“Audiţie înseamnă
atunci când “Cineva” trebuie să demonstreze “Cuiva-foarte-important” că este încă bun de ceva, că mai este încă bun de ceva; că, de fapt, este cel mai bun dintre toţi ceilalţi
care se cred buni.”
L A U R E N Ţ I
U B U D Ă U
FETIŢA DE CRISTAL
PERSONAJELE:
CRYSTAL
PAS-DE-DEUX
IGRY
- DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI
LUIGI
AMSTERONE
PISSICINI
UŞA DE SMARALD
ASISTENTA-ŞEFĂ
-
2013
-
(Pissicini, Luigi Amsterone)
Pe avanscenǎ, Hamsterul LUIGI AMSTERONE (frac roz,
joben
asortat şi baston cu măciulie aurită) se pregăteşte să-şi înceapă
numărul. Vocalize, flotări într-o singură lăbuţǎ, alergări într-un genunchi, mers în limbǎ, etc. Din spatele cortinei, motanul PISSICINI
îi întinde disperat un receptor de telefon.
PISSICINI:
Contract! Contract!... Lasere şi expliozii! Hollywood! Hollywood!
LUIGI AMSTERONE: O,
nu din nou! Cine mai e, motane?!
PISSICINI
(insinuant):
Regina Angliei. De unde sǎ
ştiu?
Bǎnuiesc cǎ cineva important de la Hollywood,
nu portarul ori vreun şofer de dric de pe acolo… Nu s-a recomandat. Pǎrea
topitǎ
de dor, foarte topitǎ,
ca o mozzarella proaspǎt scoasǎ din cuptor...
LUIGI AMSTERONE: Ce-mi faci, Pissicini?! Te-am
rugat de un milion
de ori: nu-ţi mai vârî
coada unde nu-ţi fierbe oala!
PISSICINI: Pst! Pst! Hollywoodul,
maestre, mâna
lungǎ a
Hollywoodului! Jur pe coada mea ultrasensibilǎ!...
Miauuu! Maestre! Urgentissimo! Cineva foarte insistent!... O nouǎ cucerire cu blanǎ scumpǎ şi
protezǎ cu diamante! (exasperat) Mare Maestruuu!
LUIGI AMSTERONE: Sst!
Mai este pânǎ la “maestre”! Nu vezi cǎ mǎ concentrez pentru rol, nu vezi cǎ sunt deja în
transǎ?
PISSICINI (îngenunchind):
Luigi, mio caro, înţelege-mǎ!
Nu vrǎjelile
ieftine, ci efectele speciale sunt viitorul! Pe lângǎ
Hollywood, aici chiar cǎ
e provincia, crede-mǎ. Avem
o groazǎ
de datorii. Suntem bǎgaţi pânǎ… pânǎ
la urechi în
ele. Poate fi un contract important, foarte important, unul pe viaţǎ.
Poate fi cineva de la Dollaris.
LUIGI AMSTERONE: Imposibil! Mǎ concentrez! Mǎ concentrez! Mǎ concentrez? Ah! Sǎ aştepte disciplinat şi
civilizat pânǎ la antract!
PISSICINI:
Poate cǎ e,
poate cǎ
era ultima noastrǎ şansǎ. (ciripituri)
Sǎ nu dǎm vrabia de pe gard. (o împuşcǎturǎ
duioasǎ) Nu ne mai cheamǎ chiar nimeni. (douǎ
împuşcǎturi
fǎrǎ
ocolişuri) Mǎ
ruinezi, Luigi, mǎ
ruinezi hamstere hachiţos;
de fapt suntem ruinaţi
deja. (corbi prevestitori à la Hitchcock) O sǎ bem doar ceai de mǎtasea broaştei…
LUIGI AMSTERONE: Cum ruinaţi?! Ieri mi-ai spus cǎ avem contul plin pentru şapte vieţi.
PISSICINI: Aşa am spus?!... Asta a fost ieri. Uitǎ. Ultima feliuţǎ de parmigiano
s-a topit în dimineaţa asta. Arta porneşte din
stomǎcel.
O sǎ ronţǎim
de azi înainte
doar pesmeţi
şi
refuzuri. (mitraliere din rǎzboiul de independenţǎ
a Mexicului) Acceptǎ orice!
LUIGI AMSTERONE: Cum, iar fǎrǎ
parmigiano?! Cum,
iar faliţi?! Şi
de-abia acuma trebuia sǎ mi-o spui?! Şi de-abia acuma trebuia ca s-o aflu?! Pissicini!!!
Iar ai pariat cu hienele, cu babuinii ǎia?! Iar pesmeţi?!
M-am sǎturat de pesmeţi!
Dǎ
receptorul urgent, incompetentule! (mieros)
Ciao, Hollywood! Luigi la telefon,
marele Luigi Amsterone în persoană! Sunt total disponibil. Mai disponibil ca niciodatǎ. Scuze, cred c-a fost doar o neînţelegere,
o micuţǎ neînţelegere, v-a tradus cineva incorect... Bollywood?! Nu
e casa Hollywood?!
Cine spuneaţi cǎ v-a dat numărul meu de
telefon? Cine, firma de
impresariat Pissicini?! Nu vreţi să-mi
spuneţi, nu? O, da! E de înţeles... A, bănuiesc după voce că sunteţi o tânără
şi frumoasă admiratoare
antreprenoare, una plictisitǎ de aur, care se doreşte
escortatǎ cu graţie şi senzaţie. Desigur, una foarte generoasǎ. Putem să fixăm o
întâlnire romantică diseară, după reprezentaţie, o plimbare cu barca pe lac. (cor
de brotǎcei
exaltaţi) Da, da, eu dau la vâsle, sigur, sunt un tip foarte musculos. (scârţǎituri ruginite) Acolo putem semna şi
contractul. În barcǎ, da, pe vestele de salvare. Excelent. Nu, nu voi fi
deloc obosit pentru o tânǎrǎ atât de... Centenarăăă?! Cum, admiratoare centenară?! De la agenţia
de matrimoniale de la azil?! (schimbǎ macazul) O, nu,
nu din pǎcate! Nu, numai joc în niciun fel de soap
opera, m-am reprofilat pe teatru. Sunt foarte ocupat. Din pǎcate sau din fericire. Teatru, teatru adevǎrat. Brecht, Stanislavski, Michael Cehov. Am constatat subit că am
o slăbiciune pentru scânduri
paralele şi pentru rolurile principale neplǎtite. Idealist-fomist, da. Mi-am pus inelul de la degetul mic pe stomac. De ce ar trebui să ne
grăbim să ne vedem, să risipim misterul, domnişoară Tutankamon? Avem toată viaţa înainte, mai
ales eu! Banii n-au
nicio relevanţǎ. (un
mieunat disperat din spatele cortinei) Cariera înainte de toate, fără viaţă personală! (un mieunat şi
mai disperat, aproape turbat) Categoric. Chiar acum sunt în timpul unui
spectacol de mare succes
la care s-au vândut trei bilete şi, deşi
n-am început, deja mă simt frânt, foarte frânt. Spetit. Asta e boala tuturor actorilor mari, a
monştrilor... acri. Scuze, trebuie să intru
să-mi fac numărul anonim, celebrul. Mă cere publicul, mă
bisează. (câteva cǎscǎturi
sonore din salǎ)
Mă bisează, nu mă pisează. Cu “b”, cu “b”... Da, da, chiar cǎ nu se mai aude. Pentru alte detalii luaţi legătura cu impostorul, pardon, cu impresarul meu “drag” Pissicini. Are
un vǎr contratenor burlac obsedat de antichitǎţi,
relicve şi de repopularea Institutului Ana Aslan. Da, da, chiar vă rog,
notaţi numărul lui şi sunaţi-l din cinci în cinci minute, mai ales după miezul nopţii: conchiglie, pomodori, aglio, prezzemolo, olio d'oliva, sale, origano,
salami... (un ghiorǎit poetic ca o sirenǎ
de transatlantic) Aţi notat? Cum, vi s-a terminat deja bateria de la proteza auditivă? Ce ghinion.
Ciao! Ciao! Adio Bella! Adio! Brr!... Pissicini, te omor!!! Dacǎ aflǎ frumoasa mea, geloasa mea Linda de matrapazlâcurile
tale, mǎ desfiinţeazǎ.
PISSICINI:
Nu cred cǎ o
mai afecteazǎ ştirile despre tine.
LUIGI AMSTERONE: Bine cǎ s-a lecuit. Nu o credeam în
stare.
PISSICINI:
Total. Uit-o. Deja a şi
plecat într-o
croazierǎ de vis cu
mafiotul ǎla
supraponderal care-i tot dǎdea
târcoale...
LUIGI AMSTERONE: Cu şobolanul Bruno,
cu purtǎtorul
ǎla de ciumǎ bubonicǎ?!
PISSICINI:
Miau! Miau!
LUIGI AMSTERONE: Spune-mi cǎ azi e 1 Aprilie! (gonguri)
SCENA 2
(Luigi Amsterone, Igry-Dentistul de lei şi de tigri, Pas-de-Deux)
O savană
cosmetizată din Africa... Un romantic apus de soare.
LUIGI AMSTERONE (distrus): Povestea de iubire nu-i cu “A fost odată”/ Povestea
de iubire e chiar adevărată! (fluierături fine)/ Există încă-n
lume îndrăgostiţi cu ştaif.../ (fluierături mai puţin fine)/ Hai, bine, dragi
prieteni, de astăzi fără rime! De preferabil, curgă în faţa voastră prime!/ Remarc că nu ni-i
viaţa suficient de roză/
Ca sǎ se intersecteze cu vreo apoteozǎ,/ Aşa că o să trec
organic, cu eleganţă-n... proză... (aplauze
aprobatoare)
Totul a început
când celebra balerină Pas-de-Deux s-a hotărât să-şi petreacă, după un istovitor
turneu mondial, o mică vacanţă alături de un ghid “priceput” şi curajos, într-o
savană
cosmetizată din Africa... (răgete de lei, strigătul inimitabil
al lui Tarzan, ploaie
cu coji de banane, reclame pentru uleiuri de palmieri)
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Aceştia sunt dragii, pacienţii mei!
