Motto:
“Rock-ul ăsta nu e o crimă, tataie! E muzicǎ, muzicǎ adevǎratǎ ...Înţelegi?!”
L a u r e n ţ i u B u d ǎ u
EXTRA VIRGIN
OLIVE OIL
P E R S O N A J E L E:
FATA
BĂIATUL
AGENTUL COMUNITAR
TATĂL
PRIMUL NECUNOSCUT
AL DOILEA NECUNOSCUT
- 2012 -
ORA ZERO
(FATA, BĂIATUL)
FATA: Ce-ai
crezut?! Nu. Desigur că nu.
BĂIATUL: Lasǎ-mǎ... Nu?!
FATA: Nu. Simplu
ca “Noapte bună!”, simplu ca
“La bună vedere!”.
BĂIATUL: De ce nu?!
FATA: Pentru cǎ e ora zero, pentru cǎ-mi place
sexul, pentru cǎ vreau să rămân virgină.
BĂIATUL: Ai bǎut, ai tras pe nas ceva? Îţi dai seama ce enormitate, îţi dai seama ce gogomǎnie spui?
FATA: Da, sigur cǎ da. Îmi place
sexul, vreau să rămân virgină.
BĂIATUL: Mi-ai dat
de-nţeles că...
FATA: Îmi place
sexul, dar...
BĂIATUL: Dar ce?
FATA: Mǎ laşi? Ce-i aşa greu de-nţeles? Vreau să
rămân, frate, virgină.
BĂIATUL: Eu, nu. Eşti atât de frumoasǎ când pronunţi “nu”. De asta te-am şi remarcat. Trebuie sǎ mǎ-nţelegi. Sunt ca un copac al dorinţelor. Nu pot sǎ fiu de fier.
FATA: Eu pot. Se pare cǎ aspiraţiile noastre nu prea corespund în acest moment sublim... Asta este strict problema ta.
BĂIATUL: Mǎ laşi?... Şi a ta, a ta care-i?
FATA: Îmi place
sexul, vreau să rămân virgină.
BĂIATUL: U-hu! Mă şochezi. Chiar cǎ mǎ şochezi. Credeam
că eşti o fiinţǎ evoluatǎ...
FATA: Sigur. Îmi place
sexul, vreau să rămân virgină.
BĂIATUL: L-ai luat tu
pe “nu”-ul ăsta olog în braţe şi
nu vrei să-i mai dai drumul cu niciun chip. Uitǎ-te şi tu: vibrezi ca o chitarǎ electricǎ în mâinile lui Jimi Hendrix şi... Asta nu se poate truca. Ştiu, simt cǎ şi tu mǎ doreşti enorm. Foarte frumos. Foarte sǎnǎtos.
FATA: Asta e, ”Jimi Hendrix”. Fizicul meu e foarte trǎdǎtor psihicului meu.
BĂIATUL: Nu sunt de
acord cu principiul ǎsta demodat al tǎu. Eşti atât de frumoasǎ...
FATA: Ah! Ce faci?! Sǎ nu mai încerci, în viaţa vieţilor tale, sǎ-mi pui mâna pe sân. Ia mâna sau ţip.
BĂIATUL: De ce? Nu-ţi place de mine?!
FATA: Repet: îmi place la nebunie sexul, vreau să rămân virgină. Extra virgină. Musai.
BĂIATUL: Ha, ha! Ce vrǎjealǎ ieftinǎ! Lasǎ-mǎ! “Extra virgin olive oil!” De ce vrei sǎ te compari cu un ulei de mǎsline? De ce?!
FATA: Conform tradiţiei, vreau să intru cu voalul pe faţǎ în biserică, deşteptule... Ce-i aşa greu
de-nţeles?
BĂIATUL: Care tradiţie?
FATA: A fetelor de la Cǎpâlna. A fecioarelor neatinse cǎrora nici vântul nu
cuteazǎ sǎ le ridice poalele.
BĂIATUL: Hai, hai cǎ furi curent! Şi cine crezi cǎ te opreşte de la bazaconiile astea? Eu?!
FATA: Tu, narcisistule, tu.
BĂIATUL: Ce “ştouri” ai în tine! ...Eu?!
...Pe bune?!
FATA: Da, tu.
BĂIATUL: Înţelege că
n-o să am răbdare sǎ-mi creascǎ barbǎ colilie pân-atunci, pânǎ când o sǎ-ţi vinǎ şi ţie sǎ te... sǎ te dai pe brazdǎ… Viaţa e atât de scurtǎ. Sunt ca un cazan de termocentralǎ sub
presiune, ca Marilyn Manson cu pinteni de argint cǎlare pe un crocodil chior.
Sunt ca o locomotivǎ de rǎzboi care nu mai poate sǎ se opreascǎ pe şine.
FATA: Treaba ta ce crezi cǎ eşti. Înseamnă
că nu mǎ cunoşti deloc dacǎ umbli cu vrǎjeli dintr-astea ieftine... Înseamnă că nu eşti tu Alesul care sǎ merite Culesul….
BĂIATUL: Hopa! Se cam complică
problema... Cine, cine este, cine trebuie, cine o să fie “Alesul”?
FATA: Alesul trebuie sǎ fie “Alesul”! Cel care o
să fie alături de mine când voi intra ţanţoşǎ cu voalul pe ochi în biserică.
BĂIATUL: Nici nu-ţi
dai seama ce oportunitate pierzi, rockeriţo. Ştii câte, câte fete plâng, câtor fete le pişǎ ochii dupǎ mine? Nu o sǎ mai gǎseşti, prea curând, unul ca mine.
FATA: Ha?! M-ai spart! Numai zǎluda aia care trebuie nu plânge, nu?... Nu, sigur că nu-mi dau seama,
modestule; ba chiar mǎ doare-n cot. Fix
acolo, da... Mânuţa! Te rog, nu mă înţelege greşit. Eşti un bǎiat foarte drǎguţ, exact ca unul din reviste care face
reclamǎ la pasta de dinţi. Îmi place foarte mult sexul, dar vreau să
rămân virgină. Deocamdatǎ. Trebuie sǎ ai foarte multǎ rǎbdare cu mine. Foarte mult tact, “Justin Bieber”!
BĂIATUL: Cât? Te-ai gândit cǎ, poate, pentru vreunul dintre noi,
aceasta poate sǎ fie ultima lui noapte? De ce sǎ nu fie Noaptea Dragostei?!
FATA: Ciuperci! Moartea nu e un TIR, fraiere. Uite, dacǎ mǎ uit cu atenţie la linia vieţii din palma ta, sigur apuci suta,
dar nu cu mine.
BĂIATUL: Cât? Cât sǎ mai am rǎbdare?
FATA: Cât trebuie, “Justin”. Cel puţin, câţiva ani. Pânǎ ne maturizǎm. Pânǎ te maturizezi. Dacǎ o sǎ mai apuci sǎ te maturizezi vreodatǎ.
BĂIATUL: Ani?!
FATA: Da. Posibil, decenii, “Justin”... Ne-am “filat” în urmǎ cu trei-patru ore la concert, ne-am
pupat de douǎ-trei ori şi crezi cǎ lucrurile se fac aşa, ţac-pac, bǎtând din palme? Vino-ţi în fire, mǎi, bǎiatule! Trebuie sǎ munceşti mai mult, mult mai mult ca sǎ mǎ cucereşti.
Fredoneazǎ din Waking the Demon
de la Bullet for My Valentine.
BĂIATUL: Ai auzit că
vine Apocalipsa?
FATA: Serios? Care din
ele? Ai auzit că a fost furatǎ cenușa lui Freddie Mercury din cavou?
BĂIATUL: Nu schimba vorba... Vrei să te găsească virgină?
FATA (nesigură): Freddie Mercury?! Desigur. E deja ora unu. Mai pot să stau exact, dar exact un sfert de oră. N-am chef să fiu bumbăcită de babaci. Au, uneori, nişte principii foarte rigide pe care le considerǎ “forme pure de manifestare a afecţiunii parentale”.
BĂIATUL: Ia sǎ vedem! Sună-i pe “bǎtrâni” şi spune-le repede că dormi la
o prietenă. Aşa, la plesnealǎ. Aşa de chichi; sǎ vǎd şi eu cum reacţioneazǎ.
FATA: Nu ştiu cum sunt ai tǎi, dar sǎ ştii cǎ mama mea în special e foarte înţelegǎtoare... iar tata nu m-a atins
niciodatǎ, nici mǎcar c-o floare. Care prietenă?!
BĂIATUL: De unde să
ştiu eu care sunt prietenele tale. Cea
mai bunǎ. Cerasela,
Roxana, Rebeca, Mădă, Cami aia plinǎ de coşuri... Una din
ele. Una din cele cu care-ai fost la
concert.
FATA: Bunǎ idee! (formează un număr) Mami, nu fi îngrijorată… De-abia, de-abia
s-a terminat concertul… Da, da, a fost bestial… Rock în toată regula. Rock cu majuscule. Adevărăciune, da… A meritat biletul, a meritat alocaţia mea pe trei luni… Sigur. Culcă-te, da, nu mǎ mai aştepta! Nu mai vin, dom-le, în seara
asta acasă, ce-i aşa greu de-nţeles? Mǎ laşi?! ...Cum nu înţelegi?! Sunt aproape majorǎ! Dorm la o
prietenă, la Carmencita. Simplu. Şi eu te iubesc!...
Paaa!
BĂIATUL: Îţi mulţumesc pentru cǎ te-ai hotǎrât sǎ petreci noaptea asta lungǎ, neagrǎ şi tristǎ cu mine... Kant şi Schopenhauer la greu, cât încape. “Viaţa este o lungă
noapte, al cărei vis se transformă adesea în vedenie.[...] Dacă oamenii n-ar fi
fost răi, soarta lor ar fi fost mai bună.”[1]
Ştiu, ştiu, numai bla-bla-bla, fǎrǎ atingeri, fǎrǎ sex, desigur...
FATA: Ţi-a mai zis cineva cǎ eşti cam încrezut? (formează un alt număr) Carmen, nu te-ai culcat încǎ? Minunat. Ce-ai zice dacǎ aş veni sǎ dorm la tine? Minunat, da! Da! Într-un sfert de orǎ sunt acolo... Da, da, şi eu! Paa!
BĂIATUL: Alo! Ce faci? Mǎ laşi aici ca prostul?!
FATA: Mâine am ore, Frantz! Ore! Tu nu?
ORA UNU
(AGENTUL COMUNITAR, FATA, BĂIATUL)
AGENTUL COMUNITAR: Ce faceţi, guguştiucilor, la ora asta târzie în parc? Agent comunitar Cozonac! Ia daţi cǎrţile de identitate aicea la verificare!
...Vă
pregăteaţi să vi-o puneţi, nu-i aşa?! Sex? Sex? Vă place sexul, nu? Mai ales la
vârsta voastră.
FATA şi BĂIATUL: Bineînţeles, agent Cozonac! Mult, mult de tot. Îl adorăm. Toţi suntem produşii lui... Dumneavoastră,
nu?
Fredonează din “Waking the Demon” de la Bullet for
My Valentine.
AGENTUL COMUNITAR (tuşeşte jenat): Mucoşilor! Aş
putea să vă fiu tată! Aveţi grijă, sunt cu ochii pe voi. Toţi patru. De când cu
democraţia asta, lucrurile au luat-o la vale, rău, da’ rău de tot. Nu mai
există ruşine, nu mai există bun simţ. (turuie oficial) Dacă nu
ştiaţi: “Practicarea relaţiilor sexuale în public sau săvârşirea de fapte, acte
sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de
natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea
cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora constituie
contravenţie şi se pedepsesc de lege cu amenzi cuprinse între 200 şi 1.000 RON.
Agenţii comunitarii pot să îi amendeze pe amatorii de sex în public, dacă îi
prind asupra faptului.”
FATA şi BĂIATUL: Şi?!
AGENTUL COMUNITAR: Şi ce?!
FATA: Ne-aţi
prins cumva “asupra faptului”?!
AGENTUL COMUNITAR: Nu încă. Aveţi grijă: dacă vă prinde un poliţist din ăla adevărat
în flagrant, unu’
din ăla cu grade şi pistol, nu ca mine, puteţi face închisoare de la unu la cinci ani... Sunt şi eu
tată de copii. Normali, nu cu inele în buzǎ, nu cu creastǎ de cocoş ca voi. Să nu ziceţi că nu v-am zis. Să nu ziceţi că
nu v-am prevenit. Să nu ziceţi că...
FATA: Suntem
minori! Asta zicem.
AGENTUL COMUNITAR: Pentru sex, nu sunteţi minori?!
FATA (bǎiatului): Zi şi tu ceva, “Justin”! Ce, ţi-ai înghiţit limba?! Pămpălăule. Adineaori păreai foarte viteaz
când încercai să-mi deschei bluza.
BĂIATUL: Ce să zic?
FATA: Orice,
doar dintre noi doi, tu eşti masculul feroce. Trebuie sǎ mǎ protejezi, altfel cum să am încredere în tine. Ia atitudine în faţa stihiei dezlǎnţuite.
BĂIATUL: Pentru?! ...Crezi cǎ e momentul?
FATA: Nu vezi că
agentul ăsta comunitar, cozonacul ǎsta pufos s-a cam umflat; şi-a cam luat nasul la purtare. Nu vezi cum
se burzuluieşte nea Caisǎ la noi? Nu vezi cum
intră cu bocancii lui plini de noroi în sufletele noastre adolescentine, pure, însetate de propriul adevǎr?
BĂIATUL (împǎciuitor): Încearcă şi el să-şi facă meseria. Mǎnâncǎ şi el, sǎracu’, o pâine. Vai de steaua lui!
Fredoneazǎ din Waking the Demon
de la Bullet for My Valentine.
