha! Deci şi ţie ţi s-a făcut
lehamite. Şi ţie ţi-a ajuns cuţitul la os.
Giulia:
Mai rău, la măduvioară. Ce-ai vrea să-ţi spun, mai ales că n-am apucat
să trag nicio duşcă?... Ibiza mai este o opţiune pentru noi doi?
Gusti:
Singura pe care ne-o mai permitem în situaţia de faţă, după achitarea ratelor,
este Sovata, pentru două-trei zile. Dar este şi ea cu semnul întrebării.
Giulia:
Aha. Speram să nu-mi confirmi.
Gusti:
Ce-ai dragă în legătură cu Charles, cu frumuseţile patriei noastre?
Giulia:
Nimic.
Gusti:
Asta e. Nu te-ai răzgândit în legătură cu mâine?
Giulia:
Poate că nu... Vrei să mă susţii, să-mi urezi ceva?
Gusti:
Da. O catastrofă frumoasă! Una împlinită!... Ce-ar fi ca, la
retragere, să cumperi doi colaci de salvare pe care scrie Titanic II.
Giulia: Unul este suficient. Eu sunt deja în barca de salvare... Ce faci? Unde te duci?
Gusti: Mă duc să mă ascund, ca să devin un nimeni.
Giulia: Vino în casă, Gusti. Nu te mai apleca peste balustradă. Sper că n-ai gânduri dintre acelea
stranii... Unde te tot holbezi?
Gusti: Pe cer. Nici urmă de nor.
Giulia: Lasă-mă să te las!... La ce spuneai că te uiţi?!... La ce?!
Gusti: La cerul străin şi gol. La pădurile care ard. La păsările care zboară prin flăcări. La
maşinile pompierilor care aleargă bezmetice prin oraş. La turnurile de apă de la periferii care se moleşesc ca nişte mandravele blege înainte de climax. La poeţii fără rimă împerecheată... Am la ce să contemplu din belşug,
nu?
Giulia: Îţi recunosc stilul inconfundabil, aburitor. Foarte, foarte original. Mai vezi ceva în afară de Fata
Morgana?
Gusti: Totul. Ai o pată inestetică
pe creier. Una străină de tine. Una în formă de semilună. Nu e frumos,
crede-mă... Trebuie să fim exemple, să le dăm oamenilor din căldarea asta de oraş o speranţă, nu cinism; o speranţă, Giuli, ca să ne mai spălăm din păcate. Ca un fel de troc.
Giulia: Ce-i păpat e bun păpat. Cu părere de rău, dar nu cred că există magazine specializate pentru chestia asta inovatoare a ta... Ce ţi-a venit
aşa tam-nesam?
Gusti: "Bucură-te cum s-a bucurat
Bucuroaia, de bucuria lui Bucurel, când Bucur s-a întors bucuros din
Bucureşti!" Trebuie să le redăm urgent speranţa! Cu orice preţ! Trebuie să le dăm amărâţilor din oraşul
acesta spoit şi analfabet o speranţă, înţelegi? Chiar şi una de la
reduceri. Nu trebuie să-i mai prostim pe faţă, să le mai vindem minciuni adevărate. Du-te şi spune-le că o să înceapă o tornadă groaznică care va mătura tampoanele, mizeriile şi praful, dar care se va finaliza cu o ploaie curată şi răcoroasă. Una care va
dura trei zile şi trei nopţi. Ca în poveşti româneşti.
Giulia: Auzi, tu mă iei de fraieră, de fazan? Ce tot bâigui acolo? Ce tornadă?! Te-ai ţăcănit de tot cu criza asta
penibilă a ta? Ce-ţi veni aşa deodată? Doar ai văzut şi tu prognozele de la INMH. Praf şi pulbere. Nicio picătură până-n
decembrie. Nicio adiere de vânt.
Gusti: Şi ce? Vremea şi femeile sunt total
imprevizibile, chiar şi pentru ele. Trebuie să le
dăm neapărat oamenilor simpli o speranţă, chiar şi cu preţul unei minciuni. Ca să poată să
reziste şi să poată trece de toate pragurile dificile ori imposibile, chiar şi
de acela al vârstei de mijloc.
Giulia: Ha! Oricum în seara asta e ultima mea emisiune. Aşa ca un fel de
adio. Nu ştiu de ce, dar s-au hotărât în ultimul
moment să fie înregistrată. Nici nu cred că va mai fi cândva difuzată. Mai mult
ca sigur că nu va fi niciun fel de montaj. Probabil nu îi mai interesează deloc. Sunt doar eu şi Gogu, cameramanul cel nou. S-ar putea să încerc... Ce rost mai are? Am
văzut noua grilă de programe. Din toamnă, Geluţu...
Gusti: "Geluţu"?!
Giulia: Gelu, Geluţu, cum vrei tu... Vrea să bage în locul emisiunii noastre de dimineaţă, o emisiune pentru
orbi, iar în locul celei de seară una pentru poligami. "Blind"
şi "Polygamia". Domnul Murat Yildirim a cumpărat deja licenţa de la turci.
Gusti: Scârţarul ăla? De unde-a făcut rost de
poştalionul cu bani?
Giulia: De la Uniunea Europeană, nu ţi-e clar?
Împrumut nerambursabil.
Gusti: I-a păcălit şi pe ei?!
Giulia: !!!
Gusti: Are nevoie de cel
puţin două vedete ţepene pentru asta.
Giulia: Una din ele sunt eu.
Gusti (afazic): De unde ştii? Chestiile astea rămân
secrete pân-n ultima clipă. Nu mă duce capul deloc cine-ar putea să fie cei doi.
Giulia: Eu. N-ai înţeles pân-acum?
Gusti: Noi?! Parcă aveam o
şampanie pusă la rece în frigiderul numărul doi. Vestea asta e adevărata Katiuşa!
Reîncepem iar?
Giulia: Eu. Doar eu.
Gusti: Ce?!... Şi eu? Cu
mine se întâmplă ceva? Fă-mă să înţeleg, deşi nu e nimic de înţeles.
Giulia: Vreau să mă răcoresc. De tot trecutul. Nu
înţelegi că m-am săturat să plec la Ibiza o dată după 20 de ani, pentru două
zile, şi atunci să mănânc pe ascuns parizer şi ouă fierte din sacoşă. Vreau să
stau la Ibiza două luni pe an, şase luni pe an, 70, 150.000 de luni pe an...
poate chiar să-mi schimb definitiv
domiciliul conjugal acolo.
Gusti: Ăsta e măreţul, idealul
tău? Să-ţi schimbi domiciliul acolo? Trist. Ştii că am reumatism în formă
avansată. Am să încerc să fac eforturi să... Ştii că n-aş putea să rezist prea
mult. Ştii că financiar nu ne...
Giulia: Nici nu trebuie să
plecăm împreună... De ce te agiţi ca la o extracţie dentară? Zâmbeşte!
Mâine va fi mai rău!
Gusti: Aaa!
Giulia: Aaa! Chiar te-ai prins? Chiar mă-ntrebam
şi eu dacă mai durează.
Gusti: Gelu?! "Geluţu",
nu? De asta se tot freca pe lângă tine ca o perie de paie de un covor persan,
în ultimul timp, nu?
Giulia: Per aspera
ad astra![26] N-ai zis că
trebuie, dacă vreau să fiu fericită şi să nu-mi lipsească nimic, să ţintesc
sus, cât mai sus?
Gusti: Nu cred că vrei să
vezi ce scrie pe tricoul meu... Taman cu Gelu ţi-ai găsit să te încurci? Nu
ţi-e ruşine? Ar putea să fie copilul tău.
Giulia: Tţ! (Arată
cu degetu-n sus.)
Gusti: Yildirim-Ţintirim?!...
Cum?!... Când?!... Şi eu unde eram când?!... Chiar că semeni leit cu mama ta,
numai că la tine boala a venit mult prea devreme... Ar putea să fie tatăl tău,
poate chiar bunicul tău.
Giulia: Aaa... ar putea, dar nu este. Mi-a
propus să fac o specializare în televiziune în limbile arabe. E posibil să
prind un post chiar la Al Jazeera.
Gusti: Credeam că vrei să te linişteşti, nu să
înnebuneşti. Credeam că eu sunt cel crizat, nu tu... Dar la tine, văd că totul
e dublu şi în altă limbă... Ce să facem?
Giulia: N-ai ce-i face! Zâmbeşte!
Mâine va fi mai rău.
Gusti: Mâine nu va mai fi
deloc. Mira. Cel puţin pentru noi doi... Ce bou am fost să nu-mi dau seama de
la început ce doreşti cu adevărat! Ce bou am fost să nu-mi dau seama că doreşti
să aparţii de-un harem.
Giulia: Bine, totuşi, că ţi-ai dat seama la timpul
expirat...
Gusti:
Naşa este?
Giulia:
Este blondă.
Gusti şi Giulia: Ha-ha-ha!
Giulia: Pentru un plus, Mickey
Mouse a rămas fără puls!
Gusti:
Trăiască
Alladin!
Gusti şi Giulia: Adio! Adio! Adio! (Se îmbrăţişează ca două păpuşi mecanice.)
Gusti: Un lucru e totuşi
bun în afacerea asta. Bine că am scăpat de porcăria aia idioată şi interminabilă.
Interminabilă, pentru că n-avea absolut nicio logică. De asta n-a reuşit să o
ghicească niciunul. Ha, ha, ha! Ce porcărie! Auzi, "Câte picioare are
floarea? Indiciu: Nea Gică." Ha, ha, ha, ha, ha! Ha, ha, ha, ha, ha! "Indiciu:
Nea Gică." Ha, ha, ha, ha, ha!
Giulia: În Transnistria,
zece morţi şi şapte răniţi! Şi acum muzică, din nou muzică, daţi drumul,
fraţilor, la muzică! Să cânte muzica! (Cântă
barbar de rafinat.) "La căsuţa
albă/ Sunt atâtea flori la fereşti,/ Dar cea mai frumoasă floare/ Ce-mi apare/ Tu eşti.// Cât îmi eşti de
dragă,/ Ştie numai inima mea./ Cine să-nţeleagă
dorul/ Şi fiorul/ Din ea?// În zadar aştept/ Cu doru-n piept/ Al tău răspuns,/ Doar să mă priveşti/ Si să-mi zâmbeşti/ Mi-ar fi de-ajuns.// La căsuţa albă..."[27]
1o.
RECORDING. Adagio molto appassionato
Un
parasolar pe care scrie SOVATA BALVANYOS. Sub el, în costume de baie, Giulia şi
Gusti mănâncă pufuleţi dintr-un sac şi privesc tolăniţi la un televizor Sport,
aflat la capătul păturii, din care răsună Inegöl Mehter – Fanfara Militară
Istorică Otomană din Bursa…. În dreapta lor, în
mărime naturală, o puşculiţă-porc cu urechiuşe roz de ceramică. Gusti schimbă
postul cu degetul mare de la piciorul drept.
Giulia (din
televizor): Bună
dimineaţaaa! Suntem din nou în direct la
Cinic Tv! Din nou în direct! Niciodată în reluare! Numai şi numai în direct! Günaydın! Jó reggelt! Good Morning! Buongiorno! Buenos
días! Dobro jutro! Dobré ráno! Guten
morgen! Magandang umaga! Hyvää huomenta! Bonjour! God
morgon! Sawubona! (Imediat după generic.) Dragi
şi iubiţi telespectatori, bine ne-am întâlnit la ultima
ediţe
a emisiunii “Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!” Ca în fiecare
dimineaţă şi seară, veşnic nedespărţiţa de voi, Giuliana... vă doreşte... după caz sau după dorinţe, multă căldură sau multă răcoare în sandale. (Jingle.)
Giulia (din
televizor):
Pentru perioada imediat
următoare, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie prognozează o
perioadă incendiară, cu temperaturi ridicate, oscilând între 39 şi 46 de grade, ziua. Noaptea, temperaturile se vor situa în intervalul de
valori cuprins între 26 şi 23 de grade. Şansele
de precipitaţii ori de schimbări
esenţiale în strucura buletinului
meteo sunt zero. (Jingle.) Şi vara nu s-a-ncheiat, nu s-a-ncheiat încă! Giulia,
adevărata Giulia, reala Giulia, noua Giulia, fosta noastră colegă care ne
părăseşte pentru o viaţă nouă alături de marea iubire a vieţii sale, vrei să
mai adaugi, să mai completezi ceva sau nu? Nu-i aşa că nu vrei?
Giulia (din
televizor): Stop pariuri! Ba, da,
cum să nu. S-a încheiat. Lume, lume! E ultima zi de arşiţă. La noapte încep în
sfârşit ploile şi continuă cu mici întreruperi toată luna septembrie. La munte,
la mare, la şes. Curaj! Trageţi aer în piept! Unu, doi! Unu, doi! Respiraţi!
Inspiraţi!... Respiraţi! Şi între respiraţii, nu uitaţi să trăiţi...
A! Era cât pe ce să uit! Domnule
Murat! Domnule Murat! Sunteţi un bătrânel drăguţ şi
simpatic, foarte drăguţ şi generos; vă mulţumesc, dar nu cred că mai putem
continua lecţiile de vorbit pe nas. Ben
de iyiyim, teşekkür ederim![28]
V-am lăsat inelul cu diamante pe birou, într-un plic roz, domnule
Yildirim! Cred că nepoata dumneavoastră are mai multă nevoie de el decât
mine. Auziţi?... Hoşça
kal![29]
La revedere! Atât. Doar atât...
Şi acum, un mesaj de interes
naţional: "Gusti!... Mă vezi?... Mă auzi?... Te iubesc, Gusti... chiar că te
iubesc!... Iartă-mă!... Am descoperit subit că "Blind" şi "Polygamia"
nu sunt deloc emisiunile mele preferate, pentru că nu vreau să ratăm sezonul
nunţilor şi pomenilor la cort, pentru că vreau să cântăm în aceeaşi formaţie restrânsă
până la următoarea criză, până la 100! “Hit me, mamma, with the whip!"[30]
în original...
Gusti!... Mă mai vezi?... Mă mai auzi?... Bagă
repetiţii la greu. Eu instrumental, tu vocal! Schimbăm
rolurile. Da, da sunt foarte sigură,
El Comandante! 1.000 %! Ibiza este acolo, doar acolo unde
eşti tu, chiar dacă acolo unde eşti tu nu există all inclusive. Numai acolo. Dacă mă mai vezi, dacă mă mai auzi, dacă
eşti de acord cu planul meu unic, închide televizorul şi iubeşte-mă infinit!
Printre picături!"... (Mira, ţiuit
prelung.)
Partituri
şi pălării de soare purtate de vânt, fulgere apocaliptice, o orchestră
simfonică alergând haotic în căutarea unui refugiu sau a unui destin. Un dirijor
nedumerit care-şi rupe bagheta de creştet şi îşi deschide cu zgomot o umbrelă
cu personaje de desene animate din "O mie și una de nopți".
BIS.
[1] Turcă
[2] Maghiară
[3] Engleză
[4] Italiană
[5] Spaniolă
[6] Slovenă
[7] Slovacă
[8] Germană
[9] Filipineză
[10] Finlandeză
[11] Franceză
[12] Suedeză
[13] Zulu
[14] Sfântul Augustin
[15] Balada lui Toma Alimoş (Gh.
Dem. Teodorescu)
[16] Criza vârstei de mijloc! (eng.)
[17] Criza vârstei de mijloc! (magh.)
[18] Rigiditate cadaverică! (lat.)
[19]
Comedia s-a sfârşit! (it.)
[20] Octavian Goga - Noi
[21] cartofi (span.)
[22] “Dă, mamă, cu biciu-n mine” (eng.)
[23] Vina ta! (lat.)
[24] I.L. Caragiale – D-l Goe
[25] Lucian Blaga
[26] "Pe căi aspre către stele!" (lat.)
[27] Textier: Petre Andreescu, compozitor: Fred Markush
[28] Şi eu sunt bine, mulţumesc! (tc.)
[29] La revedere! (tc.)
[30] “Dă, mamă, cu biciu-n mine” (eng.)