PAS-DE-DEUX: Ce exemplare! Ce tigri frumoşi!
Ce nobil cască!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Nu sunt tigri,
domnişoară Pas-de-Deux, sunt lei!
L-E-I!
PAS-DE-DEUX (distratǎ): Fenomenal,
domnule... mǎ scuzaţi,
nu v-am reţinut numele...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Igry – dentistul de lei şi de tigri. Cinci litere amestecate: I-G-R-Y! De altfel
singurul dentist de
tigri şi
lei cu atestat din toată emisfera sudică.
PAS-DE-DEUX: Şi în emisfera
nordică, cine-i celălalt dentist de lei cu atestat?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Tot eu... când
mǎ
teleportez.
PAS-DE DEUX: Ooo! Ce modest,
câtă modestie, mai ales pentru cineva care stă proţǎpit cu picioarele pe
ambele emisfere! Nu ştiam c-aşa arată, c-aşa trebuie să arate leii. Toată viaţa
am avut de-a face doar cu francii... Şi care-i, mă rog, deosebirea?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Una esenţialǎ: chiar dacă nu rag, francii au dantura mai consolidată.
PAS-DE DEUX: Sunteţi
cam distrat pentru un ghid, fie el şi
ocazional... Mǎ refeream la paralela dintre lei şi
tigri.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Poate din cauza adierilor paralele care se
joacǎ cu tutu-ul dumeavoastrǎ miraculos... Scuze: deosebirea e că
unii au dungi, pe când ceilalţi
au coamă. Exact ca deosebirea
dintre zebre şi cai. Exact ca deosebirea
dintre nereuşitul
de mine şi capodopera
de tine.
PAS-DE-DEUX: Ooo! Ne tutuim?! Cum aţi
intrat în şpilhozeii ǎştia? Cu încǎlţǎtorul?! Ooo! Fenomenal! N-am întâlnit în
viaţa mea un bărbat mai
sincer, mai inteligent şi mai profund.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Nici eu.
PAS-DE-DEUX: Nici
dumneavoastră... ce?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: O frumuseţe
atât de delicată sau, dacă nu aveţi
nimic împotrivă, o delicateţe atât de frumoasă. O apă adâncă plină cu ţipari electrici trifazici mortali.
PAS-DE-DEUX: Nu.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Ce “nu”?!
PAS-DE-DEUX: Nu am absolut
nimic împotrivă. Vă aprob tacit
şi explicit. M-aţi
caracterizat foarte exact, foarte infidel.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Un fleac, domnişoarǎ sprinţarǎ. Sunt obişnuit
să pun tot soiul de diagnostice
fanteziste.
Experimentez tot
timpul. În branşa
noastrǎ, pacientul e totul. El trebuie sǎ creadǎ cu tǎrie, nu noi.
PAS-DE-DEUX: Leii ăştia
înfricoşători trebuie să aibă o dantură nemaipomenită, una veritabilă. Păcat că
sunt cam ghiftuiţi
cu pufuleţi din cocos şi n-au niciun
chef să ne-o arate. Ce pǎcat! Ar trebui sǎ ne-ntoarcem şi
mâine. (suspină) Poate vom avea mai mult noroc.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Numai mâine nu-i poimâine! Asta nu e nicio
problemă pentru unul ca mine. (îşi suflecă mânecile şi desface demonstrativ, la maximum, fălcile
fiecăruia dintre lei pe rând)
PAS-DE-DEUX: Ooo! Ce forţos
eşti, domnule Igry! Ce bicepşi,
tricepşi şi deltoizi! (îi şterge cu grijă transpiraţia de pe frunte cu
batista ei dantelată) Imaginaţia
mea de formaţie clasicǎ a luat-o razna… În mâinile tale
pricepute, fiarele astea par nişte simple pisicuţe spǎşite, Ray.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Hm! Normal,
domnişoară Pas-de-Deux, doar sunt dentistul de lei. Unicul.
PAS-DE-DEUX: O, Ray!...
RAY–DENTISTUL DE LEI: Asta e a doua oarǎ când
îmi pociţi
atât de delicat numele, domnişoarǎ! Igry! Ray e şeful
meu! Da, da, nefericitul rigid care stǎ în gips
pe şezlong, el e Ray! (gemete înfundate)
PAS-DE-DEUX: Da’ ce are?
RAY–DENTISTUL DE LEI: Şi-a pierdut
busola şi s-a rǎtǎcit într-un
Anaconda…
PAS-DE-DEUX: Aaa! Sǎracul! Ce distrat!
RAY–DENTISTUL DE LEI: Exact...
Distracţia se plǎteşte!
PAS-DE-DEUX: Eşti irezistibil… Igry! Lângǎ tine viaţa
mi se pare un dans neîntrerupt, o coregrafie perfectǎ… Când stabilim
nunta?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Ce direct! N-ar fi mai înţelept sǎ avem puţinǎ rǎbdare?
PAS-DE-DEUX: Super idee! Sǎ aşteptǎm mai întâi
sǎ
se opreascǎ ploaia, ca sǎ ne putem înlǎnţui
ideile cum se cuvine.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Asta da voinţǎ femininǎ!
SCENA 3
(Luigi Amsterone,
Igry-Dentistul de lei şi
de tigri, Pas-de-Deux,
Asistenta-Şefă)
Spitalul cu tǎceri semnificative.
LUIGI AMSTERONE: Aşa cum
înţelegeţi, a fost o nuntă mare/
Cu patru-cinci localnici găsiţi pe sub umbrare./ Cu un şaman
scheletic pe post de-oficiant/
Şi trei mii de cinteze care-au zbierat galant.../ Da sigur, proza-i
proză şi are căutare./
Că-n urma ei nu umblă, defel, nicio mirare!
Totul
a continuat când celebra balerină Pas-de-Deux (care-ntre timp îşi luase un
binemeritat şi lung concediu de odihnă) l-a anunţat pe puternicul Igry - Dentistul de lei şi de
tigri, că ar fi bine să se-ntoarcă în bătrâna Europă,
pentru că se cam
apropiase sorocul să… aducă pe lume un copilaş. Ceea ce au şi
făcut fără întârziere, ştiut fiind că şi aici există în
special o sumedenie de lei cu diverse probleme şi afecţiuni dentare de la muşcatul disperat al gratiilor, mai
ales într-o anumită ţară nemeridionala.
ASISTENTA-ŞEFĂ: “Fericiţilor!” Aveţi ceva unic… foarte unic…
PAS-DE-DEUX (stins): Da, da, nişte spasme fantomatice, nişte dureri postnatale îngrozitoare.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (energic): Da, da, nişte
serioase bătăi de joc la inimă.
ASISTENTA-ŞEFĂ: Ha! După
fiecare naştere, simptomele
astea le au cu siguranţă toţi părinţii lipsiţi de experienţă. Mai ales
cei debutanţi. De ce credeţi că aţi face,
tocmai voi, excepţie?
IGRY – DENTISTUL DE LEI ŞI DE
TIGRI: şi PAS-DE-DEUX: De chichi! Chiar aşa. De ce am fi noi mai cu moţ???
ASISTENTA-ŞEFĂ (netulburată): Dar voi, voi sunteţi
deosebiţi, chiar
foarte deosebiţi. Atât de diferiţi.
Plus şi cu minus dǎ minus… Veţi rămâne
înscrişi cu litere invizibile în cronicile spitalului nostru obscur. De ce nu,
poate şi în C.D.N.!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX: C.D.N.?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Cartea Dezastrelor Neanunţate!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX:
Prea mult mister, prea multe introduceri sanitare, mai tăiaţi.
Puneţi-vă în locul nostru. Suntem topiţi de dor călător. Vrem să ne
vedem odată copilaşul mult aşteptat, nu înţelegeţi?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Chiar! Desigur, nici nu
se pune problema, dar am primit însărcinarea de la contabilul spitalului să vă
pregătesc mai întâi.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX:
Inutil. Pentru ce, că
doar nu plecăm cu
satelitul pe Marte? Floare la ureche. Ne luăm doar copilaşul acasă. Un fapt atât
de simplu. Ceva foarte firesc, ceva foarte tineresc. Suntem deja pregătiţi.
ASISTENTA-ŞEFĂ: Sunteţi… siguri?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX:
Total şi
universal.
ASISTENTA-ŞEFĂ: Total de siguri
sau total de pregătiţi?
PAS-DE-DEUX: Of! Şi una şi alta...
Nu-i aşa, iubitule
Igry!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (ferm):
Bineînţeles, iubito! Bineînţeles, Pas-de-Deux! Confirm!
Nimic, nici
mǎcar
o divizie de tancuri Tiger II, nu poate să ne-mpiedice sǎ ne luǎm comoara de copilaş
acasǎ.
ASISTENTA-ŞEFĂ: Mǎ uit cu atenţie
pe ceasul meu bǎrbǎtesc care i-a aparţinut
marelui Cezar.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Împǎratul?! Ce excentric!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Sst! Mai aveţi
ceva timp sǎ vǎ rǎzgândiţi!
PAS-DE-DEUX: Ce vorbe sunt astea, cucoanǎ?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Nu vorbe ci adevǎruri! În
majoritatea cazurilor, mai mult de jumǎtate dintre pǎrinţii
copiilor cu probleme, cedeazǎ… E de înţeles.
PAS-DE-DEUX: Ce probleme?! Nu e nimic de înţeles!
Nimic!!! Nimic!!! Când iubeşti cu adevǎrat pe cineva, nu pot sǎ existe probleme ci doar rezolvǎri!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Calmeazǎ-te, Pas-de-Deux! Eşti
prea surescitatǎ… Mergem pǎnǎ-n pânzele
gri şi-n cele albe-albe pentru copilaşul
nostru. Fǎrǎ nicio-ndoialǎ!
ASISTENTA-ŞEFĂ (acru): Atunci, semnaţi
aici, pe propria răspundere,
pe barba voastrǎ! Aici! (apasă pe un
buton şi o bandă rulantă pe care sunt aşezaţi nou-născuţii care dau
din mânuţe şi picioruşe începe să se învârtă în faţa celor doi) Alegeţi un număr! Da, da, exact ca la loterie!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (fermecat): Parcă sunt traşi la copiator... Sunt toţi ai
noştri?!!!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Tţ! Nu spuneaţi că
aţi venit cu camionul?... Ce-aţi
semǎnat
aia culegeţi... Doar unul sau altul. Ca la loterie.
PAS-DE-DEUX: Altul?! De ce “altul”?!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Unul? De ce “unul”?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: De aia. De fapt, ca sǎ fiu puţin
mai explicitǎ,“una”…
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Auziţi, duduie, n-avem timp de
şarade şi
de parade. Camionul meu plin cu feline e parcat nu tocmai
regulamentar, iar parbrizul
lui e deja ticsit cu zeci de amenzi neprietenoase. (fluiere poliţieneşti nu tocmai calme, răgete de lei nu tocmai sǎtui) Care dintre ei ziceaţi că e?
ASISTENTA-ŞEFĂ: Calm, cetǎţene
universal! N-am dat niciun fel de detalii în privinţa asta. Ce
vă spune vocea sângelui?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (sincer derutat): În acest moment, nimic, chiar nimic, a amuţit
total.
În cazul unei transfuzii,
curge cuburi, curge trunchiuri de piramidă.
PAS-DE-DEUX: Care din ei e? Nu ne mai fierbeţi, vǎ rog!
ASISTENTA-ŞEFĂ (sadic): Ce vă spune vocea inimii?
PAS-DE-DEUX: În acest moment, nimic, chiar nimic. Se
zgâieşte ca o
broascǎ la barierǎ. Sunt pe cale să explodez, să fac o criză de nervi foarte nervoşi. E-ha! Cineva e cineva, dar cineva nu-i
cineva? Chemaţi-l, vă rog, pe medicul-şef! Între
timp, Igry, dragule, sunǎ la Protecţia
Consumatorului Consumat!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Relaxaţi-vă! Ce, nu mai poate omul sǎ glumeascǎ? Bingo! Bingo! Numărul 13! Coşul
acela plin cu paie!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Tiii! Ce minunǎţie!!! Un adevǎrat bibelou!
PAS-DE-DEUX: Aceasta ne
este...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: ...Fetiţa?
ASISTENTA-ŞEFĂ: Desigur. Semnaţi
de primire… Nu! Nu! Pânǎ la ieşirea
din spital n-aveţi
voie s-o atingeţi nici mǎcar c-un deget. Fie el şi
cel mic. Aţi înţeles?…
N-aţi citit ce-aţi
semnat?! Astea sunt instrucţiunile. Atenţie! Deşi arată şi se comportă
ca un copilaş obişnuit, ca orice copilaş
normal, trebuie să vă previn că este cu totul şi cu totul din sticlă! Nu-mi
cereţi explicaţii logice
pentru că nu
prea există. Un
caz la cinci sute de bilioane de naşteri. Aşa
s-a nǎscut. Vă recomand...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX:
Ceee?! Ce fel
de... sticlă?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Doar nu voiaţi
una antiglonţ! Ha! Una foarte casantă, cea mai casantă posibil... Calm şi prudenţă
maximă la
manevrare! Aici
aveţi instrucţiunile
de folosire! Se recomandǎ izolare maximă!
Orice lovitură îi poate fi...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX:
Fatală?!
ASISTENTA-ŞEFĂ: N-am spus-o eu, dar se subînţelege. E o cauzǎ pierdutǎ din start. Vă recomand insistent s-o donaţi
pentru folosul ştiinţei,
pentru continuarea cercetǎrilor stopate la „Polimerizarea
stereospecifică a izoprenului”... Evident cǎ veţi fi despǎgubiţi din plin cu tone de medalii şi cartoane
ştampilate.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX: Ceee?!!!
ASISTENTA-ŞEFĂ: Sunteţi un cuplu foarte derutant. N-am înţeles…
O mai doriţi,
dupǎ
toate argumentele astea, cumva acasă?!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI şi PAS-DE-DEUX: Ceee?!!!
SCENA 4
(Luigi Amsterone,
Igry- Dentistul de lei şi
de tigri, Pas-de-Deux,
Crystal)
Casa cu sute de perne moi.
LUIGI AMSTERONE: Când
mi-amintesc trecutul, devin sentimental./ Fetiţa din
poveste numită fu Crystal!/
Cu mii de precauţii părinţii o-nconjurară/ Şi tot mobilierul în puf îl ambalară... / (mieunatul
atenţionator al lui Pisscini)/ Ştiu, ştiu, don
Pissicini! Ştiu,
ştiu, am înţeles! Trenează acţiunea prin rime fără fes.../ Din nou povestea
noastră în epic o-nfăşor/ V-alint
închipuirea cu geniu-mi de… Actor! (se-nclinǎ
şi dispare într-un
nor de fum albastru)
PAS-DE-DEUX: Ce faci, iubiţel, cu scândurile
astea dure?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Bricolez. M-am gândit să
fac câteva trepte pe care să se urce micuţa noastră Crystal şi să poată privi
pe fereastră cum înfloresc cireşii.
PAS-DE-DEUX: Ceee?! Nu suntem japonezi! Îi vom arăta câteva
imagini
concludente cu ajutorul retroproiectorului. Este suficient
ca să-şi formeze o părere
minimalǎ. Dacă mă
iubeşti, fără trepte, Igry, fără niciun fel de scări! Ele sunt adevăratele
belele! Ai
citit instrucţiunile, da? Doar pante line nealcaline!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (trist): Dar, scumpa
mea, Pas-de-Deux,
până la urmă micuţa noastră Crystal tot le va descoperi. Inevitabil.
Poate într-o bună zi va dori să vadă Marele Zid Chinezesc, să urce pe piramide,
să facă paraşutism
ori mai ştiu eu ce... Lumea asta nu e întotdeauna o pantă lină,
doar ştii şi tu... Până şi la balet trebuie să te deprinzi într-o bună zi de
bară şi să fii pe cont propriu, pe propriile tale picioare, ca sǎ poţi
face piruete. Lumea asta e formată din munţi, dealuri, prăpăstii… Evereşti şi Gropile Marianelor... (Pas-de-Deux scoate un ţipăt involuntar)
PAS-DE-DEUX: Asta e! Le vom desena pe
perete. Iluzia va fi perfectă pentru că vom apela la un pictor profesionist, unul de teatru, obişnuit
sǎ
creeze iluzii pentru copii. Da,
da, pe Viatceslav. Tânǎr, netânǎr, dar le are. El e cel mai indicat în
problema de faţǎ şi,
indiscutabil, cel mai bun dintre cei pe care îi
cunosc. Cât trăiesc eu, să nu mai aud de
trepte, să nu mai văd niciun fel de trepte în preajma lui Crystal. Fără, fără niciun fel de
trepte, nici măcar unele de cauciuc.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Dar…
PAS-DE-DEUX: Du scândurile astea butucǎnoase de aici, du scândurile astea dure, ai înţeles?
CRYSTAL (din camera
alăturată): Mami!
PAS-DE-DEUX (disperată): Ascunde odată lemnele alea, Igry, că
mă disperi cu
fanteziile tale nerealiste!
Trepte! Auzi la el,
trepte!
CRYSTAL: Mami! Am auzit nişte bocănituri.
Ce-o fi fost?
PAS-DE-DEUX: O pǎrere.. Nimic, ce să fie.
O fi bătut vântul nărăvaş de primăvară în obloane.
CRYSTAL: “Vântul nărăvaş”?! În sfârşit
un cuvânt nou, unul foarte misterios. Ce frumos sună!… Ce-i ăla “vânt”, mami?
PAS-DE-DEUX: Vântul e...
e... e un termen foarte tehnic, foarte greu de explicat şi de înţeles de câtre unii copii. De asta nici n-am vrut, pânǎ acum, sǎ-ţi încǎrcǎm inutil memoria cu el. (tuşeşte
semnificativ) Nu-i
aşa, “tati”?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: …
PAS-DE-DEUX: Draga mea,
întreabă-l mai bine pe tati, el se pricepe
mai bine la
lucrurile astea tehnice, e domeniul lui preferat...
CRYSTAL: Tati!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Da, minunea
mea!
CRYSTAL: Ce-i ăla vânt?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Vântul e...
vânt! Ce
altceva sǎ fie?
PAS-DE-DEUX: Foarte profund,
Igry! Of! Ai de
la mine doar o amǎrâtǎ de notǎ de trecere. Credeam, eram
ferm convinsă că poţi mai mult, mult mai mult.
CRYSTAL (nelămurită): Deci vântul
e... vânt?! Asta e o adevărată problemă. (noteazǎ
în jurnal)
PAS-DE-DEUX: Exact, scumpa
mea. Nu
insista. Ia lucrurile aşa cum sunt.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: De obicei,
vânturile mai nărăvaşe creează tot soiul de probleme... ca şi torna…
PAS-DE-DEUX: Sst!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Ca şi ...ca şi cea de faţă, Crystal. Întotdeauna a
fost aşa. (nu prea convingǎtor) Crede-mă!
CRYSTAL: Tati, dar “primăvară” ce înseamnă?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Democraţia
înainte de toate. Întreab-o pe
mama. Acum cred cǎ e rândul ei.
PAS-DE-DEUX (înfiorată de
prevestiri): Al… meu?!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Sigur că da,
iubito... al tǎu, desigur. N-ai spus că
trebuie să împărţim grijile educaţiei lui Crystal în egală măsură? N-ai spus că
vrei să te implici
mult mai mult decât mult?