AGENTUL COMUNITAR: Exact. Foarte bine punctat. Eşti cam clonţoasă, să ştii, domnişorico. Se vede cǎ n-ai deloc şcoala vieţii... Nu m-am aşteptat la aşa ceva din partea unei fete de liceu. Pǎriinţii tǎi, sǎracii, ştiu unde umbli la ora asta?... Ai grijă mare, bǎiatule, cu cine o să-ţi pui pirostriile mai târziu. La început
toate sunt tăcute. Ai grijă. O sǎ te bage în bucluc. Sunt deja la a cincea cǎsǎtorie. Îţi spun din proprie experienţǎ.
FATA: Bleah! ...Mi se rupe de experienţele altora!
Vreau sǎ-mi trǎiesc viaţa cu propriile mele simţuri, nu cu ale altora! Zi, zi şi tu ceva, “Justin”!
BĂIATUL: Mi se rupe şi mie, dar total diferit ca şi ei! Mi se rupe mai civilizat, mai respectuos. Şi eu vreau sǎ experimentez, sǎ-mi trǎiesc viaţa cu propriile mele simţuri, nu cu ale altora!
AGENTUL COMUNITAR: Te-a contaminat deja?! Tiii! Ai vǎzut cum i se mişcǎ ochii în cap ca nişte girofaruri? În toate direcţiile, în toate direcţiile. Ai grijǎ, bǎiatule, fǎtuca asta cu coada pe sus te va duce
de râpǎ.
FATA: Mi se rupe! Mi se rupe! Mi se rupe! Bleah!
AGENTUL COMUNITAR: Ce limbaj! ...Ai grijǎ mare, bǎiatule, fǎtuca asta chiar te va duce de râpǎ.
BĂIATUL: Asta şi vreau. Acolo şi vreau sǎ ajung, acolo şi vreau sǎ mǎ schilodesc: în râpa ei... Poate ai o treabǎ şi te cam reţinem. Ce te tot bagi ca musca-n fundu’ calului?!
FATA: Niciodată
lama unui cuţit ruginit n-a putut uni două jumătăţi de măr copt.
Fredoneazǎ din Waking the Demon
de la Bullet for My Valentine.
AGENTUL COMUNITAR: Hei! Gura! E douǎ de noapte... Mai uşor! Ce e cu lătrăturile astea?! ...Aş putea sǎ vǎ amendez, totuşi, pentru tulburare liniştii publice; dacǎ n-aş ştii cǎ tot pǎrinţii voştri, amǎrâţii, trebuie sǎ vǎ plǎteascǎ oalele sparte...
BĂIATUL: Nu sunt
lătrături, sunt rock. Rock, tataie! Muzicǎ adevǎratǎ! Marfǎ de marfǎ!
AGENTUL COMUNITAR: Aha, m-am lǎmurit, veniţi de la concertul ăla plin de pletoşi unde toţi drogaţii ǎia dau din cap... Sunteţi elevi la Ferdinand, nu? Ce vă-nvaţă la şcoală?! Nu vă-nvaţă
că, dacă ascultaţi blestemăţia asta de rock, o să
ajungeţi cu siguranţă în iad? ...Nu?!
FATA: Asta e
valabil pentru manelişti, pentru noi nu. Nici un rocker adevǎrat nu poate ajunge în iad, pentru cǎ toţi cei care iubesc rock-ul sunt oameni puternici, iar lui Dumnezeu îi plac oamenii puternici, îi plac luptǎtorii adevǎraţi.
BĂIATUL: Desigur. Sunt unele lucruri mult mai grave pentru care
merită să ajungi în iad. Ca de
exemplu...
AGENTUL COMUNITAR: Da, da... De la rock
pornesc toate blestemăţiile de pe lume, toate belele. Golǎneala, bǎtǎile, tatuajele, drogurile şi alte cele...
FATA (nervoasă): Ia-o uşurel! Rock-ul ăsta nu e o crimă,
tataie... Înţelegi?! E muzicǎ, muzicǎ adevǎratǎ! Înţelegi?
Fredoneazǎ din Waking the Demon
de la Bullet for My Valentine.
AGENTUL COMUNITAR: Ce zice “cântecelul” ăsta? E ceva satanist, bineînţeles!
BĂIATUL: Nu stăm bine
cu engleza, nea Caisǎ?
AGENTUL COMUNITAR: Cozonac! Dacǎ ştiam şi eu o boabǎ de englezǎ ajungeam departe, foarte departe... la
Londra, la o muncǎ (sic!)
curatǎ, la sortat gunoaie. Meserie bǎnoasǎ, tatǎ, meserie. Mâncam şi eu o pâine albǎ, una cu stafide...
FATA: Cozonac, nu?!
AGENTUL COMUNITAR: Englejii (sic!) ǎia nu se joacǎ, nu se fac cǎ te plǎtesc ca ai noştri; te plǎtesc nu glumǎ când stai, pardon, când lucrezi peste program... Strângeam şi eu acolo un bǎnuţ grǎmadǎ, fǎrǎ sǎ mai fiu nevoit sǎ pǎzesc noaptea parcurile şi cimitirele de toţi
descreieraţii şi borfaşii... (trist) Credeţi
cǎ mie îmi place ceea ce fac acum? ...Chiar credeaţi? (fata aprobǎ cu capul) Eu
n-am beneficiat de şanse multiple ca voi. Pe vremea mea se făcea numai rusa. Obligatoriu... Ce zice “cântecelul”?
FATA (cu maliţiozitate): În această minunată piesă, autorul cu cosiţe lungi şi
creţe (neclasicul) a vrut să ne descrie viaţa unui băiat care primeşte bătaie, soră cu
doamna Moarte, la şcoala unde
încearcă să studieze; iar la sfârşitul lunii, are
minunata şansă şi ocazie să se răzbune pe agresorii săi de bumbǎcealǎ,
transformându-se într-un seducător şi dur vârcolac... Piesa abundă în epitete,
comparaţii şi metafore care au darul să ne inducǎ, nouǎ, celor iniţiaţi, o stare de...
AGENTUL COMUNITAR: Ajunge! Bă’ tată, bă’! Sunteţi duşi rău cu capu’! (se aud nişte urlete în capătul opus al
parcului şi nişte sticle goale izbite de asfalt) Sst! Sst! (urletele se repetǎ) Fir-aş! Iar s-au apucat sǎ fure boschetarii; iar s-au apucat sǎ fure aurolacii palmierii ǎia scumpi de la margine. Iar îmi taie boul ǎla de şef 15 % din salariu… Trebuie să cer, de urgenţǎ, întăriri... (fluierǎ de trei ori lung) Aveţi grijă ce prostii faceţi în
lipsa mea! Nu cumva sǎ distrugeţi vreo bancǎ! ...Sunt cu ochii pe voi! Sst! Sst! (dispare)
BĂIATUL (în urma lui): Hei! Documentele! Cǎrţile noastre de identitate! ...Hei! ...Heeei!
AGENTUL COMUNITAR (pierdut): Sunt cu
ochii pe voooi! Mǎ întooorc!...
FATA: “Helpless, my eyes are bleeding from the fear that's inside,/ You sealed your demise when you took what was mine./ Dont try and stop me from avenging this world,/ No voice to be heard.”[2]
ORA DOUĂ
(FATA, BĂIATUL)
FATA: O, my God!... De ce?! De ce
trebuia să te-ntâlnesc, taman, taman acum pe tine, “Justin”, dintre miile alea de
oameni exaltaţi?!
Asta suntem: doi proşti cu P mare, iar tu, primul dintre ei... Bleah! Ce ne facem acum
fără acte?! Pămpălăule!
BĂIATUL: Easy, baby! Aşteptăm. De unde era să ştiu; de unde era să prevăd
c-o să plece în trombǎ, individul
ăla primitiv, cu actele noastre?
FATA: Te-ai scos! Păi, nu te dădeai tu mai înainte, măreţule, atunci când te
dădeai la mine, eminenţa cenuşie a sufletelor noastre înaripate?
BĂIATUL: Relax, baby! Se va întoarce! Ce
vrei, sǎ punem pariu pe sufletul lui Marilyn Manson?! De ce sǎ nu
se-ntoarcǎ?! Sigur se va întoarce!
Asta e meseria lui, sǎ
se-ntoarcǎ.
FATA: Sper… Când?
BĂIATUL: Când se va întoarce. Cine sunt eu ca să ştiu,
zâmbăreaţa de Nety? Cât de curând. Cât de curând, baby.
FATA: Ah!
BĂIATUL: Fuck! Fuck!...
Spune-mi, chiar îţi pare atât, atât de rău, baby, că m-ai întâlnit? ...Chiar, baby?
FATA: Nicio baby!
Nu-mi pare rău, mi-e ciudă. Mi-e o ciudă de
mor. Îmi porţi
ghinion, “Justin”... Te urăsc cum
numai o fatǎ mare poate urî... Înţelegi?
BĂIATUL: Nu am cum sǎ
port nimǎnui ghinion, pentru cǎ
sunt nǎscut într-o zi de treişpe... “Urǎ” e
un cuvânt total strǎin pentru mine. Nici nu ştiu de unde
provine... şi apoi, când îţi spune o rockeriţǎ plinǎ de draci acest lucru şi pe
deasupra e şi extra virginǎ, te simţi ca şi cum te-ar fi mângâiat un înger
dolofan pe creştet.
FATA: Vǎrs!!! Ce texte de doi bani ai, “Justin Biberon”! Ţi-a mai zis cineva că eşti cam încrezut? (formează un alt număr) Carmen,
nu te-ai culcat încă? Minunat. S-a întâmplat ceva pe traseu... A, nimic grav!
Nu, nu e un tip. Serios. Foarte serios. Nu e niciun tip la mijloc. Nu
s-a nǎscut încǎ ǎla care sǎ ţinǎ la
mine. Pe bune! Îţi povestesc eu! Minunat, da! Da!
Mai întârzii puţin, da’ ajung, sigur că ajung! Da, da, şi eu! Te pup dulce!
Paaa!
BĂIATUL: N-o suni şi pe “mămica” ta super înţelegătoare?!
FATA: Bună idee,“Justin”! (mai formează un număr) Mami, nu fi îngrijorată. Culcă-te, da? Nu mă mai aştepta! Culcă-te! Ce nu-nţelegi?! Nu mai
vin, dom-le, în seara asta acasă, ce-i aşa greu de-nţeles? Şi ce dacǎ
sunteţi agitaţi, mă laşi?! N-am omorât pe
nimeni. Da, da, am să rămân gravidă cu toţi golanii,
cu toţi neisprăviţii şi tu ai să-mi creşti, conştiincioasǎ şi
cu frica lui Doamne-Doamne, plozii din ajutorul tău social! E bine aşa?! Schimbă
placa, schimbă tonul, te rog! Te rog, nu te mai lega de rock. Na-ţi-o
bunǎ! E opţiunea mea, nu ai nicio vină. O sǎ-mi
treacǎ când o sǎ-mi treacǎ; de
unde sǎ ştiu eu când? ...Vorbim mâine, da?... Cum să nu înţelegi?! Dorm la
Carmen. DORM! DORM! DORM! Atât! Da, da, la creaţa aia roşcată pe
care-au lǎsat-o pǎrinţii
de capul ei... Simplu. Ce
“bagaboantǎ”?! Mamǎ! Nu vorbi aiurea despre
ea dacă nu o cunoşti... Şi eu te iubesc! Paaa! Paaa!
BĂIATUL: Minunat. Şi acum ce
facem?
FATA: Ce să facem? N-ai zis chiar tu? Aşteptăm
coletul cu actele. Şi am
un somn... (cascǎ discret)
BĂIATUL: Nu vrei să facem împreunǎ nani?
FATA: Ceee?!
BĂIATUL: De
ce te zburleşti?! Cine ştie când
se-ntoarce tipu’. Nu vrei să ne jucăm puţin pân-atunci? Fǎrǎ
“urmǎri”. Numai foarte puţin,
te asigur.
FATA: Să ne jucăm?!
BĂIATUL: De-a mama şi de-a tata!
FATA: O, nu! Nici gând! Ce plictisitor! Au mai încercat şi alţii să se joace cu mine pe tema asta. Te plesnesc
dacă nu încetezi.
BĂIATUL: Aia nu, aia nu... Şi atunci ce, ce facem?
FATA: Ascultăm muzică de la MP3-ul meu, de fapt al lui Carmen! I
l-a trimis maicǎ-sa, din Italia. (desface cu grijă firele încâlcite) O cască mie, o cască ţie!
BĂIATUL: Ce fel de muzică?
FATA: Rock, bineînţeles! ROCK!!! ROCK!!! ROCK!!! Greii! Ah! Vino mai aproape că nu ajung firele. Mă omoară Carmencita dacă i-l stric... Mai, mai aproape.
BĂIATUL (prudent): E bine aşa?
FATA: Da. Cred că da. Poţi să te mai apropii un pic. Gata. Suficient. Ce
gene lungi ai! Ce bine, ce frumos
miroşi!
BĂIATUL: Şi tu. Pot să te îmbrăţişez numai un pic? Dacǎ
vrei, pot sǎ fiu “doctorul” tǎu de
familie.
FATA: Hai-hai! Easy! Ai
numǎr de ordine? Stai la rǎnd!
...Ce vrei sǎ ascultǎm, puişor?
BĂIATUL: Ce altceva?! Orice, numai rock sǎ
fie!
ORA TREI
(TATĂL, FATA, BĂIATUL)
TATĂL: Aici erai, domnişoară?!
FATA: ...Tată?!
TATĂL: Ştii, coniţă, cât e ceasul? De ce-ai
minţit? De ce ne-ai minţit? De ce ţi-ai închis telefonul? Ştii că maică-ta e la
un pas să facă un infarct din cauza ta? (o palmă răsunătoare pe obrazul fetei)
FATA: Tată!!!
TATĂL: Aici dormi, mătăluţă, la ora asta? (bǎiatului) Te cheamă Carmencita, nu-i aşa, golanule?
FATA: Tată!!!
BĂIATUL: Daţi-mi voie să vă explic... (o palmă răsunătoare pe obrazul bǎiatului) Auuu! N-am înţeles... Pentru ce-a fost asta palma
asta profesionistă?!
TATĂL: Pentru tine fata asta nu este, poate,
decât una dintre sutele de fete care zumzăie în jurul tău, dar pentru mine
reprezintă tot ce este mai frumos în viaţa mea. Idealul meu de perfecţiune. Ai înţeles? Pentru ce vrei să-mi strici ideea mea de puritate, ideea
mea de frumos?!
BĂIATUL: !!!
FATA: Tată!!!
TATĂL: Ce mai stai? Îţi dai seama ce oră e? Ştii că e patru? Patru!!!... Ţi-am făcut toate, toate mofturile pân-acum! Ai
vrut sǎ vezi Parisul, ai vǎzut
Parisul. Ai vrut sǎ vezi Veneţia,
ai vǎzut Veneţia. Ai vrut sǎ
vezi Chişinǎul, ţi-am zis sǎ mai ai rǎbdare…
Am investit în tine bani, dragoste,
relaţii... şi tu? Am avut, am planuri mari în legătură cu tine. Şi tu?! Asta e
răsplata pentru nopţile mele de nesomn, pentru toate eforturile mele; să te întinzi cu toţi nespălaţii, cu toţi derbedeii
printre boscheţii din parcuri?! Spune-mi, merit, merit eu una ca asta? E-ha!
Coborâm, de azi înainte, milităria din pod!
Marş acasă! Marş, am zis! Imediat!
FATA: Tată!!!
TATĂL: De azi înainte, nu-ţi mai sunt tată! De azi
înainte, consideră-mă un străin! Doar un ghid
oarecare! Marş, am zis!
FATA: De azi înainte, nu-mi mai eşti tată! De azi
înainte, te consider un străin! De azi înainte, te consider un ghid oarecare!
TATĂL (bǎiatului): Te-a durut?
BĂIATUL: N-am înţeles! (o nouă palmă răsunătoare pe obrazul bǎiatului)
TATĂL: Poftim! Am fost foarte explicit. Acum ai
înţeles?
BĂIATUL: Ce să înţeleg?! (a
treia palmă)
TATĂL: Ceea ce trebuia să înţelegi de la început. Când
ai s-o mai vezi pe fata lui Marcoci, sǎ
treci pe trotuarul celǎlalt. (fetei) Te-a atins, spune-mi,
te-a atins nǎtǎrǎul? Mâine, mâine mergem la medicul ginecolog, la
Rapiţǎ. De azi înainte, sunt doar un ghid! Un simplu
ghid! Te duc pânǎ la
uşa lui şi, de-acolo, te descurci singurǎ. Îţi
rezolvi singurǎ-singuricǎ problemele, ai auzit?
FATA: Credeam că te cunosc.
TATĂL: Reciproca e valabilă. Răspunde-mi! Te-a
atins, spune-mi, te-a atins?
FATA: De azi înainte, nu-mi mai eşti tată! De azi
înainte, te consider un străin! De azi înainte, te consider un ghid oarecare!
BĂIATUL: De-abia ne-am cunoscut acum câteva ore. Ascultam
doar nişte muzicǎ şi beam nişte cola. Atât. N-am atins-o nici măcar c-un deget. Jur!
TATĂL: Mincinosule! Nu te mai osteni. Aşa am
jurat şi eu în faţa viitorului meu socru.
FATA: Sunt însărcinată. Port în pântec
fructul pǎcatului, port în pântec copilul lui.
BĂIATUL: !!!
TATĂL: Serios? Chiar e serios?! ...Te omor, nenorocitule! Ce mi-aţi fǎcut?!
Vă omor!!! Idioţilor!
FATA: Calm. Va fi o fetiţă perfect sǎnǎtoasǎ. Chiar astăzi am aflat. O
vom face dresoare de vaci albe la circul Globus.
BĂIATUL: !!!
TATĂL: M-ai nenorocit! M-aţi nenorocit!
FATA: Nu te teme, tată. Nu-ţi va purta numele
tău. Nu-i aşa, “Justin”?
BĂIATUL: !!!
TATĂL: Se mai întâmplă şi accidente, nu te condamn, toţi
suntem slabi. Fetiţa mea... se rezolvă. Totul se rezolvă. Nimeni
nu e perfect. Mâine... azi, la prima
oră, mergem la un ginecolog. La cel mai bun. La
Florescu, bǎtrânul... Nu-ţi fă griji, nu va
afla nimeni... nici măcar mama, nici măcar Florescu... Rămâne secretul nostru. Promit. Se rezolvă! Cu bani totul
se rezolvă!
FATA: Laşule! De azi înainte, nu
mai poţi sǎ-mi fi, nu-mi mai eşti tată! De
azi înainte, nu-mi mai eşti nici ghid! De azi înainte, te consider un străin! De azi
înainte, te consider un criminal
în serie!
TATĂL: Te înţeleg. O veste că asta te poate nǎuci,
te poate da peste cap. Haide să mergem acasă.
Acasă... Ai grijă de azi
înainte, derbedeule! Mai ales, ori de câte ori ai să treci strada
spre trotuarul nepotrivit...
FATA: Lasă-mă, monstrule! Nu plec nicăieri. Casa mea
este acolo unde este bărbatul meu, casa mea este acolo unde este tatǎl
copilului meu.
TATĂL (sfârşit): Te înţeleg. Ah,
cum te înţeleg... Ai vǎzut
prea multe filme de serie B. O veste ca asta te poate da,
pur şi simplu, peste cap. Haide să
mergem acasă şi să ne prefacem că nu s-a-ntâmplat nimic. Absolut nimic... Acasă, puiule.
FATA: Dacă îndrăzneşti să ne faci, să-i faci cel mai mic rău, mă sinucid. O
să mă ai tot restul zilelor tale pe conştiinţă... Ai înţeles?
TATĂL: Te înţeleg. Ai nevoie de puţin timp ca să te ierţi… Dacă eu, dacă nici
noi nu te-am înţelege, atunci cine? Numai
rock-ul ăla pǎcǎtos al tău e de vină. El ţi-a fiert creierii şi
te-a adus în halul ăsta. Nu tu ABBA, nu tu Julio Iglesias, nu
tu un Dolǎnescu acolo, mǎcar
de sǎmânţǎ... Cine-ar fi putut să bănuiască? Dacă aş fi
ştiut de la-nceput, dac-aş fi ştiut... Când te mai linişteşti puţin, vino acasă…
Unde e mai bine decât acasă? Uite aici nişte bani de taxi. (pleacă încovoiat)
FATA: “Caution, there's just no limits to the
boundaries you push/ I've warned you but still you just fuck with
my mind./ There's no escape from this rage that i feel,/ Nothing
is real.”[4]
BĂIATUL: “Waking the Demon,/ Where'd
ya run to./ Walking în shadows,/ Watch
the blood flow./ Theres not much longer şo donţ try and fight,/ Your
bodies weakening şo walk to the light./ All
those painfull times şo alone şo ashamed,/ I'm
not coming back there's nothing to gain.”[5]
ORA TREI ŞI JUMĂTATE
(FATA, BĂIATUL)
FATA: Că tot ne-am procopsit cu un plod împreună, pot să te întreb dacă
eşti virgin?
BĂIATUL: Că tot m-ai procopsit cu un plod “împreună”, pot să te întreb dacă eşti întreagǎ la
cap?
FATA: Sper cǎ n-ai luat totul în
serios?
BĂIATUL: Chiar cǎ eşti dilie! Palmele alea trei care
mi-au zdruncinat convingerile şi
creierii, da! Foarte în
serios!
FATA: Eşti sau nu virgin?
BĂIATUL: Exclus. Întreabă-mă orice
altceva, dar nu poţi să mă-ntrebi tocmai asta. Embargo la
problemǎ, baby.
FATA: De ce nu?! Ţi-e
ruşine cǎ eşti virgin? Eu
cum am recunoscut.
BĂIATUL:Trebuie neapărat să răspund?
FATA: Eşti sau nu virgin?
BĂIATUL: Ce-i ăsta, un interogatoriu?
FATA: Cǎrţile pe faţǎ! Eşti sau nu,
“ Justin
Biberon”?
BĂIATUL: Ce?
FATA: Virgin. “Extra virgin olive oil.”
BĂIATUL: Depinde... depinde din ce punct de vedere
priveşti lucrurile.
FATA: Adică?
BĂIATUL: De sus în jos sau de jos în sus.
FATA: Spiritualule! Prefer o vedere de ansamblu.
Deci?
BĂIATUL: “Prin urmare şi-aşa deci,/ Era vorba despre greci!”
FATA: Nu despre greci şi despre cadourile lor otrăvite
vorbim acum ci despre tine. Numai despre tine, scumpule. Tu
eşti vedeta discuţiei noastre.
Pricepi?
BĂIATUL: Ce vedetǎ? Lasǎ-mǎ... Arăt chiar aşa de disperat?
FATA: Puiule, în situaţia de faţǎ, numai sinceritatea
deplinǎ ne mai poate salva
existenţele rǎnite de hazard… Deci?
BĂIATUL: ...Ce ţi-a venit, spune-mi, ce ţi-a venit?!
FATA: Acum?
BĂIATUL: Nu. Adineaori, de faţǎ cu
taică-tu. Bǎtǎuşul cu ochii scoşi
din orbite.
FATA: Ai scǎpat ieftin. S-a stǎpânit
cât a putut… A fost în
Legiunea Strǎinǎ, nu ştiai?
BĂIATUL: Ce ţi-a venit, spune-mi, ce ţi-a venit?!
FATA: Ce să-mi vină?!
BĂIATUL: Bazaconia aia cu copilul. (maimuţărind-o) “Sunt însărcinată.
Port în pântec copilul lui nenǎscut.”
FATA: Aşa m-am simţit eu, atunci, însărcinată. Adică am
avut revelaţia cǎ primisem o sarcină pe care trebuia s-o duc la
bun sfârşit. O misiune. Exact ca în cântece.
BĂIATUL: Ce misiune?!
FATA: Misiunea de a vorbi liber despre noi, despre relaţia noastră, despre
planurile şi viitorul nostru comun. Am simţit cǎ
trebuie sǎ condensez în acea propoziţie
tot ce-ar fi putut sǎ se întâmple
pe viitor cu noi doi în
secunda aceea.
BĂIATUL: Toceşti prea mult. Baţi câmpii!
FATA: Nu. Timpul nu e de partea noastrǎ. Văd clar, în viitor, viitorul nostru comun... Foarte clar.
BĂIATUL: Ce viitor
comun?! Nu ne-am pupat decât de vreo două-trei ori
şi deja anticipezi?!
FATA: Unei fete nu-i trebuie prea mult pentru ca
să-şi dea seama cu cine doreşte să-şi trăiască viaţa. Întreaga viaţă. De
obicei, ea face primul pas, pentru cǎ
trebuie sǎ recunoşti,
”Justin Biberon”, cǎ trǎim încǎ în
matriarhat. (face un pas şi îngenuncheazǎ)
BĂIATUL: Înceteazǎ! Ce
e cu teatrul ǎsta ieftin? Unui bǎr... unui bǎiat îi
trebuie mai mult timp pânǎ sǎ se
hotǎreascǎ. Mult, mult mai mult, pentru cǎ o cǎsǎtorie
pe bune nu înseamnǎ numai sex ci şi
obligaţii. În primul rând, obligaţii. Tampoane
şi scutece. De obicei, el face pasul înapoi.
Şi pe bunǎ dreptate. Ne cunoaştem doar de câteva ore, recunosc
cǎ a existat, cǎ
existǎ şi ceva chemistry, dar nici nu ştim prea bine cum arătăm la faţǎ. Ştim doar
că ne place, în egală măsură, rock-ul. Asta este singura legătură reală dintre
noi... Putea sǎ rǎmânǎ o
simplǎ noapte petrecutǎ pe o bancǎ, alǎturi
de un necunoscut... Dar tu complici, complici permanent totul... Realizezi cǎ
nici mǎcar nu ştim cum ne cheamǎ
unul pe celǎlalt? ...Ce ţi-a venit?!
FATA: Ştii, cunoşti un liant mai puternic decât rock-ul? Spune-mi-l şi ne
luǎm imediat la revedere. Înţelegi?
Trebuie să ne mutăm
imediat împreună. Sǎ
cunoaştem, sǎ înfruntǎm împreunǎ viaţa. Necunoscutul.
Pentru asta sunt în stare să fac orice
sacrificiu sau, mǎ rog, aproape... Dǎ-mi
mâna, sǎ mergem! ...Unde
locuieşti?
BĂIATUL: La cămin, împreună cu încă cinci colegi din Roman.
FATA: Mi... minunat, n-am mai stat niciodată într-o cameră de cămin. O sǎ
pictǎm toţi pereţii albi de acolo cu Nirvana, o sǎ
pictǎm toţi pereţii albi de acolo cu H.I.M. Adio puf de
lebǎdǎ! Asta este viaţa reală, adevărata viaţă
reală. Realizezi? Ne mutăm
împreună, “Justin”. Împreună! Mǎ
sacrific. Iubirea adevărată nu cunoaşte limite.
Peste câteva ore, când se vor deschide magazinele, trebuie
sǎ mergem la Luxor, sǎ cumpǎrǎm un voal alb, o şampanie Zarea şi un pǎtuţ
din pin suedez. Ah! Sunt atât, atât de fericitǎ! Oameni buni, oraşule adormit! Bunǎ
seara Bacǎuuu! Bunǎ seara Bacǎuuu! Ridicaţi mâinile şi picioarele în aer! Îmi
place sexul, ador sexul, vreau sǎ rǎmân veşnic virginǎ! Îmi place sexul, ador
sexul, vreau sǎ rǎmân veşnic virginǎ!
BĂIATUL: Nu te ambala! Dacă vrei,
pot să te conduc pân-aproape de casă. Foarte, foarte
aproape de casă. Mai
mult, nu, cǎ mi-e teamǎ de muşcǎturi.
Se vede c-ai luat-o rara... Mâine
am tezǎ. Mǎ dor fǎlcile. Foarte. N-am chef sǎ mai
dau o datǎ ochii cu cerberul, cu bǎtǎuşul
de taicǎ-tu.
FATA: E atât de delicat cu mine! E atât de
sensibil! Se ocupǎ cu origami şi
confecţioneazǎ mǎrţişoare
cu inimioare din paste! Înţelege-l!
E prima, prima noapte când
lipsesc de acasǎ. Înţelege-l!
E prima oarǎ când mǎ vede cu un bǎiat! Înţelege-l!
De obicei gestioneazǎ excelent situaţiile
de crizǎ. Deformare “profesionalǎ”... Şi
apoi, el e de fapt victima, nu tu. Gândeşte-te
ce pierde el şi ce câştigi tu... Despre ce, despre care casă vorbeai?!
BĂIATUL: A ta, a cui să fie.
FATA: Ce?!... Urăsc puful! Casa mea e
acolo unde este soţul meu.
BĂIATUL: Lasǎ-mǎ cu textele! Înceteazǎ! Dacǎ nu
pleca idiotul ǎla cu actele, te-aş fi
lǎsat singurǎ-cuc cu prima
ocazie... Scuzǎ-mǎ, dar chiar că nu eşti normală!
FATA: Tu eşti? Laşule!
Normalitatea, pentru una ca mine, înseamnǎ cianurǎ
curatǎ. Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni pân-acum!
Te iubesc! (cântǎ în
surdinǎ) “Breath for
me, /Don't wake me from this slumber./ Stay with me,/ Possession taking over/ Breath for me,/
ORA PATRU
(PRIMUL
NECUNOSCUT, AL DOILEA
NECUNOSCUT, FATA, BĂIATUL)
PRIMUL NECUNOSCUT: Ora patru a sosit...
AL DOILEA NECUNOSCUT: Omul negru a venit!
PRIMUL NECUNOSCUT: Bauuu!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Bauuu!
PRIMUL NECUNOSCUT: Ia să vedem, ce-avem noi aici!... Postludiu! Foarte, foarte
frumos!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Ce tǎvǎlit
e gazonul englezesc! Ce strivite sunt panseluţele! Ah,
ce ruşine!... V-aţi tras-o,
ciudaţilor? Nu-i aşa? Desigur că v-aţi tras-o!
FATA: Aju... Aju...
PRIMUL NECUNOSCUT: Ia pune lanterna, Calule! Ce mutriţă
simpatică! Asta-i marfă, băftosule, nu ca aia plină de bube de data trecută.
AL DOILEA NECUNOSCUT: Aduce cu Inna la debut… Da, da, o maimuţică foarte simpatică! Una
foarte de rasǎ!
PRIMUL NECUNOSCUT: Seamǎnǎ mai
mult cu o gâsculiţǎ speriată de moarte!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Da, da, cu atât mai simpatică. Oare
de ce noi oamenii simţim
nevoia acutǎ sǎ mângâiem animǎluţele?
Ia s-o legǎm noi ca lumea sǎ nu-şi ia
cumva zborul! Ia să-i
facem un bine! (nechează) Calule, mănânci ovăz?
PRIMUL NECUNOSCUT: O să ne distrăm de minune,
Calule! O s-o jumulim pe
îndelete! Fulg cu fulg! Ora patru a
sosit...
AL DOILEA NECUNOSCUT: Omul negru a venit!
PRIMUL NECUNOSCUT: Bă’, caraghiosule, n-ai înţeles?! Şoseaua! Tai-o! Fuga e
ruşinoasă dar e sănătoasă... N-ai înţeles?! Lasă gagica aici, lasǎ prospǎtura şi cară-te! Uit-o! Ce-ai început, o sǎ terminǎm noi. Poţi sǎ ai încredere. De acum încolo, ne ocupǎm noi de ea.
AL DOILEA NECUNOSCUT: Se vede clar că nu prea e fericită lângă tine... şi nici satisfǎcutǎ. (nechează) Nu-i aşa, maimuţico?...
PRIMUL NECUNOSCUT: O să avem noi grijă să îndreptăm situaţia!
BĂIATUL: Cum, adicǎ, s-o uit?! Cum, adicǎ, s-o pǎrǎsesc?!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Bă, moacă, n-auzi?! Fă paşi!
PRIMUL NECUNOSCUT: Mă enervezi, cocoşelule! Eşti surd?!
De ce vrei sǎ complici, de ce vrei sǎ complicǎm totul? Lasă aici şi telefonul
şi geaca!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Fără prostii ai înţeles? Fata rămâne cu noi! Crede-mǎ, e mai bine aşa… pentru amândoi,
pentru tuspatru! Mult mai bine!
BĂIATUL: Cum sǎ rǎmânǎ cu voi?! Luaţi-vǎ mâinile jegoase, labele de pe ea! Daţi-i drumul! E femeia vieţii mele!
PRIMUL NECUNOSCUT: Nu fi invidios, puricel! Calm! Ne distrăm şi noi oleacă şi, dup-aceea, îi dăm şi ei drumul! Hai, fii înţelegător!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Pleacă, mă, n-auzi?
PRIMUL NECUNOSCUT: Ce?! Vrei să participi
şi tu? Mda, ar fi o idee! Calule!
FATA: Aju... Aju...
PRIMUL NECUNOSCUT: Ţine-i, bă, idiotule,
mâna la gură ca lumea! Vrei s-o audă paznicul ăla bătrân?
BĂIATUL: Daţi-i drumul! Suntem în
luna de miere! E...
e soţia mea!
PRIMUL NECUNOSCUT: Pǎcat!
Ce egoist! Nu
e frumos sǎ papi tortul de unul singur!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Credeam c-ai priceput! Pân-acum a fost a ta, dar de acum e a noastră! O împrumutǎm! Ha, ha! Distribuirea echitabilă a bunurilor! (nechează) Ah, ce se mai zbate
mititica, ah, ce se mai zbate!...
Ah!
PRIMUL NECUNOSCUT: Ce temperament are
mititica! U-iu!
De-acu’ începe distracţia!
Adevǎrata distracţie!
AL DOILEA NECUNOSCUT: Îţi place sexul de calitate, nu-i aşa, păpuşico?
FATA (mugind): Îl ador... dar vreau... vreau... să
rămân... virgină!
PRIMUL NECUNOSCUT: Te cam contrazici; deşi,
chiar şi noi, în
cea mai mare parte, excluzând
finalul, cam avem aceleaşi gânduri...
Te asigur, o să ne păstrezi o amintire de
neuitat! Una fierbinte! Una plinǎ de
recunoştinţǎ! (se aude pocnetul sec al
unui cuţit cu buton)
FATA: Aju... Aju...
AL DOILEA NECUNOSCUT: Dezbracă-te de bunăvoie sau... (nechează)
FATA: Bleah!
BĂIATUL: Ce faceţi, tâmpiţilor?! Daţi-i drumul! Ne
cunoaştem de la grǎdiniţǎ! E
soţia mea! E însărcinată! Vom
avea cel mai frumos şi deştept
copil din lume! Va lucra cu normǎ întreagǎ la
circul Globus!
PRIMUL NECUNOSCUT: Şi mai bine! O sǎ ne
pomeniţi! Gata cu circul! Bagă viteză,
amărâtule!
Urmează o altercaţie în toată regulă în urma căreia
BĂIATUL se prăvăleşte secerat la pământ, iar cei doi intruşi fug.
FATA: Ajutooor!!!... Ajutooor!!!... Ajutooor!!!
ORA CINCI
(FATA, AGENTUL COMUNITAR)
FATA: Niciodată lama unui cuţit ruginit n-a putut
uni două jumătăţi de măr copt,
Niciodată lama unui cuţit ruginit n-a putut
despărţi două jumătăţi de măr copt,
Niciodată o jumătate de măr copt nu s-a putut
potrivi perfect cu o jumătate dintr-o pară în pârg.
Asta e frate…
Asta e frate…
Nimic, nimic nu
este real!
Miresele aşteaptă să fie răscumpărate şi
fumează nervos în toaletele bisericilor.
O lacrimă de catran călătoreşte nestingherită
peste cămăşile îngălbenite la subraţ.
Toate motocicletele au venit frumos
încolonate până în buza abatorului de îngeri.
Ce contează…
Ce contează…
Nimic, nimic nu
este real!
Nici un
rocker adevărat nu poate ajunge în iad, pentru că toţi cei care iubesc rock-ul
sunt oameni puri, puternici şi buni, iar lui Dumnezeu
îi plac oamenii puri, puternici şi buni, îi plac
luptătorii adevăraţi. Lui Dumezeu îi place “Extra virgin olive oil” şi de aceea îi strânge pe toţi care poartǎ acest nume minunat la el... Desigur. Nu mai încape nicio umbrǎ de îndoialǎ. Nu mai încape nicio umbrǎ de umbrǎ de îndoialǎ. Da, da, pânǎ şi Dumnezeu iubeşte rock-ul!
Asta e frate...
Asta e frate…
Moartea
nu este un TIR…
Respirǎ,
respirǎ pentru primul nostru copil!
Nimic, nimic din ce ni se-ntâmplǎ
nu poate fi, nu este real!
AGENTUL COMUNITAR (de la capătul
aleii): Romica, Iulian! Actele! Actele! M-am întors cu actele
voastre! Bine cǎ
mi-am adus aminte! Actele! Totul
e în regulǎ. Toţi
palmierii ǎia uscaţi au rǎmas
la locurile lor. Nu le lipseşte
nicio creangǎ. Nu le lipseşte
nicio frunzǎ. Ce treabǎ bunǎ... Haideţi, mǎi
copii, cǎ e cinci fix şi
trebuie sǎ ies şi eu acuşica din turǎ! Unde
sunteţi?! Mai sunteţi
aici? ...Mai sunteţi? (sunete de ambulanţe, rumoare, linişte)
C O R T I N A
© Laurenţiu Budău
ADDENDA
Lyrics "Bullet For My
Valentine - Waking the demon"
Helpless, my eyes are
bleeding from the fear that's inside,
You sealed your demise when you took what was mine.
Dont try and stop me from avenging this world,
No voice to be heard.
Waking the Demon,
Where'd ya run to.
Walking in shadows,
Watch the blood flow.
Theres not much longer so dont try and fight,
Your bodies weakening so walk to the light.
All those painfull times so alone so ashamed,
I'm not coming back there's nothing to gain.
Caution, there's just no limits to the boundaries you push,
I've warned you but still you just fuck with my mind.
There's no escape from this rage that i feel,
Nothing is real.
Waking the Demon,
Where'd ya run to.
Walking in shadows,
Watch the blood flow.
Theres not much longer so dont try and fight,
Your bodies weakening so walk to the light.
All those painfull times so alone so ashamed,
I'm not coming back there's nothing to gain.
Breath for me,
Don't wake me from this slumber.
Stay with me,
Possession taking over
Breath for me,
Don't wake me from this slumber.
Stay with me,
Possession taking over
You sealed your demise when you took what was mine.
Dont try and stop me from avenging this world,
No voice to be heard.
Waking the Demon,
Where'd ya run to.
Walking in shadows,
Watch the blood flow.
Theres not much longer so dont try and fight,
Your bodies weakening so walk to the light.
All those painfull times so alone so ashamed,
I'm not coming back there's nothing to gain.
Caution, there's just no limits to the boundaries you push,
I've warned you but still you just fuck with my mind.
There's no escape from this rage that i feel,
Nothing is real.
Waking the Demon,
Where'd ya run to.
Walking in shadows,
Watch the blood flow.
Theres not much longer so dont try and fight,
Your bodies weakening so walk to the light.
All those painfull times so alone so ashamed,
I'm not coming back there's nothing to gain.
Breath for me,
Don't wake me from this slumber.
Stay with me,
Possession taking over
Breath for me,
Don't wake me from this slumber.
Stay with me,
Possession taking over
Versuri "Bullet
For My Valentine - Trezind Demonul" (traducerea: Alexandra Budău)
Fără ajutorare, ochii mei sângerează datorită
fricii pe care o simt
Ţi-ai pecetluit moartea atunci când ai luat
ceea ce a fost de drept al meu.
Nu încerca să mă opreşti din încercarea mea
de a răzbuna această lume.
Nicio voce nu se mai aude.
Trezind Demonul
Unde vei vrea să fugi
Mergând spre umbre?
Privesc cum sângele curge.
Nu mai este mult aşa că nu încerca să te
opui,
Corpul nu te mai ajută, aşa că îndreaptă-te
spre lumină!
Toate acele timpuri pline de singurătate şi
ruşine.
Nu mă mai întorc, aşa că nu am nimic de
câştigat.
Atenţie! Nu există limite la graniţele pe
care le impui
Te-am avertizat, dar cu toate astea încă te
joci cu mintea mea.
Nu există scăpare din această furie pe care o
simt.
Nimic nu este real.
Nimic nu este real.
Trezind Demonul
Unde vei vrea să fugi
Mergând spre umbre?
Privesc cum sângele curge.
Nu mai este mult, aşa că nu încerca să te opui,
Corpul nu te mai ajută, aşa că îndreaptă-te
spre lumină!
Toate acele timpuri pline de singurătate şi
ruşine.
Nu mă mai întorc, aşa că nu am nimic de
câştigat.
Respiră pentru mine,
Nu mă trezi din somn.
Rămâi cu mine,
Totul pune stăpânire asupra mea.
Respiră pentru mine,
Respiră pentru mine,
Nu mă trezi din somn.
Rămâi cu mine,
Totul pune stăpânire asupra mea.
[1] Arthur Schopenhauer “Viaţa,
amorul, moartea”
[2] versuri Bullet For My Valentine – “Waking the
demon"
[3] versuri Bullet For My
Valentine – “Waking the demon"
[4] versuri Bullet For My Valentine – “Waking the demon"
[5] versuri Bullet For My Valentine – “Waking the demon"
[6] versuri Bullet For My Valentine – “Waking the demon"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu