Motto:
''Eu sunt de vină că mă las pe mâna tuturor
care pun mâna pe mine?!...''
LAURENȚIU BUDĂU
Fără
legături
(monodramă în două personaje, dar mai mult pentru un ventrilog)
-2025-
SCENA I
PUŞA: Lasă-mă jos, molâule, sau ţip!
EL: ...
PUŞA: Mă doare! Ţip! Lasă-mă jos! Jos!
EL: ...
PUŞA: Mă violează!... Oameni buni, mă violează!
EL: ...
PUŞA: Vezi cum poate să se-nţeleagă un om cu
obiectul muncii sale... Se vede că-ţi cam plac repetiţiile, deşi nu eşti un intelectual. De aia citeşti tot timpul "Repetiţia - dragostea mea''.
EL: ...
PUŞA: Scenele tari. De unul
singur. Ca să nu se mai bucure şi altcineva. Eşti o brută brutală! Nu am spus să mă arunci! Am spus să mă laşi. Nu mă trânti, nu mă trânti! Mă doare! Sunt şi eu un
suflet pe inventar! Sau sunt un număr? Asta e dilema mea existenţială. Dar oare
exist?
EL: ...
PUŞA: Da, da, ce-o să spui acum şi tu. Ai cita din clasicii pe buldozere. Cauţi tot timpul un motiv să mă pipăi sub fuste, să mă descoşi. Mă
mir că ''alţii'' nu s-au autosesizat. Nici măcar Protecţia Consumatorului. Se pare că şi colegii tăi dubioşi tot cu meseria asta de doi bani se ocupă. De asta îi merge aşa de bine tagmei voastre.
EL: ...
PUŞA: N-aş putea afirma că e un
lucru rău, dar nici bun. În ceea ce mă priveşte. Dar uneori mai obosesc şi eu
de atâta "atenţie"... Trei-patru spectacole pe zi sunt cam mult
pentru vârsta mea, nu crezi? Mai am şi eu nevoie de un respiro... Ce, crezi că dacă am sutienul
umplut cu vată, nu mai trebuie sa respir şi eu?... Cât crezi că am să-mi mai pot ţine
captivi fluturii din stomac?
EL: ...
PUŞA: Asta nu pentru c-aş avea o vârstă înaintată. Nu, nu. Dimpotrivă. Sunt o domniţă la vârsta mea. Una cu vârstă premeditată. Ce-ai înlemnit?! Ce, îmi miroase gură a aracet? Ce, îmi miroase părul a clei? Ce, îmi miroase pielea a duco?
EL: ...
PUŞA: Laşule! Mă credeai chiar aşa de proastă, aşa de tâmpită, aşa de fără studii? Credeai că nu pot să deschid gura fără tine, ai? Uite că pot, chiar
dacă mă roade umezeala. Merit şi eu o existenţă mai bună, nu crezi? Merit, măcar, o
viaţă!... Asta merit eu?
EL: ...
PUŞA: Păpuşar nenorocit care
joacă în dramolete de tot rahatul! (Da, am spus-o!) Actor ratat de dramă care n-o să-i joace niciodată pe Hamlet şi Romeo,
cel mult un vierme subnutrit din Yorick, şi ăla fără dialog. (Da, am spus-o!) Veveriţarule!
(Au spus-o alţii, nu eu!) Orgoliul e cel mai mare păcat dintre toate. (A zis-o chiar El!) Se ştie.
EL: ...
PUŞA: Da' zi şi tu ceva în afara textului, în afara scenariului, în afară de ce scriu, de ce gândesc alţii. De ce tot trebuie să repeţi rolurile lor de
doi bani? Pune-ţi bibilica la contribuţie. Asta
înseamnă geniu, asta înseamnă har. Nu de alta, dar nu vreau să fac o carieră în
monodramă, chiar aici in ''provinţie''. Vreau dialog!
EL: ...
PUŞA: Da, dar nici în teatru.
Ce, crezi că sunt proastă? Ne, ne, ne! N-am luat microbu'! Nici n-aveam de la cine... Ce, pe mine m-a întrebat cineva ceva? Am fost pur şi simplu răpită
din atelier şi dusă la marea întâlnire, fără niciun instructaj. Când ai să te saturi? În groapă? Desigur. În fosă, da.
EL: ...
PUŞA: Ţi-ai înghiţit laringele? Ce, voiai să te fi denunţat? Perversule cu mănuşi de catifea!
EL: ...
PUŞA: Crezi că poţi să mă
mânuieşti, să mă întinzi ca pe o g(l)umă, cât, cum vrei tu?
EL: ...
PUŞA: Să nu-mi bagi iar pumnul imens în gură, că
fac urât! Ce, mă crezi cârpa ta? Eu sunt unicat; aia de care ai nevoie pentru
nevoile tale, aia cu gura căscată se face pe bandă, din cauciuc, din latex, dacă
nu conştientizezi. Numai tu şi dorinţele tale abisale contează. Chiar aşa. Pe mine m-ai întrebat vreodată ce doresc?
EL: ...
PUŞA: Zi-mi, m-ai întrebat?
EL: ...
PUŞA: Întreabă-mă acum! Mai ai cinci minute. Acum, înainte de-a
intra în scenă, înainte de gong.
EL: ...
PUŞA: Nu mai spune. Ce, crezi că
sunt nevastă-ta ca să mă duci cu zăhărelul. Nu ţine, băiatule. Eu am caracter dinainte prestabilit. Unul ferm. Schimbător ce-i drept, dar totuşi caracter. Scrie şi pe afiş, pe caietul program. Numele meu e înaintea ta. Realizezi?
EL: ...
PUŞA: Vezi tu, nici măcar numele tău nu e-n stare să ţi-o ia înainte.
Poate dinapoi. Şi când spun dinapoi, ştiu eu ce spun. Numai să nu se
interpreteze, c-aşa e în teatru. Spui la intrare c-ai prins o banală
răceală, iar la ieşire eşti deja mort.
EL: ...
PUŞA: Nu mai încerca să dregi busuiocul. Şi ce dacă sunt o fată uşoară.
Voi, ăştia din teatru vreţi numai păpuşi
uşoare care să vi se dea după degete, care să cânte după cum vreţi, la orice
oră... Eu sunt de vină că am capul din polistiren
şi fundul de lemn?! Voi m-aţi făcut aşa de flexibilă ca să vă faceţi mendrele. Eu sunt de vină că mă las pe mâna tuturor care pun mâna pe mine? Ce-ai vrea să auzi?
PUŞA: S-o crezi tu că doar mă pipăie. N-ai vrea să ştii ce mi-a făcut
ultima oară regizorul tehnic. M-a dat şi pe mâna croitorului, chiar şi a
tâmplarului. Simultan şi altenativ. Da, da, chiar de mai multe ori. S-a mai luat şi curentul de câteva ori. Între timp, se mai băga şi burtosul de pictor. De câte ori au vrut ei, niciodată după program. Numai şi numai bărbaţi, cu femeile n-am avut nicio treabă. De asta am
fost nevoită să fiu trimisă la refrişat. De nenumărate ori. Are şi răbdarea mea
o limită. Dar până când? Crezi că sunt de fier? Să vină dublura, ca să aibă cine să se uite la mine strâmb. Metaforic vorbind, mi-am cam scos banii.
EL: ...
PUŞA: Nu eşti gelos? Cred c-ar cam fi cazul.
EL: ...
PUŞA: Ia-mă acasă la tine. ''Mi casa es tu casa.'' Nu, nu, nu la casare, nu la casierie!... De ce nu ai curajul, tipule? A, da! Ţi-e teamă de ce-o să-ţi zică ipocrita aia
de nevastă-ta. Ţine-o pe ea în şifonier, să vezi cât rezistă, dacă rezistă... Relaţia noastră este cunoscută în tot oraşul, ba chiar în toate oraşele
în care au loc festivaluri. Cu şi fără diurnă. Mai mult nocturnă. Chiar şi în
capitală. E chiar celebră.
EL:...
PUŞA: Nu, nu vreau deloc cu Sepino. Exclus din
start geniile. Cică, dacă eşti marionetă, rămâi după întâlnirea cu el neom!... Ce,
vrei să-mi curgă iar ochii după el? Găsim noi un regizor ori un director de teatru care să ne cunune. Unul cu mâinile curate. De data asta cu acte, băieţaş. Cum să nu să poată? În dragoste genul nu contează, geniul da. S-au dat atâtea legi absurde, ce mai contează una în plus? Parcă iubirea nu-i o stare de spirit... Eşti ''în stare''?
EL: ...
PUŞA: Facem şi copii, şi cópii, cum să nu, dacă aşa vrei tu; câte unul
în fiecare zi, câte una, până se termină toate materialele din
magazie. Îi (le) şi legalizăm. Pot să fie identici (e), nu mă deranjează. Dar să semene cu unul
din noi, nu cu paznicul, cu fostul miliţian care se uită chiorâş la toţi care intră, dar mai
ales la toţi care ies. Trebuie să ne gândim bine cum o să facem,
că aşa o să rămână toată viaţa. Şi o să trebuiască să ne cam uităm la ei (ele).
De altfel, toată lumea o să se zgâiască cu jind, mai ales miliţianul care ar
putea să le facă şi nişte dosare scrise cu creionul chimic... Şi o să ne judece
toţi, chiar dacă nu sunt deloc (dia)critici...
PUŞA: Mâna, ia mâna, nu-ţi mai desfă degetele! Depravatule! Sunt udă toată de la transpiraţia lor! Artist de nimic ce eşti!... Nu-ţi mai ajunge?... Ce nu-ţi mai ajunge?... Lasă că schimbăm noi scenariul, sforarule! De azi înainte, ai să joci după cum cânt eu. De azi înainte, ai să cânţi după cum joc eu.
EL: ...
PUŞA: Do, re, mi, fa-so-la, si. Si, si!
EL: ...
PUŞA: Ce, mă confunzi cu Nadia Comăneci? Nu mai vreau să fac gimnastică, chiar dacă ai fi Mircea Belu, clar? Octavian?! Mda... Vreau să fac artă. Artă cu a mare. Nu mă interesează încasările, deşi
nici ele nu-s de neglijat când vine evaluarea... Auzi, Sepino ăsta al vostru o fi scump? Tţ! Nu cred că ne permitem să-l luăm de naş. Cu bugetul nostru infect, nu cred că ne permitem nici măcar să-l invităm la sala de lectură, la nunta cu bonuri de masă. Pro Bono nu e în niciun caz cântăreţ.
EL: ...
PUŞA: Cum care nuntă? Nu fi dobitoc. A mea cu a ta? Ce, n-ai fost tu
primul? Să nu tăgăduieşti, să nu ai curajul să tăgăduieşti, mai ales după ce
m-ai maculat, mai ales după ce m-ai întors pe
toate părţile ca pe un sac de aspirator.
EL: ...
PUŞA: Am şi martori. Câteva sute. Câteva mii. Totul a fost public, crede-mă. Avem şi
filmarea cu purici. Nu, puricii nu erau de la mine, să fim clari, fluturii da. Amor de la prima vedere. Văzut-făcut! Nu nega, nu nega! De cum m-ai văzut, ai şi trecut imediat la treabă cu degetele tale groase ca
nişte mici de Suceava. Doar acţiune fără niciun cuvânt tandru, fără niciun preludiu mai de Doamne ajută. Doar text şi didascalii. Didascalii şi
text. Păi e frumos, păi e civilizat aşa?
EL: ...
PUŞA: Ce-i drept, nici eu nu sunt pasionată de
introducerile prea lungi, chiar dacă sunt semnate de nişte doctori fără halat, dar cu
insuficientă experienţă. Mă adorm... Nesătule, în ce hal m-ai aduuus! Erai în stare să mă sfâşii, dacă ţi-aş fi opus rezistenţă.
EL: ...
PUŞA: Adevărul este undeva pe la mijloc. Şi eu sunt mijlocul. Clar.
EL: ...
PUŞA: Crezi că eu nu am suferit, ce numai tu? Toate nopţile alea friguroase din magazie,
închisă într-o cutie de lemn, cu doar câteva pene în jurul taliei...
Claustrofobie e un cuvânt care-ţi spune ceva? Ce parteneri, ce parteneri? Auzi, să nu mă duci şi pe mine o dată acasă la tine. O singură dată măcar. În cuibuşorul tău de nebunii unde-ţi faci repetiţiile fără perdea. Să suporţi şi tu consecinţele relaţiei noastre îndelungate... Ce, eu sunt bună să mă foloseşti numai la servici, numai la servici?... Da, mă simt folosită, mă simt oficială, mă simt (abu)uzată. Ce, eu
sunt Narghita?! Ce, tu eşti Raj Kapoor? Ce, eu sunt Iulia Văntur? Ce, tu ești
Salman Khan?
EL: ...
PUŞA: Ichak dana bichak dana,
Dane upar dana, ichak dana!
A-a-a-a-a!... A-a-a-a-a!
EL: ...
PUŞA: A-a-a-a-a!... A-a-a-a-a!!!
EL: ...
PUŞA: Nu sunt furioasă, chiar sunt mai calmă decât îmi permit. Conştientizezi?!... Cu cine îţi petreci zilele, spune-mi cu cine? Nu crezi că te înşeli? Cu
nevastă-ta iţi petreci doar nopţile, memorie îngustă. Nominalizatul penelor mele! Crezi că aşa se câştigă un premiu substanţial, cu cioace? Trebuie să mă studiezi 24 din 24, cu telescopul din Atacama!
EL: ...
PUŞA: Şi chiar dacă îl iei, crezi că-i al tău? Cinci volume, pe bune?! Ce, ești Toma? Escrocule! Puşa ia de fapt premiul, dacă nu ştiai, scrie
şi pe diplomă. PUŞAAA!!!
Eu sunt rolul titular al tău, eu te joc după cum vreau, băieţaşule, ai
înţeles?
EL: ...
PUŞA: A-A-A-A-A!!!
EL: ...
PUŞA: Da, aşa? Ce poate să fie mai de groază decât un violator? Un violator-hoţ! Da,
da, şi violată şi cu banii de premiu luaţi. Aşa-mi trebuie dacă m-am dat pe mâna altora,
dac-am avut încredere într-un exersat mediocru. Mai bine mă dădeam pe mâna unui debutant
de la Iaşi, a unui colaborator de la Bucureşti, a unui regizor de la Moscova
născut la Chişinău şi care vrea să fie îngropat la Berlin, sub zid.
EL: ...
PUŞA: Niciun e! Te-ai întrebat vreodată ce-ai face dacă aş cădea în braţele unui jurat,
mai ales când se face criţă. Nu ''înjurat'', ''jurat''!
EL: ...
PUŞA: Dacă i-aş spune la protocol "Marelui Maestru" tot ce gândeşti cu adevărat despre el, despre cum a ajuns târâş acolo. Nici n-ar trebui să mint, ca să-ţi distrug întreaga carieră de cretă. Înţelegi că adevărul tău jalnic te poate distruge? Gândeşte-te, puişor! Oi fi eu blondă, dar sunt şi creaţă. Pe deasupra. Și roșcată.
EL: ...
PUŞA: Ori eu ori ea! M-am săturat să tot stau legată ca o mumie! M-am săturat să tot ţin gura închisă şi să vorbesc! Am şi eu drepturi, chiar şi aşa fără
sindicat! Nu mai vreau în veci să locuiesc în magazii insalubre, printre
şobolani! Ce, crezi că sunt doar păpuşa ta? Ce, crezi că sunt de fier?! Mânuitorule!
EL: ...
PUŞA: Calm! Termenul de mânuitor nu e o jignire,
termenul de mânuitor e o realitate cruntă. ''Artist păpuşar'' îţi convine mai
mult? O-ho-ho! Uită-te la el! Ce glumeţ! "Artist al poporului", nu
vrei?
EL: ...
PUŞA: Sunt a tuturor, dacă n-ai observat. Un bun comun. Fiecare ieşire a mea la rampă e o halucinantă apariţie! Toate luminile, toate farurile sunt cu ochii pe mine! Toate femeile strănută, toţi bărbaţii fără izmene izbucnesc în urale prelungi numai când m-aplec! Orchestra de pe bandă e la picioarele mele? Eee! Până şi maşiniştii, şi
mobilarii îşi dau ghionturi şi şuşotesc in culise: ''Vezi, Gogule, vezi, ce
bună, ce faină e creața asta? Nu ştiu ce caută lângă cheliosul ăsta!''
EL: ...
PUŞA: Nu ştii să preţuieşti ceea ce nu ai până nu pierzi. Cabotinule!
EL: ...
PUŞA: Tu eşti doar un suport, un simplu suport,
în cazul de faţă - suportul meu. Toată atenţia e îndrepată spre persoana mea,
în cazul în care n-ai observat, cap de g(l)umă!... Nu, nu plâng, nu pentru că n-aş avea corason, ci doar pentru că nu vreau să mi se ducă, să-mi curgă vopseaua. Exact, boiala aia de doi bani cum zici tu. Nu vreau să-mi dau arama pe
faţă, în faţa unui nesincer nedovedit.
EL: ...
PUŞA: Ce?!.. Promiţi?!... Crezi c-ai să mai
încerci tot soiul de manevre contra naturii cu mine? N-ai ştiut niciodată să mă dezbraci ca un artist Chippendale-ist. Gata, am spus-o!... Aşa procedezi şi cu fosta?
EL: ...
PUŞA: Fosta, fosta şi anosta. Este fosta, dar încă nu ştie. Şi-a
pregătit trolerul plin cu chiloţei lila, dar nu ştie pentru ce vremuri tulburi, dar nu ştie pentru cine. N-o lăsa să persiste în îndoială. A doua oară o să aibă şi ea noroc. Poate se mărită cu un actor de dramă ori dacă are noroc chiar cu un star
de cinema. Cu Rocky V[1]. Doar e independentă, săraca de ea, nu are niciun fel de legături primejdioase, e pe picioarele ei, nu ca mine pe butuci.
EL: ...
PUŞA: Lasă-mă jos, molâule! Suportule!... Vrei să vezi dacă te mai suport?... Chiar vrei?
EL: ...
PUŞA: Mă doare! Ţip! Bădărane! Nu mai trage atâta de mine! Lasă-mă jos!... Îndoaie-mă!... Răsuceşte-mă!... Ridică-mă am spus!
EL: ...
PUŞA: Mă violează cu talent!!!... Oameni buni, dragi
spectatori plătitori aduşi cu arcanul ori cu invitaţii trase la xerox, mă dezintegrează
în absolut! Clar! Vrea să fac numai ce vrea el! Vrea să fac totul după
nestăpânitele poftele sale, după mendrele, după programul dumnealui! E
predispus experimentului. Nici nu ştiţi ce idei artistice bizare poate să aibă!
E nunuist[2]!
EL: ...
PUŞA: Porcule gripat! Hienă behăitoare! Ştii ce înseamnă să mă ţii legată de tine? Ştii? Ştii ce înseamnă şi cum se pedepseşte lezarea de libertate a unei conştiinţe artistice?
EL: ...
PUŞA: Ai auzit bine, ''conştiinţă artistică '' nu ''cunoştinţă artistică ''. Ai să faci puşcărie silnică, măi, băiatule, dacă nu te dai pe brazdă,
dacă nu-ţi bagi minţile-n cap, dacă nu-ţi înveţi replicile la timp, dacă nu renunţi definitiv la improvizaţii. Studiu! Niciun Obrazțov! Stanislavski este
singurul tău Dumnezeu, ai înţeles? Fără glumiţe ieftine şi fără subtexte de doi
bani, da? La mine nu ţine. Şi ce dacă nu sunt precedente, şi ce dacă nu sunt
antecedente. Tu ai să fii de ambele.
EL: ...
PUŞA: Înţelege odată că nu mai sunt obiect ci subiect, că nu mai suport
interpretările tale false, gesturile anacronice, dezacordurile, mătăhăirile tale derizorii! Descreieratule! Mi-a ajuns cuţitu' la articulaţii! Pân-aici!
EL: ...
PUŞA: Pân-acolo! Trebuie să te străduieşti mult, mult mai mult decât
mult. Ce, tu n-ai vână, tu n-ai ambiţie deloc? Vedeta deja o ai. Fă-ţi propria
trupă, deschide-ţi propriul teatru falimentar! Nu fi prost! În Bucureşti, nu în provincie, c-acolo e mălaiul, Jilava şi
Uniterul. Aici e câteodată şi Sepino, când nu montează-n altă parte cu sârg... Fii independent, ce dracu'! Fii Sepino! Poţi ori ba?!... Nu mai trebuie s-o molfăi de jos în sus.
EL: ...
PUŞA: Ia mai dă-i în pisici! Ce, vrei să stai toată ziua cu gura neunsă, cu mâinile şi picioarele legate ca mine? Fără trecut, fără viitor. Ce prezent, ce
prezent?! Vrei să scârţâi din toate încheieturile în anticameră? La câte uşi zidite,
la câte seifuri sudate vrei să mai baţi?
PUŞA: Niciun dar! Aici şi acum!... Vrei să creadă toţi că eşti făcut integral din materiale reciclabile? Salamalecum!
SCENA III
PUŞA: Crezi că sunt marioneta ta, mai ales azi când toţi se cred mari păpuşari, mari sforari? M-ai făcut necuvântătoare! Pe bune?! Ruşine să-ţi fie la obraz!... Dacă ai.
EL: ...
PUŞA: Nu.
EL: ...
PUŞA: Chiar că nu.
EL: ...
PUŞA: Ce, te dai după umbre?... Eşti turc?
EL: ...
PUŞA: Serios?
EL: ...
PUŞA: Nu şi nu. Adică de trei ori poate.
EL: ...
PUŞA: "Supercalifragilisticexpialidocious!"
EL: ...
PUŞA: "Iamdirliliiamdirlai, Iamdirliliiamdirlai!''
EL: ...
PUŞA: Mai mulţi de nu înseamnă tot aia.
EL: ...
PUŞA: "Iamdirliliiamdirlai, Iamdirliliiamdirlai!''
EL: ...
PUŞA: Şi ce mă interesează pe mine?... Ies din schemă tot aşa cum am intrat.
EL: ...
PUŞA: Nu, nu.
EL: ...
PUŞA: Nu şi nu.
EL: ...
PUŞA: Ai buba la cap?
EL: ...
PUŞA: Mai rău?
EL: ...
PUŞA: Nein!
EL: ...
PUŞA: Niet!
EL: ...
PUŞA: Non!
EL: ...
PUŞA: No!
EL: ...
PUŞA: Nem!
EL: ...
PUŞA: Nu. O dată şi pentru totdeauna. NU.
EL: ...
PUŞA: NUUU!!!
EL: ...
PUŞA: De ce nu.
EL: ...
PUŞA: Poate. Sigur. Mai știi.
SCENA IV
PUŞA: Am zis poate. Poate nu înseamnă nimic în istoria teatrului. Cel puţin nu pentru mine.
EL: ...
PUŞA: E ca o pelerină de păcălici, ca un cuvânt cu nouă feţe.
EL: ...
PUŞA: Ca tine.
EL: ...
PUŞA: Chiar mă crezi extremistă. Crezi că sunt o avalanşă? Crezi că pot să
cad dintr-o parte în alta atât de uşor?
EL: ...
PUŞA: Da.
EL: ...
PUŞA: Poate că da.
EL: ...
PUŞA: DA.
EL: ...
EL: ...
PUŞA: DAAA!!!
EL: ...
PUŞA: Sigur că da, dar fără niciun fel de conotaţii sexuale. De acord?
EL: ...
PUŞA: Mai mult ca posibil.
EL: ...
PUŞA: "Mi-a şoptit o viorea!"
EL: ...
PUŞA: Semeni cu un căţel care aleargă după propria coadă.
EL: ...
PUŞA: Va reuşi?
EL: ...
PUŞA: Va reuşi s-o prindă?
EL: ...
PUŞA: Va reuşi să şi-o prindă?
EL: ...
PUŞA: Vax albina!
EL: ...
PUŞA: Vrabia mălai visează!
EL: ...
PUŞA: Fix-pix!
EL: ...
PUŞA: Un da poate fi cel mai frumos cadou invizibil. Cred c-a fost
inventat de îngeri şi confiscat de demoni.
EL: ...
PUŞA: Yes, milord!
EL: ...
PUŞA: Igen!
EL: ...
PUŞA: Oui!
EL: ...
PUŞA: Si!
EL: ...
PUŞA: Cu japoneza stau foarte rău, cu japonezii şi mai. De fapt nu prea stau deloc, că mă dor genunchii. Cred că e o limbă a tuturor contradicţiilor spuse civilizat, dar pe un ton răstit.
EL: ...
PUŞA: Sigur că da. S-o lăsăm aşa în studiu, pentru un viitor proiect.
EL: ...
PUŞA: Să slăbim firele, să le detensionăm. Începem cu nodurile, da?
EL: ...
PUŞA: DAAA!!! DAAA!!! DAAA!!! De două ori.
EL: ...
PUŞA: Ştiam eu c-ai să te dai uşor-uşurel pe brazdă, dar nu eram sigură dacă în viaţa asta... De fapt, poţi să fii sigur de ceva în
afară de Declaraţia 200, talent şi de moarte?
SCENA V
PUŞA: Şi când trecem la vamă, la moldoveni, de ce mă ţii tot timpul în spate, la remorcă, ascunsă printre decoruri?
Nu tăgădui, ''paţane'', nu tăgădui. Noi, păpuşile, suntem şi noi nişte fiinţe umane lipsite de inimă, chiar dacă unii barbari ca tine ne consideră simple obiecte... Avem şi noi drepturi. În ce mileniu
suntem? Ce, noi n-avem dreptul la un paşaport? Lista de inventar nu e paşaport,
dragule, ce n-ai înţeles?
EL: ...
PUŞA: Ai călătorit vreodată cu avionul la cală? Ai călătorit? Ştii câte
grade sunt în exterior la 10.000 m? Ştii?
EL: ...
PUŞA: Mira-m-aş! Parcă te pricepeai adineaori la numere. 56 de grade îţi spune
ceva? Ai putea să le transporţi, chiar şi pe fiinţele pe care le urăşti cel mai mult, pe nevastă-ta ori
pe şefa ta crizată ca un elicopter, cinci ore la 56 de grade cu minus? Pot să fie şi cu plus că, la temperatura asta, oricum nu mai contează la psihic. Nu rezistă niciun caracter, oricât ar fi de hidos... Sau poate că
totuşi urmăreşti ceva... ce urmăreşti?
EL: ...
PUŞA: E clar că urmăreşti şi altceva în afară de leafă, deşi nu te consideri James Bond. O funcţie, o primă ceva?
EL: ...
PUŞA: Urmăreşti?
EL: ...
PUŞA: Mă urmăreşti?
EL: ...
PUŞA: James!
EL: ...
PUŞA: Nu umbla iar cu texte, că te cunosc de trei stagiuni.
Iar dacă nu ştiai, pentru o păpuşă norocoasă, o stagiune însemnă cât o viaţă.
Pentru una fără noroc, prietene, premiera poate însemna şi sfârşitul.
EL: ...
PUŞA: Nu te mai împăuna, nu te mai împăuna. Depinde pe mâna cui cade. Nu sfârşitul ci păpuşa.
EL: ...
PUŞA: Depinde de gura ori în condeiul cui intră.
EL: ...
PUŞA: Cam mulţi de depinde pentru o viaţă atât de scurtă, nu crezi?
EL: ...
PUŞA: Scuze, am uitat că eşti ateu, cu toate că te văd destul de des
închinându-te la mine cu mâna rămasă liberă. Mai ales înainte de a intra în scenă. După, nu-mi prea aduc aminte de gesturi pioase. Doar de beri.
EL: ...
PUŞA: Că-ţi sunt credincioasă? Să te scuz că ai uitat că sunt o
credincioasă?
EL : ...
PUŞA: De fapt sunt o zeiţă din papier mâché, dar tu nu ai cum să înţelegi termenul acesta. De fapt, ca să fim mai
exacţi, sunt două termene distincte... Termeni?! (Nu, nu mă mai corecta.) Mulţi nu le înţeleg nici măcar după o sută de reprezentaţii. Da, la
birouri, dragă, la ''etaju' unu'', la ce, la cine credeai că mă refer? Doar nu era să mă cobor la subsol după Jean Valjean.
EL: ...
PUŞA: "Păgânule" sau "profanule", cum vrei să-ţi
spun de azi înainte?
EL: ...
PUŞA: Vezi că te-am prins cu mâţa-n sac? Vezi?
SCENA VI
PUŞA: Adio! Nu, nu mă părăsi... Ştiu că sunt o uzată, o rea de gură, o
flendurită, o varză... Sunt tot ceea ce ai reuşit, în decursul timpului, să faci din una ca mine... Cine a spus că te acuză?!
EL: ...
PUŞA: Nu-i vorbă c-ai fi putut să mă faci şi o femeie cinstită, cu
toate c-ai încercat deloc. Una suflecată care să spele rufele la pârâu, care să măture toată
ziua cu privirea, care să împletească doi pe faţă doi pe dos, una care să ofteze şi să
se uite pe geam în culise şi să spună că se întorc cocorii... O mamă adevărată, o calică ţanţoşă, milord, o mamă exemplară.... Una ca în literatura slavă pe care n-o
mai citeşte nimeni... Ce, vrei să-ţi desenez? Un rol de compoziţie, domnule! Asta e cu adevărat ce-mi doresc! Vreau Fiodor Dostoievski, nu Capra cu
trei iezi!
EL: ...
PUŞA: Şi ce dacă am gură spartă? Şi ce dacă nu mă mai ţin chingile? Şi
ce dacă mi-au ruginit balamalele, actoraşule cu bulină? Pot mai mult.
EL: ...
PUŞA: Domnule Actor!
EL: ...
PUŞA: Pot şi mai mult decât pot..
PUŞA: ACTORULE! Sunt prea grea pentru tine? ''Prea multe sunt cuvintele mele pentru
mintea-ţi obosită ori pentru gura ta fără dinţi?''[3] Ce crezi că eu n-am obosit destul? Ce, numai tu?
EL: ...
PUŞA: Ce, bârfele, datul la gioale, gurile încleştate de invidie ale
virtuoşilor, referatele?...
EL: ...
PUŞA: Mai ales referatele alea pline de venin, burduşite cu semnături indescifrabile ca nişte labe de raţă... Ai avea cu ce să tapetezi toată casa, dar nu, fii în continuare generos! Toţi ăia care ţi-au făcut
referate o să se încălzească cu ele în iad.
EL: ...
PUŞA: Te-ai supărat?... Nu mă mai întoarce pe
toate părţile. Dacă nu vorbeşti cu mine, cu cine să
vorbeşti?
EL: ...
PUŞA: La propriu şi la figurat. Chiar că suntem legaţi unul de celălalt. N-ai fi fost nimic fără
mine... dar nici eu nu cred c-aş fi existat dacă n-ai fi fost tu. (Gata, am spus-o!) Jur!... Jură şi tu!
EL: ...
PUŞA: Recunoaşte că n-ai legături! De nicio culoare. Ţi-e atât de greu? Ştiu, în teatru cel mai greu e să fii sincer... Ai încercat?... Poţi?
EL: ...
PUŞA: Pace!... Ce, sforarule, crezi că mie mi-a fost mai uşor, crezi că
pe mine nu m-a durut de câte ori ai căzut în genunchi ca bobocu', crezi că nu
simt de fiecare dată când îţi tremură mâna ca un pui de pasăre abandonat în
cuib ori îţi plânge sufletul ca un robinet defect, crezi că mie nu mi-e frică
de Marele Hău? Ce-a fost mai uşor a trecut...
Auzi? Tropăie deja criticii cu patalama după cortină. Şi-au scos deja
botniţele de inox... Îndreaptă-ţi spatele şi răsuflă adânc, adânc!... Astăzi
eliberăm fluturii, toţi fluturii, chiar şi vulturii pleşuvi... Sus, sus! Ce
n-ai înţeles? Cântec, joc şi voie bună...
Ridică-te, ''James'', continuăm! Ce hău frumos... Cum să ne oprim tocmai
aici la buza prăpastiei?!... CONTINUĂM!!!
EL: ...
PUŞA: Ichak dana bichak dana,
Dane upar dana, ichak dana!
A-a-a-a-a!... A-A-A-A-A!...
Bo-lo!... Bu-lu!
...Alooo, Iuliaaa? Tu cum te descurci? (Ton de ocupat.)
GONG ORIENTAL NEFIRESC
[1]
''Rocky se întoarce din Rusia
și află că a suferit traume grave la creier și drept urmare se pensionează.
Contabilul lui Rocky îl lasă pe acesta lefter, fiind nevoit să-și vândă casa și
să se întoarcă în imobilul din vechiul cartier împreună cu familia. Un tânăr
talentat dar novice, Tommy Gunn, își dorește și este în cele din urmă antrenat
de Rocky, care între timp își neglijează fiul. George Washington Duke îl
convinge să se bată cu Rocky ca să devină un adevărat campion. Rocky refuză,
dar Gunn sare la bătaie, totul petrecându-se pe stradă. Rocky reușește să-l
învingă și să se împace cu fiul său.'' De la Wikipedia, enciclopedie liberă!
[2] Inversul dadaistului.
[3] Citat din mine.