CRYSTAL: Recunoaşte,
recunoaşte! Chiar aşa ai zis, mami.
Te-am auzit şi eu.
PAS-DE-DEUX: Primăvara... primăvara...
e un termen atât de nou, atât de inexplicabil pentru mine... Ajută-mă...
Igry... te rog! Tu ştii
sǎ
gestionezi atât de bine situaţiile
de crizǎ… Gǎseşte
o soluţie pertinentǎ!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Pertinentǎ ai zis? Fie ce-o fi!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI o ia cu grijă în
braţele lui pe CRYSTAL şi se îndreaptă hotǎrât spre fereastră..
PAS-DE-DEUX: Aaa! Ce faci?! Ai înnebunit?!
Ai grijă, nu o strânge prea tare, pentru numele lui
Dumnezeu!
CRYSTAL: Ce minunăţie!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Vezi, Crystal, asta e primăvara, adevărată
primăvară! Îţi
place?
CRYSTAL: Nemaipomenit!!! Şi vântul? Unde e
vântul?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Vântul e
invizibil! Vântul nu se poate vedea ci doar simţi! (deschide fereastra larg, mii de petale nǎvǎlesc înǎuntru)
PAS-DE-DEUX: Igry!!! Ai
înnebunit?! Ai uitat ce ne-au recomandat doctorii de
la Viena? Vrei sǎ distrugi totul?!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Simţi ceva care
te mângâie cu degete invizibile pe obraji?
CRYSTAL: Ăsta e vântul?!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Bineînţeles.
CRYSTAL: Şi asta care îmi gâdilă atât de
plăcut năsucul, ce e? Ce poate fi?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: E mireasma
cireşilor înfloriţi... a florilor de cireş…
CRYSTAL: Ura! Să mergem să le mirosim mai de
aproape, să mergem să le vedem, să mergem să le atingem!
PAS-DE-DEUX: (închide fereastra, şi trage obloanele) Destul! A fost destul! Nu!!! (aprinde
lumina electricǎ)
CRYSTAL: De ce nu?
PAS-DE-DEUX: Cea ce ai văzut
adineauri: soarele, iarba, pomii înfloriţi, păsărelele, nu sunt decât...
decât... decât o pictură extrem de reuşită fǎcutǎ de un “zugrav” anonim, dar foarte celebru. Una mişcată. O
închipuire perfectă. Nu este reală, înţelegi?
CRYSTAL: Nu vreau s-o înţeleg. Vreau s-o simt cu toţi
porii.
PAS-DE-DEUX: De ce insişti? Ştii
doar cǎ nu-ţi
dorim rǎul. Înţelege-mǎ. Ajunge.
SCENA 5
(Luigi Amsterone, Crystal,
Pissicini)
Camera cu pereţii
pictaţi.
LUIGI AMSTERONE: Sst! Spune-mi
că nu l-ai văzut, spune-mi că nu l-ai văzut.
LUIGI AMSTERONE (macho): Cum de unde? Din propriul meu
talent,
pentru completarea intrigii. (mic moment de step) Ciao, păpuşă! Stai bine
cu urechiuşele? L-ai văzut sau nu?
CRYSTAL: Pe cine să văd, domnule dinţos?
LUIGI AMSTERONE: Hm! Pe
partenerul meu de afaceri. Pe impresarul meu cu coada dungată. Pe Pissicini.
Farsorul.
CRYSTAL: Pissicini?!
LUIGI AMSTERONE: Mai precis, pe
motanul Pissicini. La
coţcarul ăla să vezi
dinţi, nu la mine.
CRYSTAL: Pissicini?! Ce nume amuzant. Hei, ce
fel de jucărie eşti tu?
LUIGI AMSTERONE: Una guralivă şi
nu tocmai jucărie... Una care mănâncă parmigiani la fel cum respiră...
Să facem prezentările: Luigi, Luigi Amsterone. Cel mai celebru hamster de
teatru din
aceastǎ camerǎ. Atât de celebru
încât n-a auzit nimeni de mine până acum, nici măcar eu. Şi, în plus, orator de
ocazie şi poet al
foamei glorioase, prin excelenţă.
CRYSTAL: Crystal, singura fetiţă de sticlă, la ora actualǎ, de pe mapamond.
Atât.
LUIGI AMSTERONE: Ador unicatele. Cum “de sticlă”?! Glumeşti, desigur, nu?
CRYSTAL: Nu cunosc cuvântul acesta. Sunt o
fetiţă foarte serioasă, poate un pic prea serioasă pentru vârsta ei.
LUIGI AMSTERONE: Explicabil. Nu dispera, toate se rezolvă cu timpul. Şi Benny Hill era foarte serios în
copilǎrie, dar i-a trecut destul, destul de
repede… Unde spuneai că ţineţi frigiderul? Cǎmara? (cautǎ
dupǎ
miros)
CRYSTAL: Eşti real? Nu poţi
sǎ
fii, nu eşti real, nu-i aşa?
LUIGI AMSTERONE: Ceee?!
CRYSTAL: Real. Mama îmi repetă tot timpul că
nimic nu este real decât ceea ce se află în camera asta. Restul este purǎ închipuire.
LUIGI AMSTERONE: Nu ştiu dacă
sunt real, dar ştiu sigur că mă aflu în camera asta. Temporar. Sunt sigur însă
că mi-e foame. Permanent. E filozoafă?
CRYSTAL: Mama?! Asta nu prea cred că e o ocupaţie pentru
femei cu
copii-problemă. E prim-balerină. Una
foarte cunoscută. De
fapt, a fost… Una de care a auzit toată lumea care de fapt nu existǎ... Din cauza mea a renunţat
la balet. Ştiai? Uneori, nopţile
în care nu reuşesc
sǎ
adorm, mǎ gǎndesc cu groazǎ cǎ mǎ va pǎrǎsi şi
se va întoarce la visul ei. La primul ei vis… Stai! Unde pleci?
LUIGI AMSTERONE: Sǎ-mi repet rolul de victimǎ. Marele rol al vieţii
mele. Oriunde se poate, numai să scap de tiranul de Pissicini. M-am
săturat să-l ţin în spate pe exploatatorul ăla capitalist. (scandeazǎ
timid) Jos Pissicini! Jos Pissicini!
CRYSTAL: Unde să pleci?!
LUIGI AMSTERONE: Acolo unde valorile sunt apreciate,
respectate si remunerate la justa lor valoare, adicǎ nicǎieri! Nimeni nu este filozof în
patria lui, iar poet cu atât
mai puţin! (în transă) Ooo! Glorie! Ooo! Ooo!/ În lume vreau să
plec, săltat pe val/
În larga depărtare dintre poli/ Iar freza să-mi
flutúre peste cal/ Şi... şi... şi...
Dă-mi repede o rimă la “poli”!
CRYSTAL: Cu mare plǎcere ţi-as
da, dac-aş ştii ce
sunt ǎia! (un
miorlǎit
sinistru)
VOCEA LUI
PISSICINI:
Mare Maestruuu! Luigiii! Dragul meu, Luigiii! Mio carooo!
Te cautǎ
cineva de la Dollaris! Boss-ul! Crede-mǎ! Jur pe coada mea! De data asta, chiar
e pe bune!
LUIGI AMSTERONE: Ǎsta e Pissicini! Exploatatorul! (scandeazǎ timid) Jos Pissicini! Jos Pissicini! De altfel
el m-a şi introdus în
povestea asta lipsitǎ de
speranţǎ care a câştigat
nu-ş-ce concurs…
Sarcinǎ de serviciu, tataie! Nu m-ai vǎzut, nu m-ai auzit! (se ascunde sub una dintre pernele din jurul fetiţei)
PISSICINI (tunător): Unde te-ai
ascuns nemernicule? Te
cere publicul! Treci
înapoi la treabă! Ştii doar că îmi eşti
dator vândut! Luigiii! Luigiii!
Te omor prin ucidere, mio caro! Jur,
jur pe coada mea!
CRYSTAL: Mamiii!
PISSICINI: Nu te agita inutil, fetiţo!
Lasǎ, lasǎ mǎtura jos, nu am treabǎ cu tine!
CRYSTAL: Aş putea să vă-ntreb, don Pissicini, de
unde...
PISSICINI: Extraordinar!
De unde ştii cum mă cheamă? “El” ţi-a spus, Crystal, nu-i aşa?
CRYSTAL: Care “el”?
PISSICINI: Investiţia mea
de încredere. Falitul.
Hamsterul ăla prăpădit şi lipsit de dicţie, hamsterul ăla netalentat
căruia i-am dedicat toate eforturile mele ca să-l fac om.
CRYSTAL: Şi aţi reuşit?
PISSICINI: A fi om e lucru
mare! Hamsterul tot hamster, fetiţo! Ţine minte trei cuvinte! La plăcinte calde, înainte!... Pe
unde ziceai că a şters-o?
LUIGI AMSTERONE (de sub pernă): La pol! Spune-i că la pol!
CRYSTAL: La gol major!
PISSICINI: Gol? S-a făcut, deja, fotbalist?
LUIGI AMSTERONE (de sub pernă): Pol!
Pol! Pol!
CRYSTAL: Cine-a zis la “gol”? La “pol”! La “pol”!
PISSICINI: Miauuu! Mira-m-aş!
Ori de câte ori ieşea
la aplauze ori la bis-uri, se fǎcea livid şi
îi tremurau lǎbuţele
ca la bolnavii incurabili.
CRYSTAL: Sigur cǎ este, cǎ era bolnav… de scenǎ.
PISSICINI: Hm! Nu l-aş fi bănuit
de atâta risipă de fantezie,
de atâta curaj. Mă duc să-mi
fac de urgenţǎ bagajul. Nu
scapă de mine chiar atât de uşor. Arrivederci, păpuşa!
CRYSTAL: Ce-aveţi toată lumea cu mine azi?!
Nu sunt deloc o păpuşă. Sunt doar o fetiţă ce toate celelalte, numai că sunt în
întregime din sticlă. Aşa
ca un glob pictat, aşa ca un vitraliu. Atât şi nimic
mai mult.
PISSICINI: Colosal, vitraliule! Sǎ facem un gheşeft!
Cât mai vrei sǎ fii o povarâ
pentru ai tăi? Din cauza ta şi-a
problemelor tale, într-o bunǎ zi o sǎ-şi ia
lumea-n cap. Atunci sǎ te vedem ce-ai sǎ faci singurǎ-singuricǎ. E clar, ai nevoie de unul ca mine, de un
impresar cu experienţǎ îndelungatǎ în şuşanele.
Cu fizicul tǎu original şi
cu aritmetica mea pǎrtinitoare am putea să mǎ-mbogăţesc (sic!) împreună. Dacă apari pe afiş ori pe sticlǎ, se vor îngrămădi
ca la urs. Cred că ştii,
cred c-ai învǎţat
deja să semnezi, dar ajunge şi sǎ pui degetul pe rană… Ce zici, facem
un contract
cinstit?
CRYSTAL: Cinstit? Pentru cine?
PISSICINI: Pentru mine, pentru tine, pentru tanti
Adeline, pentru cine ştie cine… Pentru tine, doar pentru tine,
puişor-fǎrâmişor.
Pentru ca să ai pe cineva care să se folosească cu cap şi
cu coadǎ de bănuţii tăi virtuali. Facem afacerea?
CRYSTAL: Nu poţi
sǎ
ai dreptate, cel puţin nu în
privinţa pǎrinţilor
mei… Nu eşti real, nu? Eşti
prea lacom ca sǎ fii real!
PISSICINI: Miauuu! Sunt suprareal. Chiar dadaist. Miauuu! Fac nişte zgârieturi
foarte neconvenţionale. Am permis de port armǎ biologicǎ.
CRYSTAL: Ce bine, începusem să am o umbră de
îndoială. Una uşoară.
PISSICINI: Rămâi cu ea. Nu-mi plac nehotǎrâţii,
defel. Ascultǎ-mǎ, fetiţǎ: într-o
zi, când o sâ-ţi
fie lumea mai dragǎ, ai sǎ te trezeşti
pǎrǎsitǎ, definitiv şi
irevocabil… Treaba
ta. Spre care pol spuneai c-a luat-o hapciupaliticul ăla?
CRYSTAL: Spre... spre... cred că...
LUIGI AMSTERONE (de sub pernă): Vest! Vest!
CRYSTAL: Spunea ceva de Polul Vest, cred.
PISSICINI: Aşchimodia! Ce-mi face!!! L-am crescut ca
pe propriul meu fiu vitreg,
cu tone de rǎbdǎri prǎjite... Nimeni n-a
îndrăznit până acum să i se opună marelui Pissicini şi să-l părăsească în
mijlocul stagiunii, de
fapt nimeni nu i se opune lui Pissicini. În cazul ăsta, e
ca şi terminat. Mǎ duc sǎ-mi comand o sanie, o puşcǎ de vânǎtoare cu douǎ ţevi
şi o turmǎ de Huski saşii.
CRYSTAL: !!!
PISSICINI: În momentul în care te
răzgândeşti, reţine numărul meu
ultrasecret de telefon... Aoleu! E atât
de secret încât
l-am uitat pânǎ şi eu!
LUIGI AMSTERONE (de sub pernă): Conchiglie, pomodori, aglio, prezzemolo, olio
d'oliva, sale, origano, salami.
CRYSTAL: Conchiglie, pomodori, aglio,
prezzemolo, olio d'oliva, sale, origano, salami!
PISSICINI: Ce coincidenţǎ! Ǎsta e! Ce memorie fenomenală ai! Ce pierdere pentru showbiz! Chiar cǎ ai putea sǎ faci carierǎ internaţionalǎ cu mine! Vedetǎ te fac! Avem atâtea
vedete de carton, de ce nu şi una de sticlǎ!
PAS-DE-DEUX: Te-am auzit, te-am auzit, Crystal! Vin
imediat! Imediat!
PISSICINI: Tiii! Se cam complicǎ situaţia.
Am şters-o!
SCENA 6
(Pas-de-Deux,
Crystal)
Aceeaşi camerǎ plictisitoare.
PAS-DE-DEUX (alarmată): Aaa! De ce eşti în
genunchi? Te-ai rǎnit? Ce s-a
întâmplat? S-a întâmplat
ceva?
CRYSTAL: Linişteşte-te, mami! Ce să
se-ntâmple? Ştii doar că în camera asta nu se întâmplă, nu se poate întâmpla
nimic rău în afară de
faptul că, din când
în când, se tot aprinde
şi se tot stinge lumina asta albǎ supărătoare din tavan...
PAS-DE-DEUX: Şi doar i-am spus de atâtea
ori lui Igry sǎ o repare… Totuşi, mi s-a
părut că m-ai strigat.
CRYSTAL: Mi-a… mi-a fost dor de tine… Pentru o
clipǎ, mi-a fost atât
de teamǎ cǎ ai plecat…
PAS-DE-DEUX: Ha-ha-ha1 Ce glumǎ bunǎ! Unde sǎ plec, comoara mea? În
afara ta, cred cǎ, nimeni din casa asta, nimeni din lumea
asta nu mai are nevoie de mine, nici cât negru
sub unghie… Ce e cu mǎtura asta, ce cautǎ aici?! Am auzit clar douǎ voci... (priveşte
foarte bǎnuitoare
în jur) Te-a ameninţat
ceva, Crystal, te-a ameninţat cineva?
CRYSTAL: Linişteşte-te, mami! Îl
sperii, îl trezeşti
pe Luigi!
PAS-DE-DEUX: Care Luigi?! Vreau sǎ-l vǎd imediat!
CRYSTAL: Nu poţi,
acum doarme, nu poate fi deranjat. Poate mai târziu,
asta dacǎ este şi
el de acord. E atât de sensibil... E atât
de urmǎrit… De fapt, toţi
urmǎriţii
sunt extrem de sensibili. Sǎrǎcuţul,
a trecut prin atâtea emoţii.
PAS-DE-DEUX: Cu care Luigi vorbeai?! Cine este Luigi?!
CRYSTAL: Prietenul meu… imaginar. Tu nu
vorbeşti cu tata?
PAS-DE-DEUX: Bine, dar tatăl
tău nu este, în
niciun caz, prietenul meu imaginar. E foarte, poate mult prea real, poate
mult prea absent.
CRYSTAL: Şi atunci de ce continui sǎ vorbeşti cu el?
PAS-DE-DEUX: Din simplǎ obişnuinţă.
Pentru că este tatăl tău.
CRYSTAL: Aha! Deci oamenii mari vorbesc între
ei doar din obişnuinţă. (noteazǎ) Ce interesant! …Şi dacă n-ar fi
fost tatăl meu, n-ai mai fi
vorbit cu el?
PAS-DE-DEUX (încurcatǎ): Totul
e atât, a început
sǎ
devinǎ atât
de complicat. Depinde…
CRYSTAL: Depinde de ce?
PAS-DE-DEUX: Depinde, dacă n-ar fi fost
tot timpul atât, atât de
ocupat cu meseria lui
devoratoare şi de periculoasǎ încât,
uneori, cred ca nici nu-i mai pasǎ de tine, de ce se-ntâmplâ
cu noi… Crystal, draga mea, trebuie să plec neîntârziat să
dau o audiţie. Mi s-a
oferit o şansǎ. Una la un milion. Ultima.
CRYSTAL: O a-u-di-ţi-e?! Ce înseamnă
cuvântul ăsta
straniu?
PAS-DE-DEUX: Audiţie
înseamnă atunci când “Cineva” trebuie să
demonstreze “Cuiva foarte
important” că este încă bun
de ceva, că mai este încă bun de ceva; că, de fapt, este cel mai bun dintre toţi ceilalţi care se cred buni.
CRYSTAL: Foarte, foarte interesant, mami. Pentru mine şi tati, tu ai fost, eşti întotdeauna cea mai bună dintre noi… Nu este suficient? Cui ar mai trebui să-i
demonstrezi că eşti încă “bună de ceva”?
PAS-DE-DEUX: Mie însămi. Atât.
CRYSTAL: Foarte interesant. Trebuie să notez cumva asta în jurnalul
meu.
PAS-DE-DEUX: Crystal, dragă, cât de
curând trebuie să apară şi tăticul tău. Deocamdată se chinuie să ataşeze o
proteză gratuită unui tigru pensionar foarte îndărătnic şi foarte nervos, înţelegi? Toate organizaţiile
de protecţie a animalelor, toţi
reporterii speciali şi sponsorii de la fabricile de pastǎ de dinţi
sunt cu ochii cât cepele pe el. E atât de stresat
de rezolvarea acestui caz încât, azi dimineaţă, şi-a uitat toate
cheile pe fotoliu, chiar şi cele de la garaj şi a trebuit să
plece cu autobuzul şcolar... Promite-mi
ceva, poţi?
CRYSTAL: Ce, mami?
PAS-DE-DEUX: Ceva foarte
important. Să nu încerci să deschizi niciodatǎ uşa aceea verde, nici mǎcar dacǎ, prin absurd, se deschide singurǎ… Promiţi?
CRYSTAL: De ce să nu o deschid?! Şi apoi, orice uşǎ care se deschide singurǎ, sigur vrea sǎ-ţi
adreseze o invitaţie… Ce e atât
de rǎu în
asta?! E ceva rǎu ascuns în spatele
ei?
PAS-DE-DEUX: Ah! Prea multe întrebǎri şi
prea puţine rǎspunsuri… Aoleu, e deja foarte
târziu şi prima condiţie ca să iei o audiţie este ca să participi la ea. Înţelegi? (o sărută pe
frunte) Ai grijă, Crystal! Să nu începi iar să sari într-un picior ca data trecutǎ. Poţi
sǎ
decupezi nişte ghirlande cu îngeraşi
de hârtie, iar când
am sǎ mǎ-ntorc o sǎ le agǎţ
în jurul becului ǎstuia supǎrǎtor... Ai grijǎ! Numai mişcări
line şi nu uita ce mi-ai promis! Tot ce ai nevoie e pus lângă pat, pe mǎsuţǎ. Pa!
CRYSTAL: Pot sǎ mai stau de vorbǎ cu Luigi când
se trezeşte? Pot sǎ mǎ joc cu el?
PAS-DE-DEUX (absentǎ): Ah! Care Luigi?!
CRYSTAL: Amsterone. Prietenul meu imaginar de care
ţi-am povestit adineauri. Somnorosul.
PAS-DE-DEUX: Of! Trebuie sǎ ne consultǎm şi
cu tati în privinţa
asta. Sǎ fii cuminte, da?
CRYSTAL: Pot sau nu? (se aude uşa de
la intrare trântindu-se şi o maşină care demarează în trombă) Paaa!
SCENA 7
(Crystal, Pissicini)
Aceeaşi
cameră
plictisitoare. Pissicini apare încărcat de
bagaje.
PISSICINI: Te-ai convins?
Ai văzut şi tu că am avut
perfectă dreptate? Ai văzut?
CRYSTAL: Iar tu, vis urât?!
Care-i
problema ta?!
PISSICINI: Sfrrr! Gata. Eşti, de acum, pe cont propriu. Ai rămas singură.
Miau-miau! Azi dimineaţă,
tatăl tău a şters-o definitiv, iar acum şi mama ta. Pişicherii sunt înţeleşi.
Crede-mă, au mai avut câteva tentative... Bye-bye! Crede-mă, eşti o
problemă prea gravă pentru umerii firavi ai bieţilor tăi părinţi...
CRYSTAL: Ce?! Ce sunt?!
PISSICINI: O povară,
păpuşă de sticlă casantă, o povară inutilă! Miauuu!
CRYSTAL: O povară? Ce-i aceea “o povară”?!
PISSICINI: Sfrrr! O… o nicovală… o greutate pe care
ţi-e aproape imposibil s-o porţi. O greutate de care ţi-e aproape imposibil să
scapi.
CRYSTAL: Minţi, Pissicini, minţi! Nu e
adevărat, nu poate fi adevărat! Părinţii mei îmi spun, în
fiecare zi, că pentru ei sunt o comoară, cea mai mare comoară a lor! Singura lor
comoară, de
altfel.
PISSICINI: Visătoare, visătoare şi credulă ca taică-su! Vorbe, vorbe, vorbe! Sfrrr! Sfrrr! Doar
nu-i doare gura! Realitatea e mult, mult mai tristă, decât o frază alchimistă. “Povară” rimează
cu “comoară”, rimează, doar atât, puişor…
CRYSTAL (cu ochii în
lacrimi): Minţi, minţi,
minţi!
PISSICINI: Miauuu! Mă jigneşti cu adevărurile
tale! Miauuu! Eu n-am minţit în viaţa mea! Niciodată! Ei, ei au fost cei te-au minţit toată viaţa… Ei! Ei!
CRYSTAL: Imposibil. Nu te cred, nu pot să
te cred. Jură pe ce ai tu mai de preţ... Juri? Juri?
PISSICINI: Pe ochelarii ăştia
de firmǎ?! Nu, nu vreau să se crape. Ce credeai? Nu, în
veci, nu!
CRYSTAL: Jurǎ,
atunci, pe coada ta stufoasă!
PISSICINI: Pe coada mea?! Floare la ureche… Fie... Ha-ha-ha! Nicio problemă!
Jur! Jur! Jur!... Hollywood! Hollywood! Bănuiesc că în următoarele cinque
minuti intenţionezi să semnezi
contractul de exclusivitate cu mine?
CRYSTAL: Nici vorbă!
PISSICINI: Încăpăţânată ca maică-sa! Copie la indigo! Bye-bye! Nici nu ştii
ce-ai pierdut. Ai să regreţi amarnic, păpuşico! Ai să regreţi!
CRYSTAL: Ciao, motanule! Ciao!
SCENA 8
(Uşa
de smarald, Crystal, Luigi Amsterone)
Camera
cu pereţii pictaţi. Sforăitul lui Amsterone se intensifică.
Lumina din tavan filează de câteva ori apoi se-ntrerupe brusc. Uşa verde începe
să capete o strălucire stranie.
CRYSTAL (strigă, cu ochii în lacrimi): Mamaaa! (linişte nefirească) Tataaa! (linişte şi
mai nefirească) De ce-aţi plecat?!... Unde aţi
plecat?!... Heeei! Unde sunteţi?!... De ce m-aţi
părăsit?!
De ce?!... Mi-e frică!!!... Trezeşte-te,
te rog, Luigi! Începe să
mi se facă frică!!!
UŞA DE SMARALD (scârţâind înfiorător): O-ho-ho! O-ho-ho! O-ho-ho! Mie nu mi-e frică, m-am obişnuit
deja demult cu singurătatea şi
cu trădările. În
cazul în care motanul ăla
infernal a spus adevărul despre ai tăi,
va trebui să te obişnuieşti
şi tu… Of! E deja foarte
târziu şi, de câteva ceasuri, nimeni nu a mai trecut prin mine. Of! O uşǎ prin care nu trece nimeni, nici mǎcar un rǎufǎcǎtor de duzinǎ, e sigur o uşǎ inutilǎ, una fǎrǎ rost, una care trebuie neapǎrat ziditǎ ori bǎtutǎ în
cuie. Nimeni nu mai
pleacǎ, nimeni nu se mai întoarce,
nimeni nu se mai odihneşte în
pragul ei. Ce
plictisealǎ de moarte, ce inutil, ce plictisitor! Un adevǎrat coşmar... (sforăituri
hamstereşti) Hei! Primejdia a trecut. Nu crezi că e cam
cazul să-l trezeşti, fetiţo?
CRYSTAL (derutatǎ): Pe cine?!
Cine-a vorbit?! Amsterone, cred că tu ai bunul obicei să vorbeşti prin somn, aşa ca tata când este
foarte obosit şi mama îl strânge de trei ori de nas... (sforăituri)
He-ei! Luigi! Luigiii! Trezeşte-te! Ce
înseamnă asta?
UŞA DE SMARALD: Insistă,
insistă!
CRYSTAL (şi mai derutatǎ): Ne-ne-ne-ne! Am ghicit! Te-am ghicit, Pissicini! După
ce mi-ai turnat deznădejdea în
suflet, ţi-ai schimbat vocea şi profiţi de întunericul ăsta nesuferit ca să poţi să
pui ghearele tale
murdare şi pe prietenul meu, pe singurul meu prieten prietenos din această
lume. (ridică ameninţǎtor mătura) Dar să ştii că nu
ai, nu ai absolut nicio şansă.
Eşti
un tip mort, pardon, un motan mort. Predǎ-te! Mǎ auzi?
UŞA DE SMARALD: Ha-ha! Eşti o fire
glumeaţă, foarte glumeaţă, Crystal! Mă confunzi! Ha-ha-ha! Tare de tot!
Ha-ha-ha!
CRYSTAL (realizând): O uşă
care vorbeşte?!!! Colosal!
UŞA DE SMARALD: Scârţ!
De unde şi până unde crezi că aş fi interesată de hamsteri recitatori?
CRYSTAL: Din instinct.
Cine sunteţi, cine vă credeţi că vă credeţi că sunteţi?
UŞA DE SMARALD: Autoproclamatul Necunoscut. Marele
Necunoscut. P.C.S.!
CRYSTAL: P.C.S.?!
UŞA DE SMARALD: Poarta Cunoaşterii
Supreme. Chemarea nechemǎrii.
CRYSTAL: Mda. Ce scofalǎ de “Mare Necunoscut”?! Eu nu văd decât
o simplă uşǎ scorojită, dată neîndemânatic cu două straturi
de vopsea verde fosforescent
de la reduceri. O uşă verde, atât. Una care tremură jalnic din toate
încheieturile. Nimic mai mult,
nimic mai puţin.
UŞA DE SMARALD: Trebuie sǎ recunosc cǎ niciun dentist de lei şi de tigri nu este
un prea bun gospodar, asta poate din cauza deselor solicitǎri gratuite, din cauza crizei de timp....
Auzi la ea: “o uşǎ jalnicǎ”. Mǎ jigneşti, bibeloule deznădăjduit!!!...
Ce eroare. Ce copilărească eroare. Simple calomnii. Aparenţe,
aparenţe lipsite de fond. Copilǎrii mature.
CRYSTAL: Ascultă! Erorile mele nu pot fi
decât copilăreşti, pentru că n-am
peste o sută de ani ca alţii, antipatică uşă
verde-şupârliu!
UŞA DE SMARALD: Încetează odatǎ să-mi mai spui
aşa! Brrr!
Ce neobrǎzare bazatǎ
pe lipsa de experienţǎ! Cu adevărat
meriţi să
fii părăsită!
(boscorodeşte în limba uşilor prea mult închise)
CRYSTAL: Antipatică am zis? Nu mi-am dat seama… Scuze, “P.C.S.”!
UŞA DE SMARALD: Relaxează-te.
Nu mă deranjează aspectul
exterior. E doar prima impresie, o primă impresie. Una
neconcludentă. Încetează
doar să-mi mai spui “uşă verde”! Atât!
Mi se pare chiar
oribil,
foarte oribil...
CRYSTAL: Fii realistǎ! Dar eşti o uşă
verde-verde,
ce s-o mai ocolim. Vrei
sǎ-ţi
aduc o oglindǎ ca sǎ te convingi?
UŞA DE SMARALD: O-ho-ho!
O-ho-ho! O-ho-ho! (plânge
în limba uşilor închise)
CRYSTAL: Asta e! Eşti o fire mult prea închisǎ… Hai sǎ încercǎm sǎ ne punem puţin
de acord. Trebuie sǎ recunosc cǎ ai şi nişte dungi galbene, foarte galbene, aproape
ţipǎtoare,
care ar putea strepezi pânǎ şi dantura unei balene… Linişteşte-te!
UŞA DE SMARALD (cu şi mai mult avânt) : O-ho-ho! O-ho-ho! O-ho-ho!
CRYSTAL: Cum ţi-ar plăcea să fii numitǎ? Cum ar trebui
să-ţi spun ca sǎ te îmbunez?
UŞA DE SMARALD: Uşă de smarald.
Smaraldul este...
CRYSTAL: Ştiu, ştiu ce este smaraldul, uşǎ ver... gal… uşă de smarald.
LUIGI AMSTERONE: “Când Speranţa
zburdă-n Franţa,/ Cată să păstrezi
distanţa./ Iar tu, uşă... iar
tu, uşă... tacă-ţi clanţa!” Smaraldul are întotdeauna culoarea speranţei, dar
nu este speranţa, nu trebuie confundat cu speranţa...
CRYSTAL: Amsterone! Te-ai trezit,
somnorosule?!
LUIGI AMSTERONE: Nu. Încă visez la un bal vienez la care sunt concertmaistru.
CRYSTAL: La ceee?!
LUIGI AMSTERONE: La cum aleargǎ transpirat spre pol Pissicini, cu turma
lui impresionantǎ de Huski, la finalul nelǎmurit al acestei poveşti! Vrei să vii cu
mine?
CRYSTAL: Unde?!
LUIGI AMSTERONE: În lumea reală,
acolo unde poezia nu trebuie inventată, nici scrisă şi nici invocată, pentru că ea însăşi este
poezia... Marea şi
suprema poezie! Sǎ luǎm o gurǎ de aer proaspǎt. Sǎ ne rostogolim prin iarbǎ,
prin gazonul englezesc.
Sǎ alergǎm pe cele 399 de trepte ale farului de pe
falezǎ, etc, etc…
CRYSTAL: Ce spui?! Aici, în camera asta este
lumea reală. Becul ăsta care se tot aprinde şi stinge este lumea reală. Pernele
astea aruncate peste tot sunt lumea reală. Ce este dincolo de ea, nu este decât
o închipuire... Dar, ştii ceva? (în şoaptă) Am observat că lumea
închipuirii, deşi
nu existǎ, este mai
interesantă, mult mai interesantă decât lumea reală.
UŞA DE SMARALD: Ha-ha-ha! Şi
atunci unde crezi cǎ sunt acum, unde s-au dus pǎrinţii
tǎi?
CRYSTAL: !!!
UŞA DE SMARALD: În care
lume?!
CRYSTAL (sincer derutatǎ): Pǎi… pǎi…
LUIGI AMSTERONE: Ce-ai zis, uşă
cu două feţe?! De ce te bagi?!
UŞA DE SMARALD: Alo, şoarece fǎrǎ coadǎ! Ce, am ajuns sǎ ne tragem de clanţǎ? Ia vezi! Colericule! Gândeşte,
înainte de a te exprima, sâsâitule!
Ce “uşă cu nouă feţe”?! Necunoscutul,
Marele Necunoscut, Poarta Cunoaşterii Supreme, Chemarea,
toate au zis: “Ha-ha-ha!”
LUIGI AMSTERONE: Deschide-te,
“Necunoscutule”! Deschide-te,
ruginǎǎǎ… scuze, reginǎǎǎ am vrut sǎ zic! ”! Deschide-te, “P.C.S.”!
UŞA DE SMARALD: Scââârţ!
(se întredeschide)
Curaj!
CRYSTAL: Asta înseamnǎ “da” ori “ba”?
UŞA DE SMARALD: Un scârţ înseamnǎ…
LUIGI AMSTERONE: Scââârţ!
(ieşind şi trǎgând-o
pe Crystal dupǎ
el) Ne-a fǎcut multǎ plǎcere!/ La întoarcere,
o sǎ
te cadorisim c-o cheie!
CRYSTAL: Ca s-o porţi
şi tu la
gât!
LUIGI AMSTERONE: Sǎ-ţi mai treacǎ de urât!
SCENA 9
(Pas-de-Deux,
Igry-Dentistul de lei şi de tigri)
Casa cu sute de
perne moi. Pas-de-Deux intră cu braţele încărcate de flori însoţitǎ de Igry care poartǎ în braţe un imens leu de pluş.
PAS-DE-DEUX (baletând):
Ta-ram-ta-ra-ra! Am reuşit, dragule, am reuşit! Ta-ra-ra-ra-ta-ram-ra-ra-ra! Ce
simplu, ce uşor a fost. Floare la ureche! Au căzut toţi pe
spate ca nişte popice, au înmărmurit. Să-i fii văzut cum nu mai
reuşeau să se oprească din aplauze şi urale, deşi aveau palmele
roşii şi vocile răguşite. Din
toamnă încep repetiţiile ca prim-solistă la Soldǎţelul
de Plumb! Da,
da, ai auzit bine, prim-solistă! Închipuie-ţi:
tot Viatceslav se ocupǎ de costume şi de decoruri. Un adevǎrat noroc. Succesul e ca şi garantat. Sunt atât, atât
de fericită, ca o sepie în şpagat multiplu perfect pe o tipsie de aur!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (exaltat): Nici eu nu sunt
mai puţin, nici eu! Nutresc o fericire dublă, iubită Pas-de-Deux! În urma
intervenţiei mele, am fost
propus să fiu decorat
chiar de către preşedinte!
PAS-DE-DEUX: Adevǎrat?! Felicitări! Super!!! Nu m-am îndoit niciodată că toate strǎdaniile tale, că toate
sacrificiile noastre vor fi în sfârşit răsplătite la cel
mai înalt nivel! Supereroul meu familial! Asta da realizare. Eşti ceea ce meriţi sǎ fii! Să fii decorat de către însuşi
preşedintele ţării nu e de ici colea.
(fredoneazǎ imnul)
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Eroina mea naţionalǎ! U-şu-rel!
Sigur e vorba despre iubitul nostru preşedinte… dar de
preşedintele Grădinii Zoologice. Calm.
Am refuzat politicos. E o onoare prea mare pentru mine.
PAS-DE-DEUX: ...
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Iubirea mea! Se pare că toate
necazurile noastre încep să se apropie de sfârşit.
PAS-DE-DEUX: Da, da, cam era şi timpul! Să
ne bucurăm! Crystal! Crystal!
Mami şi tati vor sǎ-ţi facǎ o micuţă
surprizǎ. Un nou film 3D despre roboţei!
Ultimul episod: “Evadarea”. Crystal!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Prinţesa mea!
Minunea mea! Comoara mea! Crystal! Haide sǎ ne uitǎm împreunǎ! Trebuie sǎ fie foarte palpitant… Crystal!!!
PAS-DE-DEUX: Trebuie să stai
neapărat de vorbă cu ea
dupǎ
film, Igry. Astăzi mi s-a părut
că s-a purtat
puţin cam ciudat.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Crystaaal! Crystaaal!... Cum
adică "puţin cam ciudat:"?!
PAS-DE-DEUX: Adicǎ puţin cam foarte ciudat. Tot pomenea despre un
prieten imaginar, Luigi,
un hamster parcă.
Tăcere.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Un hamster? Bine că
nu un balaur. (râde
forţat) Copilǎrii. O fi ceva
trecător, ceva
ce ţine de vârstǎ. Da, da, mai mult ca sigur. Te rog, n-o trezi! Nu cǎ în rest
n-ar fi, dar e atât de dulcicǎ şi drǎgǎlaşǎ când doarme!
PAS-DE-DEUX: Trebuie, dragule,
trebuie neapǎrat. E ora la care-şi ia, de obicei, vitaminele alea
colorate în formă de fluturaşi. Mă duc s-o
trezesc, Igry! Ta-ram-ta-ra-ra! Crystaaal!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI:
Ta-ra-ra-ra-ta-ram-ra-ra-ra! (valsează caraghios cu leul de pluş)
Crystaaal!
PAS-DE-DEUX (fǎrǎ voce): Nu e nicăieri…A dispărut!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Bimbo-bimbo-bimbo-la! Ce ţi-am
zis? Eram sigur. Ce bine! Ţi-am zis doar că e ceva foarte temporar.
Prietenii imaginări n-au fost niciodată de bun augur.
Pas-de-Deux intrǎ
şi iese de câteva ori din camera
Fetiţei de Cristal
cotrobǎind
peste tot.
PAS-DE-DEUX: Nu e nicǎieri… A dispărut... Sună
odatǎ la poliţia federalǎ!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Lasǎ-mǎ! Vrei să mă ia iar la mişto şepcile alea albe cu ochelari negri? Ce să le spun, cǎ a dispǎrut prietenul imaginar al fetiţei
noastre?
PAS-DE-DEUX: Adevărul gol-goluţ,
adevǎrul adevǎrat. Sună la poliţia federalǎ, am zis! Sună pânǎ nu rişti sǎ devii şi
tu prietenul meu imaginar!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Dar sunt soţul
tǎu,
cum aş putea sǎ-ţi devin
prieten şi mai ales unul imaginar?! De ce sǎ sun?! Pentru care motiv? Dǎ-mi unul foarte temeinic!
PAS-DE-DEUX: A dispărut Crystal! Înţelegi???
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (mecanic):
Care Crystal?!
PAS-DE-DEUX: Igry, distratule, trezeşte-te! Revino cu
picioarele pe pǎmânt! E
vorba de fetiţa noastrǎ, de comoara noastrǎ, de singura noastrǎ fetiţǎ!
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: De Crystal?!!! Imposibil!!!
PAS-DE-DEUX: Ooo! Ooo! Ooo! Sună odatǎ!
SCENA 10
(Crystal,
Luigi Amsterone, Pissicini)
Pajiştea cu păuni.
CRYSTAL: Am obosit, Luigi! N-am ştiut cǎ poţi
sǎ
oboseşti şi de prea multǎ încântare!
A fost minunat, deşi nu i-am zărit
defel pe părinţii
mei. Îţi mulţumesc! (se aşează pe
iarbă, printre flori)
LUIGI AMSTERONE (profesoral): Să recapitulăm! Ce-am văzut noi azi?
CRYSTAL: Astăzi am văzut un balaur uriaş, unul folositor, care asfalta
strada şi scotea
flăcări şi
fum pe nǎri...
LUIGI AMSTERONE: Şi?!
CRYSTAL: Şi mai multe maşini cu luminiţe
roşii şi albastre
pline cu şepci şi ochelari care se uitau cu mare atenţie la toţi copiii
care se jucau...
LUIGI AMSTERONE: Poate cǎ nu chiar cu atâta
mare atenţie cât
ar fi trebuit… Buuun! Şi altceva?
CRYSTAL: Astăzi am văzut cum pleacă şi vin
vapoarele din port şi o groază de vulturi care se-nvârteau pe deas...
LUIGI AMSTERONE: Albatroşi!
CRYSTAL: Albatroşi erau? Albatroşi! (corecteazǎ
în jurnal) Astăzi am văzut
vântul care se ascundea peste tot: în rochiţele
fetiţelor, în părul băieţeilor, în ramurile teilor înfloriţi, în panglicile multicolore întinse la uscat.
LUIGI AMSTERONE: Asta eu unul
n-am văzut! Se
acceptă
ca imagine poeticǎ, se acceptǎ ca figurǎ de stil! Mă rog, poate mie unul mi-a scăpat!... Ai văzut că nu s-a-ntâmplat
nimic, cǎ eşti întreagǎ şi nevǎtǎmatǎ? Şi libelulele sunt fragile,
dar asta nu înseamnă că nu au dreptul să zboare, şi meduzele sunt atât de
subţiri încât ar putea părea multora doar o fantezie, şi totuşi asta
nu înseamnă că nu au voie
să înoate, nimeni şi nimic
nu le face vreun rău... (un sunet de pǎun
care-şi etaleazǎ
podoaba) Aaa! Repetă după mine: “Acesta este un
păun
bucuros de viaţǎ!”
CRYSTAL: Păun?! Ce frumos, ce minunat! Acesta
este desigur un păun! Unul bucuros,
unul real! Unul gǎlǎgios!
LUIGI AMSTERONE: “Aceştia sunt trei păuni!”
CRYSTAL: Aceştia sunt trei păuni.
LUIGI AMSTERONE: Da. Un el şi o ea şi cu puişorul
lor. Aceasta este o turmă de păuni.
CRYSTAL: Turmă?
LUIGI AMSTERONE: Adicǎ mai mulţi.
Da, da, de păuni.
CRYSTAL: Fantastic! (sunete
de pǎuni)
Aceasta este o turmă foarte prietenoasă de
păuni.
PISSICINI: Credeaţi
câ m-aţi
pǎcǎlit?! Sus mâinile! Da, da, amândoi!
Credeaţi cǎ mǎ duceţi
de nas? Repetaţi după mine! Aceasta este o puşcă neprietenoasă şi aceasta este
cureaua lată, plină cu cartuşe, a lui don Pissicini!
Acesta este un motan foarte nervos!
LUIGI AMSTERONE (filozofic): Ce poate face
lăcomia dintr-o pisică analfabetă
şi şmecherǎ!
PISSICINI: Repetaţi,
altfel!...
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL:
Ce poate face lăcomia dintr-o pisică!...
PISSICINI: Vă bateţi joc
de mine?! Las-că v-aranjez eu! Prea am lungit-o cu bunǎtatea interesatǎ! Jur pe coada mea stufoasǎ cǎ totul se terminǎ aici! (încarcă puşca) Repetaţi!
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL:
Acesta este un motan foarte nervos! Acesta este un motan paranoic! Acesta este
un motan pe cale de
dispariţie!
PISSICINI: Corect, foarte corect! Repetaţi: “Acum vom semna un contract pe viaţǎ şi
moarte cu maestrul Pissicini!”
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL: …Acum se apropie un buldog fioros de coada lui Pissicini!
PISSICINI: “Acum vom semna un contract pe viaţǎ şi pe moarte cu maestrul Pissicini! Singurul Maestru!” Iatǎ stiloul acuzator! Faceţi
şi o plecǎciune dupǎ! Hai, hai, nu fiţi
timizi!
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL: Acum, domnul buldog fioros îşi
deschide foarte larg fǎlcile…
PISSICINI: Clownilor rataţi! V-aţi şi intrat deja
în rol?! Voi face
o groazǎ de bani, o
groazǎ de pǎrǎluţe pe spinarea voastrǎ!
LUIGI AMSTERONE şi CRYSTAL: Acum domnul buldog fioros a rǎmas în
gurǎ
cu coada stufoasǎ a domnului Pissicini!
PISSICINI: A zis cineva “Bau”?! (se
aude un “Bau” foarte clar) Auuu!...
CRYSTAL: Ce frumos! Ce minunat! Ce palpitant!
PISSICINI: Auuu! Auuu! Auuu!
SCENA 11
(Crystal, Pas-de-Deux, Igry-Dentistul de lei şi de
tigri, Luigi Amsterone, Uşa de smarald)
În faţa
casei. Forfotă neobişnuită. Un maldăr de bagaje aşteaptă să fie încărcat.
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI (ironic): 101, 102, 103
de valize... V-aţi pregătit toate bagajele? N-aţi uitat nimic, nimic?
PAS-DE-DEUX: Of! Ce bine că
mi-ai amintit, Igry. Mai am nouă valize cu
rochii de seară şi două cu prăjituri.
CRYSTAL: Pot să-l iau cu mine şi pe maestrul
Luigi? Pot?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Bineînţeles, comoara mea, doar e cel mai
bun prieten al tău. Sper că n-are şi el un milion de bagaje; altfel, în loc
de rulotă, va trebui să închiriem un Titanic şi douǎ Orient-Express-uri.
CRYSTAL: Da’ de unde! E un tip foarte
practic. În afara talentului său uriaş are doar o mantie găurită, o periuţă de
dinţi şi un volum cu versuri de Einstein. Şi, bineînţeles,
câteva mici provizii acolo…
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Câteva?!
CRYSTAL: Cinsprezece role de parmigiano nu mi se pare ceva prea, prea exagerat. (în şoaptă) Crede-mǎ, tǎticule, e dependent!
PAS-DE-DEUX: Igry, eşti
absolut sigur? Chiar în Tasmania?! Nu e prea
îndrăzneţ? Nu e
prea departe? Nu e prea riscant?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Avem nevoie de o schimbare, de un alt mod
de a înţelege şi de a
percepe lucrurile. Avem nevoie să petrecem mult mai mult timp împreună decât
pân-acum. Doar am
hotǎrât
de comun acord, Pas-de-Deux, nu mai e loc de întors!
Ai încredere în
mine! Ai încredere în
noi! Ce poate fi riscant pentru un dentist de lei şi de
tigri? Mergi pe mâna mea! Trebuie să ne-ncărcăm cu toţii bateriile. Chiar avem
nevoie. Nu
putem sǎ trǎim, sǎ locuim într-o
serǎ
pictatǎ, într-o
galerie cu imagini. Trebuie să ne-nvăţăm să trăim aşa cum suntem noi, cu bune şi cu rele…
PAS-DE-DEUX: Igry, eşti
absolut sigur? Îţi asumi toate riscurile?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Bineînţeles! Ca
de obicei! Lasǎ toate temerile, lasǎ toate grijile în
urmǎ.
Merităm cu toţii o lungă,
o binemeritatǎ vacanţă!
CRYSTAL: Vom vedea tot ce se poate vedea?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Bineînţeles, şi chiar mai mult! Promit! Cine ştie când
vom mai avea ocazia! Trebuie să sosească rulota din moment în moment! Vom face
tot, tot ce ne va trece
prin cap!
PAS-DE-DEUX (visǎtoare): Parcǎ şi vǎd: voi dansa pierdutǎ pe nisip, pe
malul oceanului,
pe muzica valurilor izbite de ţǎrm şi voi inventa
paşi şi figuri noi de dans!
O întreagǎ coregrafie a bucuriei de a trǎi fǎrǎ niciun fel de spaime inventate!
CRYSTAL: Mă voi urca prin copaci dupǎ diavoli tasmanieni şi voi alerga
după struţi împreună
cu tati!
PAS-DE-DEUX: …
LUIGI AMSTERONE: Voi scrie o
piesă foarte
frumoasǎ în versuri despre această poveste, o piesǎ cu care voi cuceri lumea întreagă! În versuri sau
în proză? În proză sau în versuri? Sunt
zguduit de prea multe talente!... Ce-ar fi sǎ încerc o
operǎ rock?
IGRY - DENTISTUL DE LEI ŞI DE TIGRI: Mǎ specializez şi în
rechini! Devin universal!
PAS-DE-DEUX: Igry! Asta mai rǎmâne de
discutat!
UŞA DE SMARALD: Iar eu vă voi aştepta
cu demnitate, ca o reginǎ dezmoştenitǎ, ca o adevărată uşa de
smarald!
TOŢI: De ce să ne-aştepţi, vino şi tu cu
noi! Te putem scoate din ţâţâni! Îţi putem face loc pe acoperişul rulotei!… Ai mai privit vreodatǎ stelele?
UŞA DE SMARALD: Chiar?! Nu glumiţi?
CRYSTAL: A sosit rulota! A sosit rulota! (busculadă)
PAS-DE-DEUX: Atenţie
la trepte, Crystal! Atenţie
la trepte!
UŞA DE SMARALD: Hei! Am luat propunerea voastrǎ foarte în
serios! …Se mai ţine cineva de cuvânt?!...
HEEEI!!! HEEEI!!!
TOŢI: Scââârţ! Scââârţ! Data viitoare! Nu vezi cǎ
nu mai e loc?
CORTINA
© Laurenţiu Budău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu