Strex sau Teama de apă a felinelor mari

 Motto:

 "Mulţi spun că au văzut-o semnând în dreptul şi în stângul tău, uneori chiar şi în mijloc, uneori chiar şi pe muchie."

L a u r e n ţ i u   B u d ă u



STREX sau TEAMA  DE  APÁ  A FELINELOR  MARI

 

Dramatis personae:

Bărbatul cu umbrelă fistichie 

Femeia cu tigru împăiat

Tânărul cu cap bandajat

 Bătrâna cu landou pentru papagali

Vampa cu şlit periculos

SCENA I

(Bărbatul cu umbrelă fistichie, Femeia cu tigru împăiat)

                 Oră târzie. În staţie. FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT stă într-o poziţie          relaxată pe singura bancă existentă şi îşi masează leneş picioarele. După             câteva momente apare gâfâind şi BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE care încearcă s-o abordeze destul, destul de stângaci.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (timid): Aşa ceva nu se face. Cel puţin nu aici. Nu se face... De ce ţi-e ruşine de numele tău?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ah! Whitby?! (Îşi recapătă masca.) ...Scuze! Nu cred că ne cunoaştem... Mult-prea înălţimea voastră! Ocoliţi!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Spune-mi, ţi-e ruşine de numele tău imperial, nu-i aşa? Exact, dar exact cum am bănuit! Verşi instantaneu când cineva ţi-l rosteşte? Recunoaşte odată, femeie! Zi-mi că ţi-e ruşine de numele tău!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Cu oarecare îngǎduinţǎ, se poate spune şi asta, dar, ca să fiu mai exactă, cred că numelui meu i-e ruşine de mine... E ca şi cum ai pune pe o sticlă de şampanie o etichetă de carburant ori de otravǎ pentru gândacii de Colorado... Da, da, a fost o alegere foarte neinspirată a altora, extrem de neinspirată.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Taisia, Taisia, Taisia!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ocoliţi, Mult-prea înălţimea voastră, ocoliţi! Altfel pun animalul acesta credincios pe dumneavoastră!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: De unde ştiţi că este credincios?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Cum de unde? Doar mă însoţeşte la biserică în fiecare joi, la vecernii... Sau poate eu îl însoţesc... Care pe care?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Chiar că eşti nebună! Ce ai, cucoană, împotriva diminutivelor? Pentru ce le urăşti? Pentru ce le prigoneşti?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ştiai că nu există nicio doză de vaccin antirabic în gubernia asta? Driblează, sari cu prăjina peste subiect. Ştii ce unghii ascuţite de felină în călduri, ştii ce poşetă plină de cărămizi arse pot să am.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Fie. Bine că măcar ai scăpat de umbra ta unsuroasă, bine cǎ ai dat divorţ de cerbera aia cu două clase. În prezenţa ei mi-ar fi fost mult mai greu să vorbesc, să mă exprim, să-mi etalez subtilităţile lingvistice, într-un cuvânt: să te privesc direct în pupilă, direct în lentila de contact...

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Bine că mi-ai amintit... domnule şambelan! Săraca, n-o lua şi tu peste picior, e şi aşa destul de complexată. N-o lua şi tu în tărbacă. S-a dus şi ea ca toată umbra să se spele conştiincios de aluviunile cotidianului, să-şi pună gândul sfărâmicios pe moaţe, să-şi fardeze ochii încercănaţi ca nişte capace sumbre de closet... Se străduie (ah!), cât se străduie.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Păzea! Uite-o că vine! Şi ce scuipat la furcă are!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Confunzi! Confundaţi! Ca de obicei! Prost obicei.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Scuze! Altul nu am. Toate umbrele seamănă, dacă ai observat, dacă aţi observat, stimată Taisia Andreevna, între ele. Mare Prinţesă Taisia Andreevna.

           

            Execută o reverenţă conspirativă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Mai ales într-o noapte fără lună, mirosind a mosc alb... Mult-prea înălţimea voastră! Mult prea mult!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Cred că ea te dirijează, cred că ea te ţine sub papuc. Chiar şi Whitby are convingerea asta, dar nu a luat încă o hotărâre în ceea ce vă priveşte. Crede că eşti doar o marionetă jalnicǎ a propriei tale umbre. Asta e. Mulţi spun că au văzut-o luându-ţi cu mult înainte. Mulţi spun că au văzut-o semnând în dreptul şi în stângul tău, uneori chiar şi în mijloc, uneori chiar şi pe muchie. Ţi-a copiat pânǎ şi amprentele tale tocite!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Taci sau nu mai glăsui!!!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ai roşit, da... Sigur, Taisia, ea te conduce, deşi, în esenţă, nu eşti decât o fată care vinde flori, una de pe cărţile noastre poştale primitive. Ridicol... E simplu ca Zdrasvite[1], e simplu ca Dobre utro![2]

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Poveşti nemuritoare. Folclor autentic. Fleacuri.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu sunt chiar vorbele mele... Taisia. Am făcut atâtea eforturi să le memorez. Mai ales cu conjugările mi-a fost cel mai greu.

            Mototoleşte hârtia de pe care şi-a citit discursul şi o înghite.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Dar ale cui?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Parcă tu nu ştii... Nu-ţi închipui că eşti înconjurată doar de prieteni... Ai grijă la gustul ceaiului tău...

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Aha! Dă-mi nume! Vreau nume! Toate numele!!! E implicat şi Stepan?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Uşurel, şefa! La ce ţi-ar folosi? Şi aşa te-ai hotărât, tam-nesam, să ne părăseşti, cel puţin pentru o perioadă nedeterminată, în favoarea unei călătorii de durere...

            Arată semnificativ spre valiza ei inexistentă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: De unde ştii?! (Realizând.) Aţi vrea tu şi Stepan, aţi vrea voi, dar nu mă mai interesează camera aia igrasioasă cu hârtiii mototolite pe jos! Nu-mi vine să cred că tocmai tu, ilustrule nerecunoscut, spui asta? În numele cui? Cine te-a mandatat? Tocmai tu, “iubirea vieţii mele”?! “Comoara mea”?! “Tesoro”?! De unde prostia asta urlătoare care nu ţi-a aparţinut niciodată?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu fii ridicolă! Mai au şi alţii titluri nobiliare. Doar nu credeai că eşti şefă pentru vecie în casa aia lipsită de ferestre. Să-ţi iasă din cap una ca asta!

            Arată cu un deget în sus.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Numai Whitby e definitiv. În rest, suntem stagiari. Nu trebuia să te îndrăgosteşti de Whitby ca de un bărbat, ci doar ca de un zeu... În rest, toţi ceilalţi, inclusiv dumitale, suntem vremelnici, foarte vremelnici... Interimari, să zicem. O şarjă amicală. Nişte oaspeţi de onoare, dar totuşi nişte musafiri care se descalţă în faţa uşii lui, fără nicio tentativă de crâcnet.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Chiar că eşti nebun! Ce treabă am eu cu Whitby?!... Urăsc cuvântul ăsta inexistent. Cariera mea de-abia a-nceput, de-abia se conturează pâclos. E ca o pâine care dospeşte din exterior. Am toate recomandările. Am susţinut concurs, dar nu-mi mai aduc aminte când. Am să fac recurs la memorie!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Recurs? În faţa cui?!... Nu-mi aduc aminte să fi auzit de vreun concurs în grupul nostru... poate cel mult unul de împrejurări. Astea sunt cuvintele linguşitorilor de care te-ai înconjurat, ale umbrei tale băgăcioase. N-ai, devuşka[3], nicio dată. Să-ţi fie extrem de limpede. Nu te mai iluziona.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Mda... Ai băut ceva, “tesoro”? Devuşka?! Adineauri eram “femeie”. Hotărăşte-te!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Conform regulilor "lui", ştii bine, "Coup de foudre", că nu obişnuiesc niciodată să beau! Nici măcar Verde de Paris. Încă nu. Nu beau niciodată înainte de pagina 2073. Sunt, fără voia mea, o persoană publică care se compromite doar în ultimele cinci pagini. O banalitate evaporată.

            Scoate un recipient argintiu din buzunarul de la piept şi trage o duşcă zdravănă.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: “Tesoro”, Taisia, "tesoro"?! Adineauri eram pentru tine “domnule” şi încă posedam o admirabilă stimă de sine...

            Mai trage o duşcă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Cunosc. Eşti prima persoană care a făcut varice la buze, de la tonele de cleveteală proprie.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Tăcere! Uite-o că vine... Apără-mă, Whitby! Cum se unduie cu graţia unui spărgător de gheaţă atomic. Beleaua! Ce ţanţoşă e,  parc-ar fi în ziua ei de plată! Parc-ar fi ziua ei de mers la notar!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Revino-ţi! Chiar e! Astăzi facem decontul. Ne împrăştiem dividendele care şi cum. Renunţ.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ierarhiile astea ţariste n-au fost niciodată de bun augur. Şi doar i-am spus. Şi doar i-am spus... Revin. Revin.

            Dispare fulgerător în toaletă.

SCENA II

(Bătrâna cu landou pentru papagali, Femeia cu tigru împăiat, Bărbatul cu umbrelă fistichie)

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cine crezi că eşti?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ştii care-i direcţia optimă, ştii care-i direcţia de urmat, nu?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Marş acasă, marş la conac am zis!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce? Facem fiecare ce vrem? Ce e cu lipsa asta de politeţe, ce e cu ieşirea, ce e cu obrăznicia asta? Vrei să intru cu foarfecele pentru oi în părul tău portocaliu?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Încearcă. Mâine se va scrie cu litere mari despre cum a avut loc o crimă pasională în staţia asta. Una cu autor necunoscut. Una odioasă. Una cu un corp tăios înfipt bine în ficat.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Trezeşte-te, Taisia Andreevna! Matricidul nu a avut niciodată curaj să se agaţe până acum de arborele nostru genealogic.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Până acum nu, dar viitorul sună bine.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Lasă fasolelile. Whitby vrea să te vadă imediat, să îţi mai dea o şansă să te reabilitezi pe plan literar. A zis că te iartă dacă te întorci, că îţi conturează un destin mai de Doamne-ajută, cu toate că nu se pricepe deloc la spiritul slav! Am făcut chiar un mic pact, în cazul în care nu cedezi. Ai să afli după.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Numele ăsta nu-mi mai spune nimic. Numele lui Paul Valéry, da.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Sărutul francez îţi spune ceva? Vrei să facem cu tot dinadinsul circ tradiţional aici, asta vrei?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nu circ ci literatură universală, madame. Capodopere. Opere alese. Dacă vroiam circ şi dacă n-ar fi fost destul de frig, mi-aş fi ridicat, conform rangului meu, poalele pelerinei în cap, ca să nu te mai zăresc. Ce-ai zice să facem o pâine cu dinţi? Una împletită în trei.

                

                 Se aude uşa de la toaletă deschizându-se asurzitor.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: I-am prezentat şi eu, Nina Grigorevna, toate argumentele rezonabile în ceea ce priveşte un eventual divorţ, dar nici nu vrea să audă. Dacă n-aţi fi apărut într-un mod atât de spontan, aş fi trecut direct la ameninţări. Cu toate că nu mă duelez decât cu Puşkin.

                 Îi arată discret un pistol de epocă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Unde este geniu acolo bălteşte şi ignoranţa. Sărmanul Aleksandr... să-şi piardă aşa capul după o femeie oarecare... Măcar dac-ar fi fost frumoasă.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Măcar dac-ar fi fost femeie!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Măcar dac-ar fi fost!... Te-a întrebat cineva ceva?... Tu de unde-ai mai apărut, dracule?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Din closet. De la meditaţia asupra fragilităţii psihicului uman. E un loc foarte indicat pentru treaba asta, mai ales pentru cei care suferă de incontinenţă.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: La ce te referi?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: La toate aspectele problemei.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Şi în ce calitate mi te adresezi?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: În calitate de ginere incontinent. Trebuie neapărat s-o convingem pe Marea Prinţesă Taisia să se întoarcă la traiul în comun din apartament. N-am inventat noi triunghiul conjugal şi de aceea nici nu trebuie să-l renegăm atât de vehement. Spuneţi-i şi dumneavoastră, în calitatea pe care-o aveţi. Cititorii aşteaptă la cozi, sunt înnebuniţi după picanterii. Stăm foarte bine la capitolul abonamente în avans. Capitolul trebuie să continue.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Pe cine să convingi?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Pe cele două persoane care, din pură întâmplare, sunt doar una singură: pe soţia mea şi pe fiica dumneavoastră. Nu avem de ales. Ne dăm mâna sau ne întoarcem spatele?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: O doamnă de rangul meu nu dă mâna cu toţi borfaşii care năvălesc din closet, chiar dacă îi sunt, din pură întâmplare, gineri.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (mândru): Incontinenţi!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cum ziceţi. Am un landou pentru papagali. Comandat la Paris, via Nisa. Cât credeţi că mi-aţi putea da pe el? Nu de alta, dar pe drumul spre staţie, mi-am dat seama că e o panaramă incredibilă, fără nicio funcţie utilitară. Nu de alta, dar afacerile în familie îi sporesc acesteia unitatea de nezdruncinat.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Vă cred că nu vă mai ţin arcurile. Poate nici roţile. Ce nevoie au papagalii din ziua de azi de un landou?!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ei nu, de fapt noi avem, pentru diversificarea mofturilor... E un lucru la fel de inutil ca ochelarii pentru giboni, ca şi şepcile pentru cai. De altfel ca şi Oul Încoronării. De acolo a început decăderea noastră măreaţă.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Toată existenţa mea e aglomerată de inutilităţi fără de care nu aş putea trăi. Plătesc oricât. Îl cumpăr.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Nu ştiu ce să zic. Ar trebui să ne târguim niţel, nu crezi? Sunt atât de uşor de păcălit, deşi nu sunt naivă. Poate de asta şi apar alături de voi.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nicio grijă. De afaceri mă ocup eu. Doar aşa am procedat şi cu fiica dumneavoastră când aţi scos-o la mezat.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cu cine?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Cu soţia mea.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Şi ce legătură am eu trecutul, cu afacerile tale mirositoare, pline de copite şi cozi?! N-am intrat niciodată peste ele.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: În schimb eu am intrat peste cele ale dumneavoastră. Chiar destul de des în ultimul timp. Chiar şi fără să bat la uşă.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce bărbat simţit. Ce costumaţie impecabilă de cioclu alintat. Dacă nu mi-ai fi fost ginere, ai fi fost...

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ce?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Un papagal îndrăgostit de propria cuşcă. Da, da, am zis-o. Nu-mi vine să cred că am zis-o.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: "Mamă", vezi c-o iei rara. Acum ştiu exact, dar exact, de     unde-mi vin gândurile astea nebuneşti.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Bine că măcar tu ştii ceva, Taisia. Eu nu pot să mă laud cu asta. Simt nevoia să beau ceva tare.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Conform regulilor "lui", ştii bine, "mamă-soacră", că nu obişnuiesc niciodată să beau! Încă nu. Nu beau niciodată înainte de 2073. Sunt, fără voia mea, o persoană publică. O banalitate evaporată.

            Scoate un recipient argintiu din buzunarul de la piept şi trage o duşcă zdravănă,   apoi i-l încredinţează Bătrânei.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ah, tesoro! La Vita e bella!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: “Tesoro”, mami, "tesoro"?! Adineauri eram pentru tine doar un simplu “borfaş”...

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce să fac dacă nu te-aud bine, spune-mi şi tu ce să fac? În schimb stau foarte bine la capitolul pipăit.

            Mai trage o duşcă. Nici ea nu ştie de ce.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Hai să uităm, pentru un moment, cine suntem. Hai să uităm, pentru un moment, că facem parte din tabere diferite.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Corect, roşule. Doar suntem oameni.

                 BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU                  PAPAGALI se iau de gât şi intră împreună în toaletă.

SCENA III

(Tânărul cu cap bandajat, Femeia cu tigru împăiat, Bărbatul cu umbrelă fistichie, Bătrâna cu landou pentru papagali,

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Dacă îl prind, îl omor!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Cine se crede el? Ţar?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Ce drept are canalia stearpă asupra mea?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Ce drept are canalia asupra noastră?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: De fapt, are studii de drept? Dacă pun mâna pe el, îl ucid.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT (bate în retragere): Chiar dacă am ajuns să respir datorită abilităţilor lui. Ce înseamnă harul!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Vezi tu, chiar şi hainele astea de pe mine nu sunt ale mele. Nici măcar bandajele. Dar nu se pune pentru o cauză nobilă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Frizura asta inestetică nu-mi aparţine.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Chiar că sunt stăpânul nimicului. E bine, totuşi, că sunt şi eu cineva.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Fac strex ori de câte ori vrea el. Sunt epuizat. Nu mai pot, nu mai am dreptul să gândesc cu capul ăsta.

           

            Se aud gemete din toaletă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Vezi, de asta nici tu nu poţi să deschizi gura. Pentru că nu vrea el. Chiar că suntem sclavii lui.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Chiar că suntem vibratoarele, chiar că suntem jucăriile lui strexuale.

           

            Se aud gemete surde din toaletă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Osedatule! Obsedatule!

            Gemetele se opresc ca prin farmec.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Nu mai avem pic de demnitate! Posedatule! Posedatule!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Asta e curată dictatură.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Rasputin! Rasputin! Mussolini! Mussolini! Fidel! Fidel! Maioneză! Maioneză!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Nasol. Nu respectă nicio regulă. Chiar că găgăuţă ăsta lipsit de idei face cu noi ceea ce-l taie capul.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Măcar dac-ar fi avut un pic de talent. Măcar dacă s-ar fi priceput la dialoguri, la poante. La descrieri.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Le diable est dans les détails! Măcar de ar fi fost în posesia unei minime logici... Repetentule!!!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: De unde ştiaţi?!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ... (Tuşeşte fără niciun fel de minimă logică.)

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Cu toate că este extrem de vândut.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Vândutule! Vândutule!... Iudo!!! Ce-ai făcut cu banii noştri? Spune-ne ce-ai făcut cu banii, cu valuta forte! I-ai aruncat pe femei şi pe lăutari, nu? Spune!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: De vină e omenirea asta proastă care cumpără toate căcaturile.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Întrebaţi-o pe Coco Flanel, da, da. Fecalele au ajuns marfă de lux. Se fac şi parfumuri din ele. Foarte căutate de cei cu obrazul subţire.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Ex libris! E atât de incult încât n-a aflat nici până acum de abolirea iobăgiei, de dezrobirea ţiganilor, de ștergerea privilegiilor boierești. Mai ales de războaiele ruso-turce.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Şi de alte chestii şi trestii! Huo! Huo!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Cu toate că este extrem de titrat. Cu toate că este extrem de vândut. Cu toate că susţinerea Uniunii rămâne pe umerii lui. De asta îi dau toţi de băut pe ascuns.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Vânzătorule! Vânzătorule! Afaceristule! Afaceristule!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Dai o copeică, dar stai în faţă!... Are creierii varză, are o varză de Bruxelles în capul lui. Cu toate că are succes pe toate palierele... uneori şi la subsol.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Să nu creadă că-l lăudăm. Gura! Timpul vă hotărî. Dacă va mai avea pentru cine.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

                 Cască şi continuă să-şi maseze tălpile.

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Spune şi tu ceva, Taisia Andreevna, până nu înnebunesc chiar de tot. Spune şi tu dacă n-am dreptate, dacă nu sunt un singur printre ceilalţi. Ştii doar că, la origine, sunt un avocat mediocru şi un romantic titrat.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

                

                 Cască şi continuă să-şi maseze tălpile.

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Toate mă denaturează. Frizura asta inestetică  nu-mi aparţine. Jur. Nici măcar culoarea sângelui uscat nu e a mea.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Deşi de aici nu putem s-o vedem, deşi n-am văzut-o niciodată, suntem siguri că e demodată rău, suntem siguri că nu te caracterizează deloc claia aia decadentă. Asta ar putea să influenţeze apusul baroului. Nu crezi?

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT (declamă): Dar până când o viaţ-amară ş-un trai nefericit? Spuneţi şi voi!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): Strex! Strex! Strex în plex!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Nema cultură, nema viitor! Gata! Mi-a ajuns! (Ia poziţia de drepţi.) Militarii cu mâna la chipiu, civilii cu mâna la inimă!

            Îşi trage un glonte sterilizat în tâmplă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT (publicului): Chiar că m-am săturat să fiu înconjurată de tot felul de dezaxaţi, de lipsiţi de personalitate. Acum, mă-nţelegeţi când spun că nu mai vreau să mă mai aliez, când spun că nu mai vreau să mă mai alienez cu nimeni? (Îşi pune o banderolă albă pe mânecă.) Dacă aţi fi în locul meu, ce-aţi face?... Aţi face ceva? Da, da, l-aţi invoca pe Doctorul Jivago, nu pe Freud; da, da, aţi întemeia o crescătorie de melci hermafrodiţi... Da, da, sigur că nu e treaba voastră. E mult mai comod să citeşti preţuri şi să faci recenzii, decât să pui mâna. E.

SCENA IV

(Bărbatul cu umbrelă fistichie, Bătrâna cu landou pentru papagali, Femeia cu tigru împăiat, Tânărul cu cap bandajat)

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Deşi de tot rahatul, a avut o carieră atât de scurtă. De fapt nu promitea nimic, chiar dacă avea o mare de promisiuni sub tălpi.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: M-am convins. Chiar că are o frizură inestetică. Soi rău. Trebuia să strângă din dinţii ăia de şoşoi ai lui, nu să-i tremure barba ca oricărui ageamiu. Trebuia să înţeleagă că interpretăm doar nişte însăilituri de roluri, nu că îi ţinem hangul... Amatori nenorociţi!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Senzaţionalul nu e specialitatea mea. Un coşmar pe zi este suficient. Vreau să am o carieră ireproşabilă de aristocrată de rând. Sper ca, măcar de data asta, să nu-l mai învie nimeni pe tătar. Cu toate că mi-a făcut atâtea nereuşite avansuri.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Mie nu. Şi aşa cam tărăgăna acţiunea, puncta unde nu trebuie, răstălmăcea dialogurile, cu toate că era foarte tânăr. Inocentul. Mare pervers.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Cămila bătrână face zeama bună.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Chiar că mi-e dor de o supă fierbinte. Sunt ostenită după atâta corvoadă. Cine face cinste cu o supă? Face cineva ceva?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Mortul, în niciun caz. Eu zic să apelaţi la resursele proprii. La fantezie.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Buzunarele mele sunt total lipsite de fantezie, să fie clar! Aţi văzut ce greu am ieşit din situaţie, din Strex. Ne-am săturat de mâncat litere. Ne-am săturat de mâncat cifre. Chiar că trebuie să vorbim cu Whitby, ca să ne mai diversifice alimentaţia.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Votcă, cât mai multă votcă!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Caviar, un munte de caviar! Ca pe vremea albilor!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nu fi rasistă, mamă! Istoria nu bate pasul pe loc.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Respiră cineva, Nina Dobreevna!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Asta e condiţia noastră. Toţi respirăm.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Respiră cineva chiar deasupra noastră, Nina Dobreevna. Ceaţa asta sumbră sunt aburii din gura lui.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Grigorevna, tănăule stimat. (Consultându-l atent pe TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT.) Nu cred că a ajuns atât de devreme înger. Trebuie parcurse, totuşi, nişte etape preliminare. Trebuie, mai întâi, eliberat brevetul de pilot.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Amator. Chiar aşa. Unde dai şi unde crapă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Auziţi! Voi chiar...? Chiar? Încă o pată invizibilă pe obrazul meu. Mai mare ruşinea.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce-ţi închipui?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Da, da. Asemenea întrebări directe chiar nu se pun. Mai ales că sunt soţul tău cu acte în regulă.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Mai ales că sunt mama ta după tată. Să nu te mai aud că te plângi de bărbatul tău hărăzit. Ştie foarte bine, ştie exact ce face. Tu eşti cea nehotărâtă. Pe bune. Ai dubii.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Eşti dubioasă... Păcat pentru soarta ta. Era cazul să ţi-o trântească cineva delicat, Taisia. Te-am iubit ca acum.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce tot bâigui acolo?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Mare păcat că suntem forţaţi să fim neamuri. Asta ar putea să conteze la încasări, la viitoarele comenzi.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: S-a purtat atât de bine într-un veceu de plastic. Închipuie-ţi cât de bine poate să se poarte într-un baldachin de mahon. Adevărat suflet slav.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Slab?! Da' de unde. Singurul meu principiu în viaţă e că votca trebuie să fie tare şi din sorg.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Slav, slav. (Femeii cu un tigru împăiat.) Deşi nu aude, le potriveşte foarte bine, ca un adevărat nobil rus; cu toate că are sângele foarte diluat de la licori... Nu înţeleg cum de-l laşi să-ţi scape aşa printre degete, aşa, doar de dragul marii literaturi. Unul ca el mai rar. La un milion. Crede-mă. E chiar Iulius Cezar, chiar Pasărea Phoenix, King Kong. Am atâta experienţă. E ahtiat după sporturile statice. Ştie foarte bine să centreze, ştie foarte bine să dea cu capul în orice situaţie. De asta are pălăriile atât de pătrate, chiar dacă mai calcă pe felinare.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Şi eu cum de n-am realizat, cum de nu mi-am dat seama până acum de asta?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Din cauza ieşirilor, din cauza oglinzii tale contorsionate. Prea mult gherghef! Strică la ochi.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ce?! Asta-i chiar că o adevărată gugumănie. Sperjur.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Da, da, asta-i cauza. A felinei jimbate care o porţi peste tot. Da, da, te caracterizează deloc.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Bine, dar e din paie biodegradabile, din câlţi autohtoni. Numai blana e naturală. De la Tretiakov.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Cvas sau vax?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Rigidă ca şi tine felina asta a ta. Bine că nu e din fontă. Bine că nu e din bronz.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Frigidă? Bine zis, dar n-am zis-o eu. Ca să putem dormi bine, este suficient să ocolim adevărul prin marile noastre minciuni.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ţi-am zis că le potriveşte foarte bine, uneori chiar perfect. Numai bun de pus la rana unei femei tratate cu indiferenţă.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Uneori, nici eu nu ştiu de unde le mai scot.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cum de unde? Din tine, dragule, numai din tine. Doar faci parte dintr-un cuib de nobili. Unul eşuat. Unul plin de molii sănătoase şi dornice de reproducere. M-am convins adineauri.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Eu încă nu.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nici eu. Să nu ne grăbim să tragem concluzii juste. De fapt, unde ne tot zorim?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ţi-am zis, te-am rugat să nu mă mai contrazici. Părerea ta nu contează nici cât negru sub unghie.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Chiar că semeni cu tine, deşi nu-mi aduc prea bine dacă eu te-am născut, pentru că toţi îmi spun domnişoară... O să-l întreb totuşi pe Whitby. El trebuie să aibă o evidenţă exactă a tuturor nenorocirilor pe care le-a inventat.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Mda. Ce facem cu mortul ăsta împuţit?

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Nici aici nu mă laşi, nene Iuri? Chiar că mă jigneşti. Cine ţi-a spus că sunt mort împuţit?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Mi-am dat şi eu cu presupusul, tinere moscovit. Tu cum te-ai autocaracteriza? Ca o buruiană veştedă?

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Ca un cadavru proaspăt.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Aaa! Calificativele se dau la final. Nu mai improviza! Nu mai improviza! Ce, vrei s-o încurcăm cu toţii? Fii natural! Fii exact aşa cum eşti! Un ratat universal.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (în barbă): Amatori nenorociţi! Adio meserie! N-aveţi respect pentru nimic din ce este ireal!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (se uită în jur): De ce foloseşti pluralul regal? Ai permis? Ştii că nu este permis decât pentru el.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ce treabă avem ca să ne murdărim mâinile din cauza unui parazit de duzină căruia nu-i cunoaştem nici măcar numele?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Da, da. E treaba lui Whitby, e afacerea lui, clar. E un criminal fericit, din acest punct de vedere. Să se spele pe cap cum a făcut şi cu alţii şi să ascundă urmele faptelor lui într-un sertar sumbru. Noi nu avem nicio treabă cu logica lui. Suntem făcuţi pentru lucruri mai mari. Ca, de exemplu, căderea Bastiliei.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Respiră cineva, Nina Dobreevna!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Toţi respirăm, Serioja. E un păcat?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Respiră cineva deasupra noastră, Nina Dobreevna. Foarte gâfâit. Ca şi cum i-ar fi teamă să nu se deconspire.

            Se aude sunetul unui BUS care-şi închide uşile cu zgomot sinistru.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Tiii! L-ai pierdut şi pe ăsta. Ce crezi că facem aici? Ce, crezi că rezolvăm ceva?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Posibil.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Da. Foarte improbabil.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Tăceţi!... Chiar că respiră cineva.

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Până şi un cadavru contestat poate să îşi dea seama.

CEILALŢI: Ceee?

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Mă întrebam şi eu după cât timp o să realizaţi ceea ce este de fapt evident pentru toţi cei care nu măsluiesc cărţile ci le citesc.

SCENA V

(Bătrâna cu landou pentru papagali, Bărbatul cu umbrelă fistichie, Tânărul cu cap bandajat, Femeia cu tigru împăiat, Vampa cu şlit periculos)

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Şi acum ce facem? Care e procedura legală?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Calmează-te. Tribunalul nu judecă decât faptele, nu şi ideile. Suntem nişte persoane în afara legii. Nu putem fi acuzaţi. De fapt, putem fi numite persoane?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Care are curajul? Îi spune sau nu cineva lui Whitby?

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Avem tot timpul opinii divergente, mai ales de când   l-a lovit tramvaiul celebrităţii. Eu unul nu mă mai bag. El are toate drepturile de autor.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Icrele negre nu plac tuturor, dar asta nu înseamnă că nu sunt bune. Era şi timpul.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Stop joc. Scoateţi-mă din schemă. Urgent. E absurd tot ce se-ntâmplă cu noi. Nu înţelegeţi? Chiar şi decorul ăsta minimalist e absurd. Chiar şi staţia asta e doar de decor.

CEILALŢI: Atât l-a dus capul, atât a făcut! Fum, fum, fum, fum, fum-fum-fum!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Vreau să rămân calmă. Cel puţin până vine autobuzul meu. Dacă mai vine vreodată.

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Eu sunt inert. Daţi-mi o notă de la unu la zece.

CEILALŢI: Fum, fum, fum, fum, fum-fum-fum!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: N-aveţi, dracului, de gând să tăceţi odată?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Taisia Sergheevna! Mare Prinţesă!

            Execută două reverenţe conspirative.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Da, muţunache! Care-i problema ta sfâşietoare de interes general?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Taisia Sergheevna, te poftesc respectuos la un consiliu de familie. Unul restrâns. Trebuie să-mi exercit îndatorirea de consort infidel.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Chiar că te-apucă... Când, acum?! Unde, aici?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu, în toaletă. Asta pentru că sunt foarte pudic... Pentru paseişti, sunt şi lipite nişte poze din reviste: Adamo, Brigitte Bardot, Liz Taylor, Virna Lisi, Lollobrigida şi Pinocchio la maturitate deplină. Renunţă, nu poţi să-ţi schimbi destinul, Taisia. Calitatea mea imorală este indiscutabilă pentru că nu există. Sunt doar un personaj literar conştiincios, nu un model demn de urmat. Sunt total iresponsabil în faţa propriilor mele fapte. Fac doar ce mi se sugerează. Fac doar ce mi se spune. Cu toate că nu am o carieră de militar, fac doar ce mi se ordonă. Dac-ai ştii cât sufăr şi eu în nopţile reci, mai ales când îmi dau jos gradele.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Iosif Stepanovici, cred, sunt convinsă că mă confunzi cu toate femeile pierdute din viaţa ta. Ştii doar că, între noi doi, n-a existat decât o relaţie pur şi simplu formală, una subliniată doar de interesul criticilor literari minori.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Crede-mă că ştie ce spune, dar nu cred că spune tot ceea ce ştie. Are şi el lipiciul lui. Poate de asta e atât de cerut pe parcursul desfăşurării acţiunii. Pentru că ştie să se muleze dorinţelor autorului, să-i împlinească visurile ascunse. Într-un cuvânt: ştie să se facă preş cu motive naţionale. E un urs. Ce vrei mai mult decât atât?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Pofteşte-o pe "mămica" la "repetiţiile" tale, armăsarule... Şi aşa ia hotărâri nocturne peste capul meu.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: M-am lămurit cu ea. Chiar că e bătrână, deşi nu pare tânără. Două nenorociri pe pagină îmi ajung. Să se mai bage şi alţii. Alo?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce oroare. Parcă sunt un trenuleţ cu cheiţă, parcă sunt o maşină teleghidată, parcă sunt coca submarinului U-123. Vreau să beau ceva tare.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: La ora asta? Ia o piatră în gură. Conform regulilor "lui", ştii bine că nu obişnuiesc niciodată să beau! Încă nu. Nu beau niciodată înainte de blestemata aia de pagină 2073, când ar trebui să se oprească un autobuz şi în staţia asta şi să ia foc, aşa, fără niciun motiv. Dar asta, după umila mea părere, nu se va produce niciodată, pentru că nu va prinde la gustul publicului-cititor actual. Sunt, fără voia mea, o persoană publică care se compromite doar în ultimele cinci pagini. O banalitate evaporată.

           

            Scoate un recipient argintiu din buzunarul de la piept şi trage o duşcă zdravănă,   chiar două.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Vreau şi eu, doar am şi eu suflet nemuritor. Nu crezi?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Scuză-mă, "domnişoară mamă-soacră", n-am realizat. Ce-are Strexul cu prefectura, dacă-mi permiteţi limbajul cazon?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Are. Femeia e cel mai tare alcool.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Vino cu mine, deşi nu ştiu de unde vii.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Unde, frumosule conte?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: S-o admirăm pe Brigitte Bardot în epoca ei de glorie când dansa goală-puşcă pe mesele de la Moulin Rouge.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Nicio femeie normală nu poate să se prosterne în faţa altei femei. De ce să nu mă admire amărâta aia trecută pe mine? De ce să nu-l admirăm pe regele maimuţelor, pe Tarzan?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Viaţa noastră e o junglă cu multe păsări fistichii. Am putea măcar să încercăm s-o explorăm. Nu-ntreb de două ori. Mă urmezi ori ba?

            Dispare în toaletă.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Sigur, de ce nu, doar sunt o următoare, doar sunt o urmăritoare. Chiar eram în căutarea unui ghid profesionist... Salut, tenebre!

           

            Dispare şi ea în toaletă. Nu se cunosc motivele pure, dar se pot bănui.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Chiar că nu e bine să fii femeie. Nu e nicio brânză. Dar decât să fii nimic, e bine şi aşa.

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Fac Strex ori de câte ori vrea el. Chiar nu vă deranjează aberaţia asta?

           

            Se aud gemete din toaletă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Vezi, de asta nici tu nu poţi să deschizi gura. Pentru că nu vrea el. Chiar că suntem sclavii lui de pe plantaţie.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Chiar că suntem vibratoarele, chiar că suntem jucăriile lui strexuale.

           

            Se aud gemete surde din toaletă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT (agitând un pumn ameninţător): Nemernicule! Nemernicule!

            Gemetele se opresc ca prin farmec.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Du-du-du, tractorul ară, de cu zori şi până seară! Nu mai avem pic de demnitate! Du-du-du! Du-du-du, cultivatorule de castraveţi veseli! Obsedatule! Obsedatule!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Asta e curată dictatură.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Rasputin! Rasputin! Berlusconi! Berlusconi!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Chiar că tipul ăsta lipsit de idei face cu noi doar ceea ce-l taie bostanul. Ar trebui să-l oprească cineva. Bineînţeles, nu noi.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Măcar dac-ar fi avut un dram de veşnicie, un minimum de talent. Măcar dacă s-ar fi priceput cât de cât la caractere.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Măcar de ar fi fost în posesia unei minime logici. Măcar dac-ar fi avut caracter.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Cu toate că este extrem solicitat la toate târgurile de carte.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Vândutule! Vândutule!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: De vină e omenirea asta proastă care cumpără toate căcaturile. De asta miroase peste tot a ce nu trebuie.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Da, da. Fecalele frumos ambalate au ajuns marfă de lux. Se fac şi parfumuri foarte sofisticate din ele.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Care să fie cauza? E atât de incult încât n-a aflat nici până acum de abolirea sclaviei, de dezrobirea ţiganilor, de Jules Verne. Mai ales de Jules Verne. De fapt, ca să fim foarte cinstiţi, nici Jules Verne n-a auzit de el. Care-i cu buba?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Şi de alte chestii elementare de care n-am auzit nici noi! Huo! Huo!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Cu toate că este supratitrat.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Subtitratule! Subtitratule!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Are creierii tăiţei, are creierii fideluţă. Cu toate că are succes pe toate palierele... chiar şi în uscător.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Să nu creadă că-l lăudăm. Gura! Timpul, cititorii vor hotărî.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

                 Cască şi continuă să-şi maseze tălpile.

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Pentru ce mă tratezi cu indiferenţă? Spune şi tu ceva, Taisia Andreevna, până nu înnebunesc chiar de tot. Spune şi tu dacă n-am dreptate. Ce-ai văzut la el?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Primele două războaie mondiale şi eliberarea de sub jugul fascist-otoman, ce să văd... Nu e suficient?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Strex! Strex! Strex în plex!

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: "Garda moare, dar nu se predă!" (Ia poziţia de drepţi) Merde!

            Îşi trage al doilea glonte sterilizat în tâmplă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: De ce a trebuit să dureze atât capitolul ăsta ca să se termine cu o sinucidere lamentabilă?! De ce?! Măcar dacă ar fi curs o picătură de sânge ca să pară totul real, ca la o sacrificare de porc... Nu-mi place să recunosc, dar asta e...

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ageamii, ageamii nenorociţi! Numai caterinca, numai gura este de el.

SCENA VI

(Bătrâna cu landou pentru papagali, Femeia cu tigru împăiat, Bărbatul cu umbrelă fistichie,Tânărul cu cap bandajat, Vampa cu şlit periculos)

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: I-am fost atât de credincioasă. Ca un catarg sfărâmat.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: E pentru prima oară când aud comparaţia asta penibilă... Cui?!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: "Lui". Ideii de bărbat universal. Acum am renunţat la toţi idioţii. Să fie un semn de-nţelepciune, oare?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: De bătrâneţe, sigur. Uzura îşi spune cuvintele. Cu toţii ar trebui să ne recunoaştem eşecurile, la un moment dat. Mai ales începând cu o anumită vârstă. Mai ales pe acelea pe care le-am încadrat la categoria "Victorii". Mă bucur că ţi s-a urcat mintea la cap după atâtea exemplare rateuri.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Vai de osteoporoza mea. Dacă voia gimnastică la 12 noaptea, făceam gimnastică la 12 noaptea.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Cu toţii ar trebui să ne recunoaştem eşecurile, măcar în spatele unei pietre, a unui zid neisprăvit. Mai ales începând cu o anumită vârstă. Spune-mi, la ce ţi-a folosit toată zbaterea asta de peşte pe uscat? Ţi-a folosit la ceva?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Dacă vroia friptură de viţel în sânge la micul dejun, îi făceam friptură în sânge. Ba, mai sacrificam şi viţelul cel gras.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (din interior): Abureli, abureli! De fapt, cu asta se ocupă locomotivele cu aburi. De asta au atâtea de tras.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: De asta nu putem fi, de asta nu putem deveni scriitoare de geniu, pentru că naştem. Da, da, asta e o sarcină mult mai dificilă decât scrisul. Noi am inventat gena creaţiei. Ei o desăvârşesc. Ei culeg toate roadele. Profitorii.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Noi naştem, ei procreează. Asta înseamnă să fii artist. Să provoci realitatea asta greţoasă, să o pălmuieşti cu nuferi peste bot şi ea să-ţi vomite roiuri de libelule.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce ştii tu despre rolul berzelor? Ştii ce vrei?... Chiar că semeni cu mine. Păcat.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nu ştiu ce vreau, ştiu însă sigur ce nu vreau. Măcar atât.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Divorţul, despărţirea, fuga după necunoscut, nu sunt făcute pentru romanele lui "ăsta". Sunt nişte teme dezagreabile pentru Whitby. Vrea să se rupă total de trecut, de istoria literaturii, vrea să fie absolut original, vrea să ia Pullitzer-ul fără să apeleze, în niciun moment, la ele. De asta a şi inventat Strexul. Cu toţii trebuie să-l ajutăm, să punem umărul. Să sprijinim ideea de bărbat care reuşeşte prin forţele proprii.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Visurile mele nu sunt şi visurile lui. Mi s-a făcut lehamite de parodia asta deşănţată. Ar trebui să se descurce singur, doar nu e handicapat... Sau e?!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Eşti singurul caracter care se revoltă cu adevărat dintre noi. Chiar nu-ţi înţelegi rolul? Chiar că nu înţelegi nimic din existenţa asta. În autobuzul pe care-l aştepţi, nu poate urca nimeni, pentru că nu există. E doar o simplă ipoteză. Suntem într-o cuşcă circulară, nu înţelegi?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Bine că înţelegi tu.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cine crezi că eşti? Mata Hari? Alla Borisovna Pugaciova?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Şi mâine e o zi. Marş acasă, te rog!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ne distrugi cu ilogica ta pe toţi. Ne faci să părem ceea ce nu suntem. Marş la conac, am zis!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: ...

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce? Facem fiecare ce vrem? Ce e ieşirea, ce e cu obrăznicia asta de două copeici? Cine te crezi?! Vrei să intru cu drujba în părul tău verde?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Încearcă. Mâine se va scrie cu litere mari despre cum a avut loc o crimă în staţia asta. Una cu autor necunoscut. Una odioasă. Una cu un corp tăios înfipt bine în inimă.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Trezeşte-te, Taisia Andreevna! Matricidul nu a avut niciodată curaj să se agaţe până acum de arborele nostru genealogic.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Până acum nu. Pentru că nu a existat niciun arbore genealogic real. Nici măcar un arbust.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Lasă fasolelile. Whitby vrea să te vadă imediat, să îţi mai dea o şansă să te reabilitezi pe plan literar. Să îţi contureze o carieră. A zis că te iartă dacă te întorci la ordinele lui, că îţi conturează un destin mai de Doamne-ajută, cu toate că nu se pricepe deloc la spiritul slav! De ce nu încercaţi un dialog în care să se exprime numai el?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Numele ăsta nu-mi mai spune nimic. Numele lui Aleksei Nikolaevici Tolstoi, da. Îmi scot portjartiera, îmi scot ciorapii şi chiloţii doar în faţa adevăratelor valori.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ruleta rusească îţi spune ceva? Vrei să facem cu tot dinadinsul poligon de trageri, aici, asta vrei?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nu poligon ci literatură universală. Capodopere. Capodopere. Cred c-am fost destul de clară în privinţa asta.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Oamenii noi sunt adevăratele capodopere, crede-mă. Iar ocupaţia noastră de bază este să-i creăm pe ei. Bineînţeles, cu mijloacele clasice pe care le avem la îndemână.

                

                 Se aude uşa de la toaletă deschizându-se asurzitor.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: S-a răzgândit, Nina Grigorevna, s-a răzgândit? Ai reuşit s-o convingi?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Da de unde, Iosif Stepanovici, mi-am răcit gura degeaba. O să ne distrugă pe toţi căpoasa asta. O ţine doar pe a ei.

            Scoate un cub de gheaţă din gură.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Cine se crede gâsca asta jumulită? Vreo Anna Karenina? Nu s-a uitat ce picioare strâmbe, nu s-a uitat ce coşuri falnice de furnal are?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cu toţii avem dreptul să visăm. Chiar şi cei lipsiţi total de fantezie.

            Cântă cu patimă: "Ochi chornyye, ochi strastnyye/ Ochi zhguchiye i prekrasnyye/ Kak lyublyu ya vas, kak boyus' ya vas/ Znat' uvidel vas ya v nedobryi chas..."

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Dar să ne vedem, totuşi, de lungul nasului. O cărticică cu şi despre Strex se vinde foarte bine, mai ales dacă are şi ilustraţii destul de convingătoare. Poate să ajungă şi la 20 de ruble. Eu am apărut cel puţin în vreo trei sute de cărticele din astea şi drept să vă spun că mă simt foarte nesatisfăcută.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Simt că Whitby poate mai mult, chiar şi fără să apeleze la trucuri ieftine. Trebuie doar să renunţe la confort. Are stofă, trebuie doar să şi-o croiască.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Asta nu e treaba noastră, asta nu e treaba ta, Taisia Andreevna. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune în tolbă!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ai dreptate, nu trebuia să mă-ndrăgostesc de el. Nu trebuia să-l privesc ca pe-un creator liber. Trebuia să-l privesc doar ca pe un stăpân de galere. Mi-ar fi fost mult mai uşor să mă fac preş, aşa ca voi, să am doar lăţime şi lungime în faţa lui.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Ia exemplu de la mine. Mare, mare greşeală.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Închipuie-ţi cum mă simt eu?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cum să te simţi? Ca un mare depravat! Eşti în stare să te culci şi cu o scorbură, eşti în stare să te tăvăleşti şi cu un urs. Ai fi în stare să interpretezi rolul unui cvas.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Da, ar fi o idee. Crezi că am putea să i-o sugerăm şi lui Whitby? Dar să nu pară ca şi cum ar veni din partea mea.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Un personaj obsedat doar de o singură problemă nu poate fi decât un mare ticălos.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Mie îmi convine. Literatura noastră e plină de ticăloşi cu aură. Nu vezi că toţi "pozitivii" sunt categorisiţi drept fraieri?

TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT: Tăceţi odată. Nu pot să am pic de linişte nici măcar aici în eternitate?

RESTUL: Şşt! Nu ţi-e ruşine să ne tot întrerupi?

SCENA VII

(Vampa cu şlit periculos, Bărbatul cu umbrelă fistichie, Bătrâna cu landou pentru papagali, Femeia cu tigru împăiat)

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Să vină Grişa cu trăsura! E vremea să ne-ntoarcem cu voioşie la cină. Ni s-au sfârşit orele de program. Mâine trecem la capitolul XXXXVIII.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Deja? Încă puţin şi ajungem la pagina 2073. De-acolo încă cinci pagini şi gata. Să înceapă balul! Trebuie să aprindem lumânările candelabrului, trebuie să punem şampania la rece, trebuie să punem pietrele la încins.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ai două dulapuri pline de lenjerie de mătase călcată în pod. Te mai aşteaptă cel puţin 434 de acte Strexuale. Atenţie la girafe! Ultimele două, la grădina zoologică.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu-ţi fă probleme. Rezist chiar şi pe o scară. Cu toate că am dureri de spate. Foarte nelalocul lor.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Nu înţeleg cum de te-a investit cu atâta încredere. Comparativ, nu eşti cine ştie ce. Figurantule.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ai semnat un contract de confidenţialitate? Ai semnat! Fără discuţii! Ce e cu atâtea comentarii de prisos?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Sunt atât de naivă. Nici măcar nu ştiu să semnez. Am părăsit destul de devreme băncile dure ale şcolii în favoarea băncilor extradure din port.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (împăciuitoare): “Dacă ai o soţie bună şi un borş gras, te poţi considera fericit!”^[4]. O zeamă naţională fierbinte de sfeclă roşie şi varză ne-ar prinde bine la toţi. Ne-ar aduna în jurul ceaunului ca pe nişte şcolari în jurul unui foc de tabără. Ne-ar aduce atâta calm patriarhal.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Mai ales tânărului cu cap bandajat care a stat toată ziua întins pe caldarâmul rece. L-ar face de un calm desăvârşit. Sileotka[5] şi balalaica ne mai lipsesc la priveghi.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Dar e deja de un calm desăvârşit şi uşor vineţiu. Nu e chiar uşor să faci ceea ce face el, adică să stai perfect nemişcat. Merită două porţii cu vârf, pentru străduinţă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Alfredo!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Flăcău, scoală, ridică-te şi să mergem. Ni s-a terminat tura. La 11:00, vine Grişa cu trăsura, să ne ducă la conac.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Alfredo! (Îl scutură energic.) Ruşine! Eşti băiat mare, scoate degetul din gură!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Pân-acum era atât de băgăcios, de aş fi putut jura că e o veveriţă mexicană. Tinere, scoală-te şi să mergem!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Da, da. Se prosteşte din greu. Alfredo, nu fi copil!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Hai, Lăzărel!... (Îl consultă expert cu o oglindă.) Se pare că e mort definitiv, pezevenghiul. Bine, cel puţin, că are bocancii buni. Nu trebuie să-i mai cumpărăm alţii pentru lungul drum.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Nu îl descuraja şi tu. Nu vezi că pune totul la suflet?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Fără Strex şi moarte, viaţa ar fi imposibilă.      Ce-am vrut să spun oare cu asta?!

CEILALŢI: Nu fii naiv!... Crezi că sunt vorbele tale?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Alfredooo!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Dacă te ridici, am să-ţi dau şi porţia mea de şorici. Dacă nu te ridici, am să-ţi pregătesc o prăjitură mortuară. Ştiu că adori dulciurile... Tu alegi!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Şi eu. Nu prea mă omor după Borşul Ţarilor.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Şi eu... Şi eu ce?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Eu, în niciun caz. Am depus atât energie cu toată lumea. Nu, nu pot să-ţi las şi porţia mea. Ai deja patru, şi cu a mea cinci. O adevărată pomană. Limitează-te. Doar nu eşti cochon. Şi aşa borşul ăsta leşinat aduce, de cele mai multe ori, cu nişte lături foarte apetisante.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Poate doarme profund. Ştiţi că se plângea de insomnii şi de alte rele tratamente. L-or fi ajuns, pentru că nu era un mare alergător.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Nu putem să-l lăsăm aici ca pe o sobaka[6]. Dă-i o vodcă de-a ta, Stepan. Asta, se spune că, te trezeşte şi din morţi.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Da' voi credeţi că la mine curge izvorul tinereţii şi vieţii veşnice? Mai am doar câteva picături cu care să-mi dezinfectez palmele înainte de masă. Am dat mâna astăzi cu foarte mulţi prieteni care s-au dovedit altfel.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Întotdeauna te-am bănuit de zgârcenie, dar acum sunt convinsă. Scoate bidonul la interval, Stepan!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: E chiar mort. De ce să ne certăm pentru ceva ce este evident?

CEILALŢI: Baţi câmpii!!! În romanul ăsta nu e vorba despre viaţă şi moarte, ci doar despre Strex care nu duce la nimic bun. Strex, Strex, Strex în plex!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: "Strexul" nu duce la nimic bun. De fapt nu duce la nimic. De fapt, nimicul duce spre Strex!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ce carnaţie promiţătoare. Ce osatură. Ce lipsă de creier. Îl invidiez.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Libidinosule!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Respiră cineva, Nina Dobreevna!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Asta e condiţia noastră. Toţi respirăm.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Respiră cineva chiar deasupra noastră, Nina Dobreevna.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Grigorevna, tănăule. (Consultându-l atent pe TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT.) Zboară, fecioraşule, zboară!... Acum pot să pun pariu că eşti în stăpânirea brevetului de pilot.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Respiră cineva, Nina Dobreevna!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ai băut ceva mai mult ca de obicei? (Îşi face o cruce imensă.) Toţi respirăm, conte. E un păcat?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Respiră cineva deasupra noastră, Nina Dobreevna. Foarte gâfâit. Ca şi cum ar sta la pândă, ca şi cum i-ar fi teamă să nu se deconspire.

           

            Se aude sunetul unui BUS care-şi trânteşte uşile cu zgomot sinistru.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Tiii! L-ai pierdut şi pe ăsta, Taisia Andreevna. Chiar că ni se arată nişte semne invizibile. Al treilea poate fi cu noroc.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Posibil. Poate nu era al meu. Sigur.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (scoate un recipient argintiu din buzunarul de la piept şi trage o duşcă zdravănă): Mai vrea să bea vreuna după toate semnele astea obscene?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Taci! Tăceţi!... Chiar că respiră cineva. Ca şi cum ne-ar urmări foarte atent. Ce ziceţi de asta? Ce ziceţi?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Trăiască marea literatură slavă! Trăiască Pablo Neruda!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Crede-mă, Taisia, nu merit să-mi faci aşa ceva! Nu-ţi închipui că eşti înconjurată doar de prieteni... Nu trebuia să te îndrăgosteşti de Whitby ca de un bărbat. Nu vezi că se ascunde, nu vezi că l-ai înnebunit şi face numai prostii?... Atât îţi zic: ai grijă la gustul ceaiului tău...

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Mama voastră de mujici! Aţi ratat şi secolul ăsta! (Trage cu pistolul în aer.) Să nu mai vină trăsura! Să pună cărbunii în samovar, să dansăm Nova Durina[7]! Şi alte cele!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Ce faci? Nu vii cu noi?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Unde?... Cu cine?... De ce?... Chiar că nu se cade rangului meu. Chiar că.

SCENA VIII

(Femeia cu tigru împăiat)

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nu mă mai pândi, Whitby! Chiar n-ai pic de obraz? Nu mă mai pândi! Ştiu că eşti încă acolo, chiar dacă vrei să laşi impresia că ai lăsat tocul jos! Vreau să am dreptul la existenţă personală, chiar dacă sunt creaţia ta. Învie, te rog, până în zori, fiara asta, ca să am şi eu un prieten de rasă... M-auzi? Nu, nu vorbesc nicicum de TÂNĂRUL CU CAP BANDAJAT. Nicidecum. Ce-ai crezut?! Învie, te rog, fiara asta de câlţi, ca să am şi eu în sfârşit un prieten...

                 Nu mă duci. Da, da, nu se pune. Prietenii şi rudele nu se aleg. Tu mi-ai dat plocon rudele, lasă-mă să-mi aleg eu singură prietenii. Nu-ţi fie teamă că prietenii îmi vor mânca rudele ca să devină nişte rude prietenoase... Da, da, felinele mari se înţeleg de minune între ele. Chiar foarte bine în majoritatea cazurilor, cu toate că au o spaimă grozavă de apele adânci... Şi apoi, nu uita că e în inferioritate numerică. Ce să facă singur împotriva tuturor, chiar dacă are colţii zdraveni?... Ce?! Să fim serioşi!

                 Vrei s-o dăm pe bune, acum că suntem doar noi doi? Ştii ce-ţi lipseşte din cărţi? Natura. Firescul. Cu toate că nu-ţi lipsesc propoziţiile de geniu pentru care confraţii tăi ar fi în stare să-şi dea chiar şi o mână, numai să fie în stare să le scrie... Verosimilul, asta îţi lipseşte, Whitby, crede-mă. Prea mult neverosimil, prea mult artificial colcăie în paginile tale anoste, ca un lac sufocat de lintiţă şi mătasea-broaştei. Nu e un pariu câştigat cu eternitatea, în niciun caz. De fapt nici nu poate fi considerat pariu. Asta dacă crezi în noroc.

                 Îmi pare rău că nu pot să te zăresc în toată splendoarea ta, Whitby, dar dacă tu eşti cel căruia îi aud respiraţia, bate de două ori cu degetul în foaia de scris. (Se aud două tunete îndepărtate.) Aha, se pare că începem să ne înţelegem. Cum arăţi? Eşti chipeş? Dacă eşti chipeş, bate de două ori cu degetul în foaia de scris. (Se aud două tunete îndepărtate.) M-aş fi mirat să fie altfel. Eşti căsătorit? Dacă eşti căsătorit, dacă crezi în talentul tău, bate cu degetul în foaia de scris. (Linişte absolută.) N-am să te întreb dacă îţi iubeşti personajele, asta ar fi un lucru prea personal. (Se aude un tunet îndepărtat.) Aşa şi aşa? S-a observat.

                 Înţeleg că nu vrei să te implici pe plan psihologic, ca să poţi scăpa cât mai repede de ele. Fără patimă nu pot să iasă decât nişte fâsuri de nişte lungimi interminabile. Poate eşti prea obosit, poate eşti prea bătrân... Dacă eşti prea bătrân, bate cu degetul de două ori în foaia de scris. (Linişte absolută.) Ce rău ţi-am făcut?      Ţi-am făcut vreun rău de ne tratezi pe toţi ca pe nişte gunoaie?

                  După ce pleci de la masa asta de scris, te gândeşti uneori ce ai de gând să faci mai departe cu mine şi cu tigrul meu? Te gândeşti să arunci pagina asta nefolositoare la coşul de gunoi? (Se aud trei tunete îndepărtate.)

                 Ţi-e frică să nu-i îmbolnăvesc pe toţi cu ezitările, cu problemele mele de conştiinţă? (Se aud două tunete îndepărtate.) Nici nu putea fi altfel. Exact, dar exact  ce-am bănuit. Faci totul la plesneală şi nu vrei să schimbi niciun cuvânt. Halal. Cheamă Potopul! Mă auzi?

SCENA IX

(Bărbatul cu umbrelă fistichie,  Femeia cu tigru împăiat)

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (timid): Aşa ceva nu se face. Cel puţin nu aici. Nu se face... De ce ţi-e ruşine de numele tău?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nu cred că ne cunoaştem... Mult-prea înălţimea voastră! Ocoliţi!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Spune-mi, ţi-e ruşine de numele tău, nu-i aşa? Exact, dar exact cum am bănuit! Verşi instantaneu când cineva ţi-l rosteşte? Recunoaşte odată, femeie! Zi-mi că ţi-e ruşine de numele tău!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: E ca şi cum ai pune pe o sticlă de şampanie o etichetă de carburant ori de otravǎ pentru gândacii de Colorado...

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Taisia, Taisia, Taisia!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ocoliţi, Mult-prea înălţimea voastră, ocoliţi!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Chiar că eşti dusă cu pluta, chiar că eşti alienată!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ştii ce unghii ascuţite de felină în călduri, ştii ce poşetă plină de cărămizi arse pot să am.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Fie. Bine că măcar ai scăpat de umbra ta unsuroasă, bine cǎ ai dat divorţ de cerbera aia necalificată.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Dacă tot stă în spatele meu, măcar să-mi semene cât de cât, acolo.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Uite-o că vine!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Prost obicei.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Scuze,"Mare Prinţesă" Taisia Andreevna!

           

            Execută o reverenţă conspirativă.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Mulţi spun că au văzut-o semnând în dreptul şi în stângul tău, uneori chiar şi în mijloc, uneori chiar şi pe muchie. Ai roşit, da... Sigur, Taisia, ea te conduce, deşi, în esenţă, nu eşti decât o fată care vinde flori de pe o carte poştală îngălbenită. Ridicol...

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Orfane cuvinte.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu sunt chiar vorbele mele... Taisia. Sunt sătul de atâta maculatură. Am făcut atâtea eforturi să le memorez.

            Mototoleşte hârtia de pe care şi-a citit discursul discursul şi o înghite.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Dar ale cui?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ai grijă la gustul ceaiului tău...

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: E implicat şi Stepan?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Uşurel, şefa! Pân-aici!

           

            Arată semnificativ spre valiza ei inexistentă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Aţi vrea, tu şi Stepan, aţi vrea voi, dar nu mă mai interesează camera aia igrasioasă cu hârtiii mototolite pe jos!

            Arată cu un deget în sus.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu fii ridicolă!

           

            Arată cu un deget în jos.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Toţi ceilalţi, inclusiv dumitale, suntem vremelnici, foarte vremelnici... Nişte oaspeţi în cartea de onoare, dar totuşi nişte musafiri care se descalţă în faţa uşii lui, chiar dacă poartă ciorapi găuriţi.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Am toate recomandările. Am să fac recurs la memoria colectivă!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Astea sunt cuvintele linguşitorilor de care te-ai înconjurat, ale umbrei tale băgăcioase.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ai băut ceva, “tesoro”?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Conform regulilor "lui", ştii bine, "Coup de foudre", că nu obişnuiesc niciodată să beau! Încă nu. Nu beau niciodată înainte de pagina 2073. Sunt, fără voia mea, o persoană publică care se compromite doar în ultimele cinci pagini. Un gaz rar. O banalitate evaporată.

            Scoate un recipient argintiu din buzunarul de la piept şi trage o duşcă zdravănă.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ce decădere a imperiului roman... Adineauri eram pentru tine “domnule” şi încă posedam o admirabilă stimă de sine...

            Mai trage o duşcă. Două. Trei.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Revino-ţi! Astăzi facem decontul. Ne împrăştiem dividendele care şi cum.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ambâţurile astea imperiale n-au fost niciodată de bun augur. Şi doar i-am spus. Şi doar i-am spus să-şi fixeze ceasul după clopotniţă...

           

            Dispare în toaletă.

SCENA X

(Bătrâna cu landou pentru papagali,  Femeia cu tigru împăiat, Bărbatul cu umbrelă fistichie)

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce e ieşirea, ce e cu obrăznicia asta? Vrei să intru cu tancurile în părul tău Veronesse?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Încearcă.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Trezeşte-te, Taisia Andreevna! Lasă fasolelile. Whitby vrea să te vadă imediat, să îţi mai dea o şansă să te reabilitezi pe plan literar. A zis că te iartă dacă te întorci, că îţi conturează un destin mai de Doamne-ajută, cu toate că nu se pricepe deloc la spiritul slav!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Numele ăsta nu-mi mai spune nimic. Numele lui Petőfi Sándor, da.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Borocz palinka[8], paprika[9] îţi spun ceva? Vrei să facem cu tot dinadinsul rasol, asta vrei?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ce-ai zice să facem ce?

                

                 Se aude uşa de la toaletă deschizându-se asurzitor.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Eu unul vă susţin necondiţionat, Nina Grigorevna! Dar tot mai aveţi nevoie de-un vot! Cu toate că nu mă duelez decât cu Puşkin.

                 Îi arată discret un pistol de epocă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Unde este geniu, acolo bălteşte şi ignoranţa. Sărmanul Aleksandr... să-şi piardă aşa capul după o maimuţă oarecare... Măcar dac-ar fi fost sătulă. Ţi-ai făcut rost de ceva martori?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Măcar dac-ar fi fost girafă ca să facă naveta!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Tu de unde-ai mai apărut, îngere sulfuros?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Din întunecatele taine ale admiraţiei de sine. Trebuie neapărat s-o convingem pe Marea Prinţesă Taisia să se întoarcă la traiul în comun din apartament. Spuneţi-i şi dumneavoastră, în calitatea indiscutabilă pe care   n-o  mai aveţi. Ni s-a dus buhul. Cititorii dau năvală mai ceva ca Attila. Romanul-fluviu trebuie să curgă. Romanul-fluviu trebuie să inunde. Romanul-fluviu trebuie să pârjolească.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Pe care perete să-l convingi?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu avem de ales. Ne dăm mâna sau ne legăm?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Am un landou pentru papagali. Comandat la Paris. Cât credeţi că mi-aţi putea da pe el? Nu de alta, dar, pe drumul spre staţie, mi-am dat seama că e o panaramă incredibilă, fără nicio funcţie utilitară. Nu de alta, dar afacerile în familie îi sporesc acesteia unitatea de nezdruncinat.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ce vechitură de coşmar! O cumpăr! Plătesc oricât. Pe o hârtie de scris, sumele nu sunt totuşi decât nişte cifre.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Nu ştiu ce să zic. Ar trebui să ne târguim niţel, nu crezi? Sunt atât de uşor de păcălit.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Toată existenţa mea e aglomerată de inutilităţi fără de care nu aş putea trăi.  Doar aşa am procedat şi cu fiica dumneavoastră când aţi scos-o la mezat.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cu cine?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Cu soţia mea.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Şi ce legătură am eu trecutul, cu afacerile tale mirositoare, pline de copite şi cozi?! N-am intrat niciodată peste ele... decât cu forţa.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Naivitatea nu e una din cele mai tari calităţi pe care le aveţi în posesie.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Dacă nu mi-ai fi fost ginere... te-aş fi invitat la o luptă în noroi.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: De-abia a plouat. Ce-aştepţi, viteazule Ruslan?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Simt nevoia să beau. Orice poslete, orice porcărie.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu beau niciodată înainte de 2073. Din convingere.

            Scoate un recipient argintiu din buzunarul de la piept şi trage o duşcă zdravănă,   apoi i-l încredinţează Bătrânei.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: La Vita e tembella!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Aş putea să te contrazic?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Fapte nu vorbe!

            Mai trage o duşcă. Ştie ea de ce.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Hai să uităm, pentru un moment, cine suntem. Hai să uităm, pentru un moment, că facem parte din acelaşi întreg.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Teoria ca teoria, la practică să ne împotmolim. Ce-aştepţi? Ce tot aşteptăm?

                 BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE şi BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU                  PAPAGALI se iau de gât şi intră împreună în toaletă.

SCENA XI

(Vampa cu şliţ periculos, Femeia cu tigru împăiat, Bărbatul cu umbrelă fistichie, Bătrâna cu landou pentru papagali)

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Ce crezi că ai tu şi eu nu?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Conştiinţă civică. Asta e singura deosebire certă dintre noi.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Chiar că n-am. Doar cunoştinţe, dar şi alea... De asta ai rămas singură-cuc.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Parcă vreodată am fost altfel. Noroc de tigrul ăsta uscat, cu toate că se teme de apă, ca şi noi. Dar totul are un dezvăţ. Chiar şi pornirea motoarelor cu ardere internă se bazează pe un mic şoc.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Chiar că nu eşti ca ceilalţi. Chiar că nu eşti ca nimeni. De asta tragi toate ponoasele.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Cine-a spus că îmi doresc să fiu o excepţie?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (din interior): A sosit sfrijitul de Grişa?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Numai la băutură ţi-e gândul, Iosif Stepanovici. Astâmpără-te. Zău, ia-o şi tu mai încet. De ce anticipezi? Ai deja nasul cât un cartof de Praga. Conform regulilor "lui", trebuia să nu obişnuieşti niciodată să bei înainte de pagina 2073. Eşti, fără voia ta, o persoană publică care se compromite doar în ultimele cinci pagini. O banalitate evaporată. Ai văzut ce-a păţit tânărul tătar zelos, ai văzut? Vrei să ajungi pe urmele lui?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): A ajuns butoiul de Saşa?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Numai la mâncare, numai la crăpelniţă ţi-e gândul, Nina Dobreevna. Chiar şi la toaletă. Ai să explodezi într-o zi ca o chişcă de porc. Te-ai uitat în ultimul timp în ce hal arăţi?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (din interior): E-te-te, cine vorbea! Altă nesătulă! Nu m-ar mira dacă, mâine-poimâine, ai lua-o şi tu pe calea religiei.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Iart-o. Nu sunt vorbele ei. I se pun de alţii în gură.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Sunt atât de naivă. Nici măcar nu ştiu să semnez. Am părăsit destul de devreme băncile dure ale şcolii în favoarea băncilor extradure din temniţă. Nu sunt vorbele mele. Recunosc. Dar să ştii că mă simt bine să nu-mi folosesc ceea ce n-am.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Spune-mi, tu eşti, tu ai fost vreodată fericită?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Ce te-a apucat deodată să vorbim despre bureţi?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT (strigă): Spune-mi, voi sunteţi fericiţi acolo unde sunteţi?

CEI CU PRICINA: Nu ne trebuie starea aia aşa de rară din tabloul lui Mendeleev. Nu ne trebuie starea aia aşa de ciudată, de ciufută. Ne plac lucrurile clare, ca de pildă cele tulburi. De ce ar trebui să ne complicăm şi să amestecăm fără rost lucrurile, aşa ca tine. Crezi că ne-ar folosi la ceva?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Dar tu eşti fericită, "Mare Prinţesă" Taisia Andreevna?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Ar trebui să-l întrebăm şi pe Whitby. Sigur are toate răspunsurile la el. Trebuie doar să le caute. Trebuie doar să le aştearnă pe hârtie. Totul e să aibă cerneala de culoarea potrivită.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Prea mulţi de "trebuie". Ce mare lucru?! Dacă şi-ar pune mintea, ar scoate în fiecare săptămână câte o cărţulie de succes care s-ar putea vinde cu 30, cu 40, cu 1.000 de ruble. Nu ştiu de ce s-a împotmolit cu romanul acesta bizar chiar când îi venea apa la moară. Poate din cauza ta. Sigur.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Poate din cauza mea. Desigur, el n-are nicio vină. Simţiţi? Pe deasupra noastră respiră cineva, foarte profund, foarte sacadat. Ploaia asta sărată este sudoarea de pe fruntea lui.

CEILALŢI: Chiar că ne-ai enervat. Ne laşi cu premoniţiile, cu prostiile astea vagi? Ne laşi?

SCENA XII

(Bătrâna cu landou pentru papagali, Bărbatul cu umbrelă fistichie, Vampa cu şliţ periculos, Femeia cu tigru împăiat)

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: A venit, în sfârşit, busul tău, Taisia Andreevna. Da, da, numărul XXI. Un adevărat jaf. Te claxonează, te aşteaptă cu frâna trasă, cu uşile larg deschise. Şi e gol. Fă-ne o favoare, fă-ne o bucurie şi nouă, şi ţie. Urcă.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Chiar aşa, ce mai aştepţi? Şoferul cu şapcă de piele şi cu cătuşe îţi face semne prietenoase. Ţi-a pus gând rău. Cred că vrea să te îngrămădească pe o banchetă, în momentul când o să ajungeţi pe o pagină albă.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: N-are dânsa norocul ăsta. Nu credeţi că tipul aduce cumva cu tătarul nostru mort? Ce încredere să mai ai într-unul ca el?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Chiar aşa! Să fie chiar Alfredo?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Toate umbrele seamănă, dacă ai observat, dacă aţi observat, stimată Taisia Andreevna, între ele. "Mare Prinţesă" Taisia Andreevna.

            Execută o reverenţă conspirativă.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Mai ales într-o noapte fără lună, mirosind a mosc alb... Mult-prea înălţimea voastră! Mult prea mult!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ba bine că nu. Ştiţi bine că n-a rezistat decât un singur capitol înainte de a fi transferat definitiv la aviaţie. Numai gura era în stăpânirea lui. Dar şi aia nu era ce trebuie.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Dacă vă spun că el e, el e, ce naiba! Îl recunosc după nervii vâscoşi. Încă mai are rânjetul ăla oribil pe chip, încă îi mai curge sânge din tâmplă.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ce-ţi veni? Gaşca bătrână face zeama bună.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Chiar că mi-e dor de o supă fierbinte, deşi ştiu atât de bine că astea nu sunt cuvintele tale din suflet... Sunt ostenită după atâta corvoadă. Cine face cinste cu o supă? Face cineva ceva?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Şoferul Zombie, în niciun caz. E în timpul serviciului. Ar putea fi dat afară şi de aici. Eu zic să apelaţi la resursele proprii. La fantezie. Mai ales la fantezie. Asta v-ar putea scoate din multe încurcături.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Buzunarele mele sunt total lipsite de orice fantezie, să fie clar! Aţi văzut ce greu am ieşit din situaţiile penibile în care am fost puşi, în care ne-am complăcut. Ne-am săturat de mâncat litere. Ne-am săturat de mâncat zerouri. Chiar că trebuie să vorbim cu Whitby, ca să ne mai diversifice alimentaţia. Bineînţeles, după ce pleci definitiv... Chiar aşa, ai bani de bilet? Dacă nu, facem chetă.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Problemă: "Ce nevoie mai ai de bilet când porţi un colier cu diamante la gât?"

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Vreau să-mi înec amarul despărţirii. Votcă, cât mai multă votcă!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Vreau să-mi serbez bucuria de a fi, în sfârşit, lipsită de obligaţii materne. Caviar, un munte de caviar! Ca pe vremea albilor cu ştaif!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Barter?! De ce să ne mulţumim cu produse expirate, tanti? Cu bani poţi să cumperi ce vrei.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Mi-ar plăcea să-mi răscumpăr tinereţea şi să-l mai calc încă o dată pe Ţar. Pe sub cizmă.

            Cântă cu patimă: "Ochi chornyye, ochi strastnyye/ Ochi zhguchiye i prekrasnyye/ Kak lyublyu ya vas, kak boyus' ya vas/ Znat' uvidel vas ya v nedobryi chas..."

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: O mică rectificare: cu rublele de lemn poţi să cumperi aproape tot. Numai să fie de vânzare... Femeia asta derutată ne face să stăm cu ochii în lună. Ce face, nu urcă?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Taisia Andreevna, urcă, nu te codi! Ăsta e busul pe care l-ai aşteptat toată viaţa, chiar dacă nu ştii încotro duce.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Să nu-ţi faci griji pentru mine, maică. După experienţa cu tine nu voi mai dori să mai fac alţi copii; cel mult, poate o mărire de sâni.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: De un inel la stomac, ce-aţi zice?... Întotdeauna am dus-o bine la plecarea concurenţei. Urcă "mare prinţesă", ce-astepţi? Nimeni nu va schiţa o lacrimă după tine. Eu, în niciun caz.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce-ai făcut, toanto?! A plecat!... A închis uşile şi-a plecat!...

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: 17:00. Conform graficului. Corectitudinea întruchipată. Dacă aşa ne-ar fi funcţionat şi artileria...

                

                 Arată cu un deget în jos.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Ai găsit vreun motiv rezonabil pentru asta? Un singur motiv?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Da... Mă mărit. Nu glumesc. Tigrul meu nu e umplut cu paie ci cu o rochie de mireasă. Vedeţi?

CEILALŢI: Cu cine, cine e nefericitul, dacă nu suntem curioşi?

                 FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT arată fericită cu un deget în sus.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: V-am zis că e periculoasă, v-am zis că ne lucrează pe la spate... V-am spus că vaietele ei sunt doar de propagandă. E doar o agitatoare cu experienţă, da! Un adevărat comisar al poporului.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI şi BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Gura! Nu acum! Nu acum!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Dar când?

SCENA XIII

(Bătrâna cu landou pentru papagali, Bărbatul cu umbrelă fistichie, Vampa cu şliţ periculos, Femeia cu tigru împăiat)

            În jurul unei mese încărcate cu de toate, plus două sfeşnice aprinse.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Felicitări, dar să-ţi fie ruşine, surioară! Credeai că nu m-am prins cât de sus ţinteşti?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Eu unul, Mare Prinţesă, nu vă port nicio ranchiună, niciun fel de pică. L-aţi ales pe cel mai mare mojic dintre noi. Să-l purtaţi sănătoasă, mai ales după ce mi-a desfiinţat titlul.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Să nu ai pretenţii la zestre, Taisia.     N-am, mamă, n-am! Tot ce mai aveai, am păstrat pentru nunta mea din ultimul capitol. Dacă o să se mai ţină după ce nu mai sunt.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nu vă mai cereţi scuze, v-am iertat!   Din toată inima!

RESTUL: Ceee?! N-am cerut nimic! Cine are nevoie de aşa ceva?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Da, v-am iertat pe toţi, chiar dacă nu vă vine să credeţi! Să vină Grişa, să vină Saşa, cu tot cu lăutari! Vlădica şi ţârcovnicii sunt deja pe drum. Plecăm direct la Khrista Spasitelya[10]!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Mi-e frică să nu mă trăsnească, ah, ce mi-e frică! Nu vedeţi ce vânt turbat s-a stârnit?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Asta e nuntă sau înmormântare? Cum să plecăm la biserică având gâtul uscat? Chiar că e îngrozitor.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Cum să mergem la slujbă cu burta goală? O să ni se plece gândurile la toate necurăţeniile.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Am descoperit că şliţul meu e atât de periculos încât, deodată, mi s-a făcut ruşine, ceea ce nu prea mi-e-n fire... Credeţi-mă, dragilor, e pentru prima oară în viaţa mea când încerc sentimentele expirate ale altora.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Unei adevărate domnişoare de onoare, un asemenea şliţ chiar îi face cinste. Mai ales dacă prinde buchetul de crini imperiali.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Taisia Andreevna, chiar că sunteţi o Mare Ţarină, chiar dacă nu aveţi toate confirmările de rigoare! Sunteţi idolul meu!

                

                 Face o reverenţă după toate canoanele curţii.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (conspirativ): Şi cu divorţul nostru programat cum rămâne, madame, ai uitat? Nu vreau să fiu ilegal.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT (fără nicio fereală): Mă mir că-ţi mai aminteşti. Whitby a şters demult paginile acelea ruşinoase... la propunerea mea. Da, da, nu ne mai leagă nimic. Şi vor mai urma şi altele, şi altele...

RESTUL: Cuuum?! Care alteleee?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Aşteptaţi doar să ne rostim jurămintele la "Hristos Mântuitorul" şi să ne întoarcem din călătoria de nuntă din Italia. Vor urma o sumedenie de schimbări care mai de care. Da, da, nici urmă de Strex. Doar amor foarte ca la carte, foarte pravoslavnic.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Şi pagina 2073? Conform regulilor "lui", ştii bine, "Coup de foudre", că nu obişnuiesc niciodată să beau înainte de pagina asta! Încă nu. Nu beau niciodată înainte de pagina 2073. Sunt, fără voia mea, o persoană publică care se compromite doar în ultimele cinci pagini. O banalitate evaporată. Încep bine şi termin prost. De altfel, ca toată lumea de aici. Asta mă caracterizează cel mai bine.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Iosif Stepanovici, calmează-te. Noul roman va conţine fix 320 de pagini... cu tot cu adnotări. Fără niciun fel de ilustraţii deocheate. Vor fi introduse personaje noi, altele vor dispărea cu desăvârşire. Chiar şi Whitby îşi va alege un nou pseudonim care să-l distanţeze de încercările literare din trecut. Bineînţeles, numele pe care-l vom alege de comun acord în faţa burgmaistrului.

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (îi pupă mâinile în mod repetat): Ne omori, ne sărăceşti din prea multă dragoste, delicată Taisia Andreevna! Dac-aş fi ştiut de            la-nceput ce zace între zulufi, în căpşorul ăsta blond al tău... (Urlă.) Smirnăăă! Votcă, cât mai multă votcă!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (o mângâie lung pe creştet): Ţi-ai şi găsit cu cine să te înhăitezi. Treaba ta... Caviar, un munte de caviar! Ca pe vremea tuturor!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Eu una nu vreau decât o rochie lungă în trei culori şi o ghilotină de care să mă sprijin pe lung. Credeţi că nu respect specificul local, credeţi că cer prea mult?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI şi BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Da' de unde! Nu vezi că viitorul aparţine hahalerelor?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS (bate cu furculiţa într-un pahar gros): Un toast! Un toast!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI şi BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Da, da, să ciocnim pentru viitorul nostru nesigur, pentru trecutul nostru anulat! Votcă, puneţi votcă în toate paharele, dar mai ales în halbe!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: N-am pus în viaţa mea gura pe alcool. De ce aş face-o tocmai acum?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce mironosiţă! Etichetele trebuie respectate.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: N-are a face. Doar dai cioc cu toată lumea, spui "Ia haciu letati!"[11] şi te prefaci că-ţi înmoi buzele moi... Atât. Aşa îşi încep cariera toţi vicioşii. Încearcă. Uită-te la mine. N-a murit nimeni dintr-un pahar.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI şi BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Încearcă, încearcă! Cum vrei să rezişti lângă un scriitor de succes? Veneţia e atât de departe. Cum vrei să rezişti, fără un mic întăritor, voiajului de nuntă?

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Nu pot. Mi-e rău numai de la miros... Credeţi-mă, nu pot!... Nu pot!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Tot ce-ţi face rău e spre binele tău.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Dacă nu poate suporta damful, nu poate, n-are rost s-o forţăm... Doar n-o să ciocneşti cu apă chioară pentru viitorul tău sumbru. Ce-ai zice de un ceai? Trebuie să marchezi momentul cu ceva.

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: De ce nu? Chiar două. Două?

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Iosif Stepanovici! "Toastul"!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Care toast? A, da! Mare Prinţesă, Taisia Andreevna, acum că ne-ai lăsat cu gura uscată, îţi dorim...

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Ce?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Îţi dorim ce ne-ai dorit şi nouă!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Până la fund! Până la fund!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Chiar că sunteţi generoşi. Mulţumesc! Mulţumesc!

           

            Beau, fiecare pe rând, şi îşi sparg paharele de caldarâm. FEMEIA CU UN TIGRU             ÎMPĂIAT se moleşeşte subit şi cade cu fruntea pe tortul cu guguştiuci de         marţipan care îşi iau zborul.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Trebuia să te potoleşti la timp. Care este problema ta de ne pui în faţă pe toţi, idioato? Care este problema ta?!

FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT: Sunt... total... dependentă... de... pan... seluţe... (Expiră romantic. Ca la carte.)

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Alta la rând. Cred că e timpul s-o cam tăiem de pe listă.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI (îi ia pulsul Femeii): Drum bun!... Ce relaxată!... Constat, cu surprindere, o schimbare destul de dramatică în atitudinea ei destul de ţâfnoasă până acum.

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Chiar una nepermis de tragică. N-o să mai aibă nicio treabă cu hurducăturile... mironosiţa.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Crede-mă, Taisia, nu meritam să-mi faci la vârsta mea fragedă tocmai aşa ceva! Nu-ţi închipui că eşti înconjurată doar de neamuri, doar de prieteni... Nu trebuia să te îndrăgosteşti de Whitby ca de un bărbat, ci doar ca de un zeu... Nu vezi că l-ai înnebunit de tot şi face numai prostii? Ah, bărbaţii ăştia, când dau de câte o femeie pe care s-o tăvălească, uită complet de mamele lor! Parcă şi-ar fi pierdut capul... Parcă şi-ar fi pierdut capul... Taisia, mamă, Taisia! Atât îţi zic: trebuia să ai multă grijă la gustul ceaiului tău...

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Şi se mai lăuda că are gusturi...

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE (turmentat de-a binelea): Mama voastră de hahalere! Bolnavilor! Aţi ratat până şi secolul ăsta nou! Încotro ne îndreptăm?! Nebunilor! (Trage cu pistolul în aer.) Grişa!!! Să nu mai vină trăsura ci dricul, cu Saşa, Maşa şi Paşa! Să pună cărbunii în samovar, să dansăm Korobushka, Krasivaia Minka, Nova Durina şi Troika! ^[12] Mai ales Troika!...  Şi alte cele ce se cuvin pentru o-mpăcăciune de zile mari!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Ce păcat că n-ai mai apucat Podmoskovnie Vecera, ce păcat că n-ai mai apucat Serile de la Moscova! Da, da, aşa ceva nu se uită... Da, da, aşa ceva nu se iartă... Vezi ce înseamnă, surioară, lipsa ta de tact, lipsa de măsură? Dacă te-ai fi urcat în autobusul XXI, altfel s-ar fi scris istoria noastră acum.

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: Da, da, călătoriile pe uscat sunt cele mai sigure, nu-i aşa Violetta?

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Cum altfel. Ce naivă... Chiar credeai că vei reuşi? Fără consimţământul nostru?! Ha, ha, ha! În veci şi de-a pururi, nu! "Ia haciu letati!" "Ia haciu letati!" Te-ai lămurit cum e cu datul din aripi într-o gheţărie?

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Nu de alta, dar afacerile în familie îi sporesc acesteia unitatea de nezdruncinat. Şi doar te-am avertizat, Taisia, să ai grijă la gustul ceaiului tău, dacă ai fi vrut cu adevărat să treci pe sub Podul Rialto, dacă ai fi vrut să te plimbi cu adevărat prin Piaţa San Marco, ori să îndrepţi Turnul din Pisa. Da, da, ai fi fost în stare... Dar dacă erai, tot timpul, doar cu capul în nori... ce să-i facem?...

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: Doar nu era să ne lăsăm la mânuţele ei cu care exersa la pian. (Scoate un bileţel din sân pe care îl silabiliseşte greoi.) "Cel mai greu nu e aceluia care pleacă, ci acelora care rămân..."  Faceţi-mă să înţeleg. Cum adică?!

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Basta, stârpitură! Basta! Nimic de aici nu trebuie să ne aducă aminte că am putea fi şi altfel... Hai, puneţi mâna să ascundem toate urmele! Ajutaţi-mă să arunc tigrul moleşit în canal. Hai, puneţi umărul!... STREX! STREX! STREX!

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS: STREX! STREX!

BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI: STREX!...

BĂRBATUL CU UMBRELĂ FISTICHIE: Ne vei ierta oare vreodată, Whitby, pentru grozăviile, pentru rătăcirile noastre de-o viaţă?...

VAMPA CU ŞLIŢ PERICULOS şI BĂTRÂNA CU LANDOU PENTRU PAPAGALI:  Ne vei ierta?...

            Toţi trei se pun în genunchi şi fac mătănii largi care le trădează falsitatea. În           depărtare se aude un clopot dogit care încearcă să alunge norii. Cântecul unui     gondolier în surdină, acoperit treptat de sunetul unui         animal masiv care răsuflă greu şi care se chinuie să înoate...

                                                                                

CORTINA

Nota Autorului:

Strex - "Struţocămilă" provenind din combinarea cuvintelor "stres", "sex şi "rex".

---

[1] Bună ziua! (Rus.)

[2] Bună dimineaţa! (Rus.)

[3] Domnişoară (Rus.)

^[4] Proverb rusesc.

[5] Peşte uscat sărat.

[6] Căţea (rus.).

[7] Dans tradiţional rusesc.

[8] Rachiu de caise (Hun.)

[9] Boia de ardei (Hun.)

[10]Catedrala Hristos Mântuitorul  (Moscova)

[11] Vreau să zbor! (Rus.)

[12] Dansuri tradiţionale ruseşti.