Laurenţiu Budău
DESPRE EFECTUL POZITIV AL... MANELELOR
(fragment)
Manea, manea!
Bâşti! Hai să vorbim,
meştere, despre curve. Ce mai faci? ...Da, da, tinere, cu tine vorbesc.
Mi-am luat nişte dopuri de
urechi de la o firmă serioasă. Ce gură
mare ai, nenea Lupu...
Ce vrei să te faci?
Elementar. Regurgitează!
Impiegat... impiegat cu
paletă.
I-auzi. De ce tocmai cu
paletă?
Nu ştiu... aşa mi-a tunat de
la muzicuţa asta a maselor.
Îţi tună des?
Cam.
Cam, cam?
Cam, cam, cam!
Asta nu e bine. Bineînţeles
că nu poate să fie bine. De ce să fie bine? În niciun caz nu poate să fie bine.
Niciodată să nu inculpi muzicuţa cu schimbător de viteze. (Bietul Vână ştie!)
Să vorbim despre efectul Placebo.
Te mănâncă?
Manea, manea?!
Da, Manea grosu’ ş-arţǎgosu’/
Manea slutu’ şi urâtu’ ... Crezi?
Ce să cred?
Că te mănâncă...
Ştiu şi eu... cred că mă
mănâncă. Nu vrei să mă scarpini cu o baghetă de dirijor, undeva?
Cum să nu. Mă ştii cât sunt
de generos. Stai să aduc levierul. Toarnă odată!
Veşnicia nu se toarnă... se
scurge. Câte-un pic, pic, pic...
Ete na, adâncul! Mai ai din
astea, scafandrule?
Gârlă. Câte-un strop, strop,
strop...
Ţine-le pentru tine,
impiegatule de mişcare...
... Cu paletă!
Fiţi-ar paleta a dracului!
Eşti sărit de pe fix!
Nu, sunt creştin. Creştin cu
părul creţ!
Fură raţa din coteţ!
Aşa-mi trebuie, dacă stau de
vorbă cu toţi...
Spune, spune. Tăcerea nu e de
aur. Exprimă-te, valorosule! Devoalează-te!
Aş vrea eu. Nu pot să fiu
propriul meu trădător; pentru că aş fi într-o confuzie totală şi regretabilă.
N-aş mai şti nicio clipă când sunt eu şi când sunt trădătorul. Brutus. Suturb.
Suturb. Brutus.
Şi tu?! Victima n-a fost
niciodată Suturb ci Cezar. Nasol moment. Foarte nasol... Ce-ţi veni cu paleta
aia cu două feţe?
Deh, o refulare a copilăriei
mele îmbelşugate. Niciodată n-am înţeles cum o paletă de tablă (cu două feţe)
poate pune pe fugă un tren cu ştaif, legat de o locomotivă cu aburi. Poţi să-ţi
explici? Poţi să-mi explici?
Pentru mine e foarte clar.
Ridici mâna, în care e înfiptă paleta, în poziţie regulamentară; mecanicul
deblochează frânele, se aude un şuier şi un scrâşnet de fier mirositor (cerul
să te ferească de mirosul ăsta de fier de cale ferată care nu se poate anihila
nici cu cel mai infect parfum. Pentru sănătatea voastră şi a familiei, nu
încercaţi să faceţi pipi pe trenuleţul argintiu din jurul bradului
neştampilat... O tanennbaum, o tannenbaum!)
Da, da, naşule măria-ta, mare
dreptate mai ai. Mă cunoşteau vecinii toţi… tu nu m-ai cunoscut. Cel mai mult
şi cel mai mult, mie-mi place să... fuck teatru!
Da, teatrului îi place să
te “fuck”-ă pe tine?
Nu l-am întrebat, că era
ocupat. Îl viola doamna Criză şi-l băga la dializă, pentru că avea genul
neutru. Cred că…
Ce, crezi că?
Ceeace cred. Naşpetă! Vietate
păroasă şi mişculantă.
Mai bine păroasă decât
poroasă ori porcoasă.
Mare dreptate ai. Bine cǎ,
cel puţin, mai deţii fericirea supremǎ a râmǎtorului de a se tǎvǎli în noroi.
E, doamnǎ, toamnă şi miroase a fum şi a gutui a cinci lei kilogramul. Vine un
tramvai întârziat, împleticindu-se... Mă cam doare spatele. Stai să mă întind
de-a latul şinelor.
Da, da, la curbă şinele
trosnesc!
Ce număr are? …Are?!
Astea care se retrag n-au
numere, au nume.
Cine are să tot are… Ce nume
are atunci?
“Se-retrage-la-depou”. Cred
că rimează cu vatmanul.
Cu cine?
Cu un bou. Bou breaz
bârlobreaz din vacile bârlobrezeanului.
(Sughiţ involuntar.) Da-i mai
greu să dezbrezi bârlobrezitura din boii bârlobrezenilor.
Da, da. O babă bălană mănâncă
o banană babană.
(scrâşnet disperat
de frâne)
Eu pup poala popii, popa pupă
poala mea. Eu pup poala popii, popa pupă poala mea. Eu pup poala popii, popa
pupă poala mea. (necheazǎ o iapǎ surǎ
şi nişte fraze în romanes)
Un tâmplar, în tâmplărie, a
lovit o tâmplăriţă chiar în tâmplă şi-a tâmpit-o.
Săraca... A schimbat,
nemernicul, macazul.
Veşnica lui pomenire!
...Poate are oglinda retrovizoare intactǎ. Consolare! Stai să-i arăt cusătura
prohabului. Uite aşa ajung eu de râsul curcilor masochiste. Între derizoriu şi
sublim nu e decât un simplu macaz, a spus domnul Grumaz. Vai de steaua mea,
“impiegatule”!
Cu paletă. Întotdeauna cu
paletă. Fără paletă n-are niciun chichiţ... taman ca o femeie fără sex.
Îmi place sexul.
Să ridice mâna unu de aici
unu’ care nu-i place...
Perverşilor. Toţi unu şi unu.
Vorbeai cu cineva?
Da, de unde, dezvoltam un
monolog egocentric interior…
Unde dai şi unde crapă...
însoară-te cu el.
Cu cine? Cu monologul?
Cu sexul, bătutule, cu cine
altcineva! Nu vezi că eşti într-o mare dilemă.
Veche sau nouă?
Perpetuă!
Asta n-a fost cumva o sfântă?
Nu. Sfânta se chema Perpetua.
Frumos nume.
Da, puţin cam obositor şi cam
perpetuu. Să nu discutăm despre religie. Nu vreau să trezim cine ştie ce forţe
la ora asta... Unde rămăsesem?
În cur, pe scaun.
Corect. Ce urât vorbeşti!
Ce, scaun e un cuvânt urât?
Cam, cam... Uite, mai vine un
tramvai plin de graffiti. Schimbul de noapte. E un trei barat. Aruncă-te! Nu te
sfii pentru că ai pantalonii călcaţi... Oasele le dăm la şarlele alea nesimţite
din parc. Pantalonii de postav de Buhuşi îi recuperăm ulterior. Îi ducem la o
curăţătorie chimică şi sunt ca noi. Poate apucăm să-i dăm şi de pomană.
Mai bine călcaţi decât fără
“L”. Nu-mi place să fiu călcat de treiul ăsta barat. E prea concret. Uite-l cum
zuruie, neunsul…. Între turtit şi turtitor ar trebui să existe o anumită
empatie.
Îmi pare rău că n-am reuşit
să te conving. E totuşi iarnă şi miroase a covrigi a cincizeci de bani bucata.
Sincer. Nu-mi place această intuire a realităţii prin identificare afectivă.
Lăsaţi... Ştii că nu mai
există ţigări Carpaţi?
Na-ţi-o bună. S-au desfiinţat
munţii?!
Munţii nu, fabricile da. Ce
ciocolată bună se făcea la Roman.
Paseistule. Bine-ai spus că
se făcea. Acum se face rahat.
Bun şi ăla. Îl serviţi cu
linguriţa?
Când şi când... Trenule,
maşinǎ mică, unde-l duci pe Ionică...
Asta nu e populară.
Da ce e?
E barbarǎ.
!!!
Tot un rahat. La tot neamu’
de manivelă, la toţi şoferii le place.
Ce le place?
Cupă cu capac şi capacul cu
cupă. Lămâiţa. Nu fă pe prostul că s-ar putea să te obişnuieşti. Dacă ar durea
prostia, la toţi ne-ar curge sânge din urechi.
Care curechi?
Urechi, surdule, căţeluşule
cu păr creţ. E natural sau tu l-ai făcut permanent?
Da.
M-ai băgat în ceaţă... Aaa,
de-aia ţi-ai pus dopurile în urechi, ca să nu ţi se vadă zvârcolirea
hematiilor!
Da.
Uite o gagică cu fustă
scurtă.
Brr! Cred că sunt, cel puţin,
minus şaptezeci de grade.
Are călduri.
Pupa-i-aş! Cred că, dacă
te-ai culca cu ea, ţi-ar topi mădularul. Scrum ţi l-ar face, ca pe ăla din
videoclipul lui Lady Gaga... Da, da, pe unde trece bunăciunea asta lasă
asfaltul aburind.
Săracii măturători, ce-o să
se mai bucure că nu mai trebuie să spargă gheaţa. Ţaca-ţaca-ţaca-ţaca! Cred
c-ar fi bună să facă gimnastică la măciuci.
Porcule, e o sfântă!
Parcă am convenit să nu
discutăm despre religie. Ce sfântă e aia în minijup şi cu ţâţele revărsate, ca
delta Dunării şi care scoate aburi de peste tot lângǎ ceasul gǎrii?
Încuiatule. O fi vreo
angajatǎ (sub acoperire) a primǎriei. Jana Bonda. Verificǎ cantitatea de noxe
din atmosferǎ, le dǎ pungi proaspete aurolacilor… Noi în anul 2000!
Când avem şi cinci copii...
Relax. Mai vine un tramvai. E
şansa vieţii tale... cugetă.
Prin pădure, pe cărare,
Mă-ntâlnesc cu mândra cale.
Mână caii, vizitiu
Ş-adă bere bragagiu.
Ş-adă două mititele,
Şi scaun mândruţei mele
I-auzi, i-auzi, i-auzi, ia,
I-auzi, i-auzi, i-auzi, ia!
Iar mai trece un tramvai
Şai, la, la, la, la, la, la,
la,
Şi-a luat soacră mea cai!
Şai, la, la, la, la, la, la,
la,
Se distrează soacră mea!
Di, hai, ho, stai
Căruţă cu cai!
Dă-i Doamne românului câte
trei maşini la poartă, ca să se sature: poliţia, salvarea şi pompierii. Taci,
cǎ te amendeazǎ ǎştia.
La Ploieşti, pe cotitură,
Aladi, alada,
Lele draga mea...
Bagă mare!!!
Calc-o până la blană!!!
Vulgarule!
Nu sunt bulgar. Sunt român
şi, până vin maşinile alea, mă distrez şi eu compot… pardon, cum pot.
I-auzi, i-auzi, i-auzi ia,
I-auzi, i-auzi, i-auzi ia!
Când punguţa era plină,
Mândra mă ţinea de mână.
Când punga era jumate,
Mândra mă ţinea la spate.
I-auzi, i-auzi, i-auzi, ia,
I-auzi, i-auzi, i-auzi, ia!
Când punguţa era goală,
Mândra mă dădea afară.
I-auzi, i-auzi, i-auzi ia,
I-auzi, i-auzi, i-auzi ia!
Ce pretenţii să mai ai de la
un slinos de ceferist transpirat! Ai vǎzut cum te-a privit?
Poftim cultură! Trebuie
întotdeauna să ai pretenţii de la un cheferist transpirat.
Ce anume?
Să aibă şapcă cu cozoroc şi
paletă.
A umblat pe multe uşi
Are soacra bebeluş
Şai, la, la, lai, la, lalaai,
la
S-a luat soacră-mea cai!
Şaga diga, daga,
Mi se rupe ştanga!
Aladi, alada
Dar şoferul nu-i de vină
Numai fata din maşină
Aladi, alada!
Şaga diga, daga,
Mi se rupe ştanga
Bagă mare!
Tembelule!
Tembelule!
Vezi că mă îngâni.
Vezi că mă îngâni.
Ai citit, cumva, “Cinci
pâni”?
Cinci pâni nu, cinci cozonaci
da, cinci picturi rupestre – cinci statui ecvestre, ba…
Ştii să numeri?
Dacă nu ştiu, am să-nvăţ...
Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi/ Până când vă deşălaţi!
Ce-i cu jegul ăsta de manual?
Bagǎ-l înapoi în coşul de gunoi din care l-ai scos.
Cum poţi să spui că un manual
scos de Ministerul Culturii e un jeg? Făţarnicule.
Ministerul Culturii? Al
Inculturii poate... Păi, cu asemenea titlu, n-aş putea să am alte păreri. Ia,
dǎ-mi şi mie sǎ-l rǎsfoiesc
Ce are titlul?
Are că n-are. Spune şi tu,
meştere, cum poate să sune fiţuica asta.
Cum?
“Despre efectul pozitiv al
manelelor – manual de uz general, pentru oraşe şi sate” cu Simona Sensual pe
copertǎ şi Adi Minune ca mascotǎ a
paginilor.
Valorile noastre trebuie
apărate. Categoric.
Categoric, nu.
Iar mă contrazici,
contrazicătorule.
Contrazisule.
Şi Contrazisu e un fotbalist.
Despre morţi numai de bine.
El nu, talentul lui da,
dinainte să se nască.
Hai, măi!
Până acum câteva clipe mi te
adresai cu “domnule”.
Am greşit.
Atunci sau acum?
A-badu-badi-bada!
Cât de bine te înţeleg,
micuţule Flinstone.
Cât de bine te înţeleg şi
atât.
Iar mă îngâni?
Da?! Ce mai faci,
domnişoricǎ?! Bine, nu spune nimic, te înţeleg.
Spune-mi cine “cântă” la voi?
Toţi. Mai puţin portarul. El
cântă în altă parte, sau mai bine zis, când cântă schimbă etajul.
Gheorghe?!... Sus?
Gheorghe Abitir... Sus, sus.
Imposibil.Nu cumva îl
confunzi.
Avem un singur ciclop
angajat.
Păi pe ăsta l-am cununat şi
tot eu i-am botezat copiii. Ăsta mi-a pupat mie mâna, dupǎ ce-am horit “Isaia
dǎnţuieşte”. Iuda!... Cât de sus?
Sus de tot, e campion la
sǎritura în înǎlţime. E poreclit, de colegi, Puricili... Da, da, ai ghicit.
Acolo îşi bea el tacticos cafeaua. Are şi propriul raft în frigiderul Lui...
Nu mă-nnebuni. Mie, Ǎla-Dusu', nu-mi dădea
voie nici măcar să deschid uşa răcitorului. Mă servea el galant... ca nu cumva
să nu mă obosesc şi să-i număr sticlele de whiskey primite pentru închirieri...
Lasă-mă! …Chiar aşa de sus?
Îhâ! …Nu ştiai? Are nişte
acute! Ascultă! (urmează un fragment din O viaţă mea)
Mai bine nişte acute decât
nişte joase. Josnicule. Puteai sǎ-mi fi spus mai demult.
Nici o şansǎ. Ai nişte dopuri
de urechi foarte performante. Da, da, biciuie-mă, biciuie-mă… Tremur de
plǎcere… Ce, crezi că dosarul tău nu va ieşi, odată şi odată, la iveală?
L-am ars cu mânuţa mea şi
i-am băut scrumul amestecat cu apă distilată...
De-aia arătai acum douăzeci
de ani ca un vampir... La dubluri, la dubluri te-ai gândit?
Timpul vă hotărâ. Eu însumi
am devenit dublura mea… Nu mă abate… Spune-mi, cine cântă mai insistent, dă-mi
acolo câteva nume... vreau să creez un grup vocal, autentic, cu tradiţie.
Da, da pentru asta îţi
trebuie mai întâi un solist. Ai solist?
Să nu-mi spui că vrei să fii
tu solistul, vioara întâia? Locul compromis
e promis.
De ce, n-am faţă?
Ba da, eşti ciupit de vărsat
şi ai destule coşuri. Maţe negre, ai?
Albastre, negre, verzi, ce mai contează. Uite, mai vine un tramvai
fǎrǎ faruri şi, aş putea sǎ pariez, fǎrǎ frâne! Merge singur, pe traseu, fără
să-l conducă nimeni. S liniuţǎ au deşteptǎţit lucrurile.
Se spune “sau”, deşteptule…
Săracul, seamănă cu ţărişoara noastră. Merge singur, de-a-n boulea, până i se
termină bateriile ori o ia pe-o linie care duce spre groapa de gunoi ori spre
Râpa Galbenǎ. Hai să urcăm din mers şi să încercăm să-l oprim. Sună la 112.
Agitǎ-te sau mǎcar mimeazǎ îngrijorarea.
N-am destule minute ca să
mimez.
Boule, pentru numărul ăsta
nu-ţi trebuie minute ci minte, adică minute fără “u”.
Sună tu, atunci, doar ai şi
tu telefon şi “u”.
Am uitat numărul... Lasă-l să
se ducă. “Noi suntem români, noi suntem români!” …Vom citi mâine relaxaţi, în
ziare, despre el. Bine că, la ora asta, toţi dorm de se tăvălesc cu nevestele
ori cu pipiţele lor, ori îşi numără banii de veci în beci. De ce sǎ-mi consume
eu, la o adicǎ, minutele pentru toţi nesimţiţii care vor cu orice preţ ca sǎ
sforǎie relaxaţi pe ceva foarte moale şi mirositor?
(manea despre somn, odihnă, visare)
Vrei o casetă?
O casetă cu cine? O casetă cu
ce?
Cu manele, doar nu cu mamele.
Manele de la origini şi până în prezent, cu o prefaţă de Gabriel Liiceanu şi
fraţii Horia şi Roman Patapievici... Pleşu n-a vrut să semneze, cǎ e mai gomos;
face dizidenţǎ din principiu, zice că se reţine pentru volumul doi.
Nu cumpăr droguri, e interzis
şi... cam scump. Dă-mi o minimă explicaţie pentru care ar trebui să cumpăr
manelele tale cu hologramă.
Păi, ca să le ai în urechi şi
să nu mai auzi răgetul repetat al fiarelor scoase din cuşti, să nu auzi când
schimbă ăştia preţurile şi plăcile.
Nu pot şi nici nu doresc să
le am în urechi, pentru că le am în inimă. Asta-i hard-diskul meu încorporat...
şi acolo încape, nestingheritǎ, toată colecţia ta găunoasă şi incompletă. Ai
numai consacraţii; creaţiile populare autentice, transmise pe cale orală, din
gură-n gură pân-la casa de cultură, ba… Mioriţele noastre actuale lipsesc cu desǎvârşire din...
