Motto:
"N-a precizat nimeni cum să le fie ţărâna..."
L
a u r e n ţ i u B u d ă u
Sub semnul lui
Marte
-
2016 -
Personajele:
LUMI (fără vârstă, cu banderolă)
CSURI (fără
vârstă, cu banderolă)
Locul: O sală cu faianţa desprinsă, luminată de neoane care
pâlpâie.
Timpul: Când soldaţii nu trăgeau în poligoane ci pe străzi,
iar ţintele nu erau tocmai de carton.
Notă:
Intenţia
declarată a Autorului nu a fost, nici pe departe, în a realiza o reconstituire
istorică, ci de a împleti elemente de ficţiune cu evenimente din trecutul nu
foarte îndepărtat. Un gest necesar prin care acesta a încercat să-şi ia la
revedere în faţa unei jumătăţi importante a vieţii "netrăite" de el
ci de "alţii".
CSURI: Ce, dracului, eşti pe ciclu? Relax!... Relax!
LUMI: Ce-i porcăria asta, Csuri? Poţi să-mi spui?
Ce-i porcăria asta?! Nu ne-am înţeles
aşa!!! (Trage energic de uşa de fier.)
De ce ne-au încuiat aici boii ăia cu haină de piele, fără să ne spună nimic? Ca
să nu ieşim? Ca să nu ieşim?!
CSURI: Dimpotrivă. Ca măsură de protecţie... Ca să nu intre
nimeni. Ca să nu pătrundă teroriştii şi să-i fure... E spre binele lor şi al nostru.
Nu ţi-e clar?
LUMI: Care bine? Nemernicii ăştia
doi oricum nu mai pot să fugă. Nu mai au niciun chef... Pariu că s-au lăsat
păgubaşi? Pariu?
CSURI: Ce deşteaptă eşti tu, Lumi. Mai ai fraţi?
Mai ai surori?
LUMI: Las-că nici cu tine, Csuri, nu mi-e tocmai ruşine. Nu
ţi se pare că, pentru boii ăia, nu contezi, că te consideră cantitate
neglijabilă? Accepţi toate aberaţiile lor, toate stupizeniile. De asta se şterg
toţi cu tine la fund.
CSURI: LUMI! N-am dormit de cinci nopţi. Sunt frânt. La cât
sunt de obosit, o caţă îmi mai lipsea. (Se
întinde pe una dintre lăzile militare închise.)
LUMI: Am înţeles că-i îngropaţi separat... Şi cum o să vă daţi seama care-i "bărcuţa"
lui? Că văd că-s identice. STAS.
CSURI: Da?!... N-am primit instrucţiuni în acest sens. O să
vorbesc cu Marţian când se-ntoarce... Păi... chiar că-i o problemă de rezolvat. Foarte delicată... Spune-mi: care-i treaba ta de te
tot foieşti, de îmi scarmeni cu grebla creierii mei de cristal?
LUMI: Este. Unde
ţi-e iniţiativa, Csuri? Nu te mai
recunosc. Ce "păi"? Ce
"măi"? Doar n-o să vă apucaţi, taman la marginea gropii, să scoateţi şuruburile din capac, ca să vedeţi ce şi cum. Mai ales în nocturnă.
CSURI: Da, da. Pierdere de vreme, ce mai. (Cască.) Nu s-a căzut la pace. Nu s-au hotărât încă unde să-i îngroape,
cu toate că şi incinerarea ar fi o soluţie destul de rezonabilă... La asta nu ne-am gândit, deşi am
avut la dispoziţie 45 de ani. Cum
trece timpul... Parcă mai ieri mergeam la grădiniţă, să mă fac o doctoriţă...
LUMI: Ha, ha! Ţii tu minte parcă ceva,
dar nu chiar totul. (Se ţine de marginile
unei rochii închipuite.) "O fetiţă cu fundiţă/ Se ducea la grădiniţă/
Şi mămica o-ntreba:/ Un' te duci fetiţa mea?/ Eu mă duc la grădiniţă/ Să mă fac
o doctoriţă,/ Doctoriţă de copii./ Să mă joc cu jucării./ Şi tăticu-i supărat/
Că nu are şi-un băiat./ Şi mămica-i bucuroasă,/ Că are fetiţă-n casă./ / Uite-aşa
cum mă vedeţi/ Nu mă dau pe cinci băieţi!/ U-iu-iu-iu-iu-iu-iu!/ Ia bagaju' şi
te du!" Poate, după cruce... / Nu?
CSURI: Lumiii!!! Nu te mai prosti, te aud paraşutiştii de pe
hol... Care cruce?!
LUMI: A lui. A
ei. Cele pe care scria "Erou nerecunoscut"... Suntem o ţară bogată-n cherestea...
Buni băieţi. Încă puţin dacă mai trăiau, încă puţin dacă mai strângeam cureaua, am fi avut fiecare
câte una la cap...
CSURI: Bazd
meg! Le-au uitat nătărăii, la morgă. Din cauza vitezei.
Vorbeau cu toţii şi nu asculta nimeni. Amestecul civililor cu militarii n-a dus niciodată la
ceva constructiv. Din cauza
faptului că nu ştiau cine pe cine comandă... De altfel, erau atei declaraţi care nu serveau "opiul pentru popor". Aşa
se declară oricine care nu se mai consideră în niciun fel... Nu ştiu la ce le-ar fi folosit, mai ales că "zerourile" le confundau cu nişte
x-uri...
LUMI: Cine?
CSURI: Şi unii şi alţii. Dar mai mult vârfurile, cei care
şi-au ascuns carnetele de partid în congelator; că, cine ştie, "poate se
întoarce roata"... Dar le-au cam căzut epoleţii, dar le-a cam căzut acum nasul
la mulţi. Când alergi printre gloanţe, trebuie să te fereşti ca să nu le calci,
ca să nu aluneci pe dârele lor fetide...
LUMI: Chiar aşa, Csuri. Culmea
neruşinării. După ce au
inundat atâtea cimitire,
după ce au dărâmat
atâtea mânăstiri, atâtea capele şi biserici, să
mai aibă pretenţia şi la cruce. Crezi cumva că se temeau de
iadul din cer, după ce-l experimentaseră pe spatele altora pe
pământ?
CSURI: Dacă ai o cruce, dacă ai o lumânare la cap, asta nu înseamnă că ţi se iartă automat
toate păcatele.
LUMI: Nu-ţi mai da şi tu cu părerea ca ceilalţi. Dumnezeu nu
judecă după balanţele noastre. "Înainte de a fi
comunişti, am fost români. (Csuri
tuşeşte.) Înainte de a fi români, am fost creştini. Înainte de a
fi creştini, am fost oameni." Nu ştiu cine a zis asta, dar a spus-o al
naibii de bine... Bine că n-a spus ce am fost înainte de a fi oameni. Ha, ha!...
Atei-atei, dar pe babacii lor şi
i-au îngropat cu care trase de
boi, pline cu colaci, cu mitropoliţi fonfăiţi şi bărbi până la brâu, cu jdemii
de prapuri, soboare de popi şi cu cruci înalte cât Intercontinentalul...
CSURI: Păcate mari - cruci mari, păcate mici - cruci mici.
LUMI: ...Nu tu Internaționala Socialistă, nu tu Steaua Roşie... Cică să nu le strice tradiţia. Praf în ochi... pentru proşti.
CSURI: Bla-blauri. Crezi că nu m-am prins că le cam plăcea să stea cu fundul în două luntri, deşi nu erau lipoveni. Mai
ales pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, între două maluri de oameni mânaţi acolo
pe arşiţă, precum cirezile... Ce să mai vorbim. Păduchi cu ochelari de soare
care dau din mâini după muşte.
LUMI: Îhâ! Numai că luntrile astea ale lor erau cam, cam prea
pe uscat. Păcat că am sesizat cam târziu. Prost să fii, dar să-ţi revii.
CSURI:
Despre cine era vorba, "tovarăşa"? Cine, eu?
LUMI: Evident. Noi. Toţi. Dacă ai tăcut atunci ca şi
ceilalţi, nu cumva, vrei să te dai şi tu vreo sculă de dizident? Că acum, aşa
este moda.
CSURI: Mai bine mai târziu decât niciodată, dar să fie pe
bune, nu crezi? Nu mai am loc de alţii pe liste, de foştii responsabili cu
cadrele, de foştii activişti, de foştii secretari de partid. N-am început încă
să ne vindecăm de metehne, de vrăjeli. Şi aici e cu pile, cunoştinţe şi relaţii.
Am văzut pe unu' ieri care şi-a trecut în catastif toate neamurile, c-a auzit
el c-o să se dea, mai târziu, ceva la toţi ăştia care... Pe-ale lui şi pe ale
nevesti-sii, plus vecinii de pe scară...
LUMI: Trădătorii vor întotdeauna porţie dublă, chiar şi
desert dacă se poate. Nu te-ai prins?... Păcat de decreţeii ăştia. Carne de
tun. Garantat.
CSURI: Păcat. Nu trebuia să-i asmuţim împotriva mistreţilor.
Trebuia să ne băgăm noi, hahalerele, ruginiturile, epavele, în faţă. Ca să ne
mai spălăm obrajii şi bucile. Ca să le tăiem panglica, ca să le deschidem calea
spre viitorul cu adevărat luminos, nu în "loc cu verdeaţă unde întristarea
n-a pătruns"...
LUMI: Ne-am cocoţat unii peste alţii, toţi căcăcioşii cu
gura mare, la balcoane, iar pe ei, săracii, i-am lăsat să se zgâiască la noi ca
la nişte modele nedemne de urmat. Să se uite de jos în sus, ca la nişte munţi
strâmbi care trebuie dinamitaţi... Mulţi dintre ei, săracii - perpendicular...
CSURI: Ce? Ai fi vrut să fie invers? Nu aveau limbajul comun
bine pus la punct, pentru că aveau toată dialectica vieţii înainte.
LUMI: De unde până unde prostia asta? Morţii.
CSURI: Vieţii! Nu insista. Cel mai deştept cedează şi eu n-am de
gând. Rămâne cum am stabilit.
LUMI: Cine?
CSURI: Noi.
LUMI: Când?!
CSURI: Forţează-ţi puţin memoria.
LUMI: Bine, dar şcoala, cercetarea științifică
românească este cotată ca fiind drept una dintre cele mai bune din lume. Sau, mă rog, era până acum câteva zile... Nu te mai
împăuna. Noi nu stabilim nimic. Suntem puşi aici doar să păzim nişte sicrie. La
priveghi, cum s-ar zice...
CSURI: Cotată de cine? De "noi"?...
De "voi"?
(Râde nervos.) Pe ce te bazezi când afirmi bazaconiile, clişeele astea de cinci bani
găuriţi? Pe spusele
"academicienilor"
autodeclarați? (Arată
spre lăzile militare acoperite.)
LUMI: "Crede şi nu cerceta!" ...Ha! Bună idee! Dacă-s goale?
CSURI: M-ai spart! Mă laşi? Nu începe şi tu
cu dezinformările aflate la ordinea zilei. Mai ales tu. Am pretenţii.
LUMI:
Mda. Îl mai aşteptăm mult
pe Marţian? Că mie mi s-a făcut frică. Îmi
tremură toate oasele. Mi-e un frig interior. Nu ştiu de ce. Cred că e pe fond
nervos. Sigur. Ce-ar mai merge acum un coniac Ovidiu, ce-ar mai merge un Turţ.
CSURI: Las că-ţi trece! Ce e cu atâta grabă?
Imediat apar. Apar. Îmbată-te cu idei. Şezi blând. Întinde-te şi tu lângă mine, că doar nu eşti de fier. Înveleşte-te cu
pufoaica asta... Ăştia doi oricum nu mai muşcă, pentru că nu mai pot să latre la microfon... Nu trebuie să-ţi fie
frică de cei morţi care par vii, ci de cei vii care sunt morţi... Ce repede te clatini,
Lumi, ce repede uiţi! Chiar că nu învăţăm nimic din trecut, de parcă trecutul
ar putea învăţa ceva din prezent... Când a-ntrebat Marţian
cine are sânge în pix să facă trebuşoara asta, tu ai ridicat, fruntaşo, prima, mâna... Nu fii nasoală! Hai!
Recunoaşte, Lumi, recunoaşte! Nu te-a obligat nimeni să vii.
LUMI: Ce ochi ager ai, mister
Csuri, chiar dacă porţi aragaz cu patru ochi pe nas. Când a zis că are nevoie de
un bărbat şi de o femeie, am ridicat mâna, pentru că eram singura care
îndeplinea ambele condiţii... Credeam
că sunt la şcoală, la teză, că
pot să mă afirm în planul noii lupte ideologice. De
unde era să ştiu ce înseamnă codificatul "voluntari pentru o trebuşoară
delicată"? Recunosc: nu m-am aşteptat chiar să împăturesc şerveţele, dar
nici, nici chiar la SF-ul ăsta... Credeam că Marţian este profesor sau, mă rog, inspector. În învăţători,
în profesori,
trebuie să ai încredere mai
ceva ca în proprii părinţi, chiar dacă mai dau, din gând în gând, cu subsemnatu'
la Secu. Totul
spre binele Tovarăşului, al patriei, partidului şi poporului. Asta ni s-a băgat
sistematic, cu forcepsul, atâtea decenii în creiere. Bătuţi în cap. Aşa am fost educaţi.
CSURI: Da, da. Mai ales în agitatori,
în politruci, în cei de Filozofie Politică. Ar fi trebuit să fie toţi
puşi la zid, să se cureţe
văzduhul patriei de miasme. Să avem şi noi, în sfârşit, un cer curat. Unul
albastru infinit, ca al Angelei Similea.
LUMI: Cine suntem noi ca să-i judecăm? Istoria va decide.
CSURI: Mă cam îndoiesc. Depinde de cine plăteşte lefurile conţopiştilor...
De ce nu vrei să mănânci şi ceva alimente?
Am o pâine uscată şi o conservă de hering în ulei, prin raniţă...
Dacă nu te saturi, apăs pe buton la casa de comenzi Mercur şi le spun să mai
aducă nişte pui Petreuşi, nişte salam cu soia, nişte parizer ofilit... "Să
se dea câte unul, să ajungă la toţi!"... Să sun?
LUMI: Nu ştiam că ai atâtea relaţii! Oricum nu pot să bag nimic în gură
lângă ăştia întinşi. Mi-e
lehamite. Nu vezi că se uită cruciş ca nişte zombies?
CSURI: Ce?! Prin
capac? Hai c-ai luat-o rara! Cum poţi să-ţi dai seama?
LUMI: Prin capac, bacsi Csuri! Prin
capac! Vrei să-mi vină rău? Au
o privire atât de vizionară, atât de pătrunzătoare, atât
de mândră. Ca o sulă de basculă. Li se pare că nu mă alimentez
destul de raţional, destul de ştiinţific, pentru un vierme numerotat. Mai ales
lu' tanti Leana, tovarăşei de viaţă a Tovarăşului... Că am pe tichet prea multe
puncte. Şi cine are mai multe puncte decât o gărgăriţă devine suspect... Noi
suntem un popor oligofren care nu putem să ne purtăm singur de grijă, care
trebuie ferit de tot soiul de excese capitaliste şi imperialiste, de "agenturili"
străine, nu ţi-e clar?
CSURI: Prostii. Bagă la ghiozdan ce este, mănâncă, nu te mai fasoli...
Ia, să fie de sufletul lor!
Spune köszönöm szépen, spune
Bogdaproste! Spune: "O miel blândă sugea la doi mă-sa."
LUMI: "Un vacă mare" nu vrei? Nu?!... Mulţumesc frumos, da, Csuri! Bogdaproste, nu! Nu cred c-au avut aşa ceva măreţ
precum e sufletul... Sau chiar dac-ar fi avut, nu şi-au dat seama, pentru că
era total invizibil pentru dioptriile lor.
CSURI: Şi pe tine ce te doare? I-am cărat destul în spate. Gata,
s-a terminat cu ei, cu Epoca de Aur... Începe o nouă eră. Calmează-te. Mâine
avem încă o zi grea. Dacă nu mănânci tu, mănânc eu. Sunt rupt. Mănânci ori ba? (Înfulecă fără să aştepte răspunsul.)
LUMI: Staţi-ar în gât, bozgore!
Pauză.
CSURI: Ştii măcar ce înseamnă "bozgor"?
LUMI: ...Ungur, nu?
Pauză.
CSURI: Un om fără ţară. Dacă sunt "un om fără
ţară", atunci de ce mi-a ţâţâit fundul pe baricada de la Inter, alături de
tine, ce caut eu aici să mă perpelesc pe sicrie, lângă monştrii ăştia care
ne-au futut toată tinereţea, toată viaţa? Am cumva moacă de fraier ori de
cretin? Spune, am? Am?
Pauză.
LUMI: N-am ştiut!... Scuze!... N-aş fi bănuit niciodată că
eşti atât de sensibil la alergeni... Nu pot să înţeleg cum poţi să bagi în tine
atât de calm lângă hoiturile astea ilustre. Doar atât... Scuze!... Scuze!!!
CSURI: Tovarăşa Ştie-Tot, toată viaţa mea a fost o luptă
continuă de-a supravieţuirea, un front pe două fronturi, chiar dacă în altă
limbă... Avem şi noi torţionarii, avem şi noi trădătorii noştri, şi asta doare
cred cel mai mult... Sunt obişnuit cu tot soiul de mirosuri, cu tot soiul de
dejecţii umane. Nu are sens, tocmai acum, în aceste "clipe de grea cumpănă
şi suferinţă pentru ţară", s-o fac pe delicatul. (Râgâie proletar.)
EA: Te-ai săturat după cum văd... N-ai ceva pentru arşiţă?
CSURI: Coniac, nu, Turţ nici atât... Moare.
LUMI: Cine?
CSURI: De varză. Într-o sticlă de lapte de un kil. De la mama
Reka. De la noi de la ţară. Asta e băutura noastră răcoritoare pentru
decembrie. Pe urmă, mai vedem. Pe urmă, mai analizăm. Pe urmă, mai supunem la vot.
LUMI: Mi-e sete rău. Nu vreau să-mi fie şi mai sete. Vreau
apă. Apă. APĂ... (Apasă lung pe butonul
soneriei.) Alo, dacă ne aude cineva, nu puteţi să ne aduceţi şi nouă o
sticlă de apă minerală?... Miliţia! Miliţia! Mă piş pe ochii voştri,
şobolanilor! M-auziţi, leprelor, m-auziţi? O-le-ole-ole-oleee! Ceauşescu nu mai
eee!
CSURI: Ce urli, eşti proastă? Lasă păturile în geam! LUMI! Lasă-leee!!!
Nu înţelegi că suntem nişte ţinte sigure pentru lunetişti? N-ai auzit că,
hodoronc-tronc, vin ruşii cu tancurile şi
elicopterele şi ne fac harcea-parcea că i-am trădat? N-ai auzit că
teroriştii arabi răpesc copii direct de pe străzi, îi îndeasă în salvări şi le
scot în canistre tot sângele pentru transfuzii? N-ai auzit că teroriştii sar
din canale când văd borţoase pe stradă, pentru a le spinteca burţile cu
baioneta? N-ai auzit că au otrăvit toate apele cu biturinika? Mai ceva ca pe
timpul lui Baiazid.
LUMI: "N-avem oşti, dară
iubirea de moşie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!"[1] Întrebare de o sută de puncte: cine e,
cine-a fost tovarăşul Baiazid?
CSURI: Fleoşc, Ştie-Tot, fleoşc! Ce, eu te-am întrebat cine-a
fost Matthias Corvinus? Mai bine a-i
face o cruce mare, mai bine a-i spune un Tatăl Nostru. Mai bine a-i spune
Crezul. Mai bine ţi-ai scuipa în sân, peste alunele alea pricăjite. Se spune că,
uneori, ajută.
LUMI: Ce banc prost! Să nu confundăm crezurile. Spânzuraţii
nu agreează fularele, dragă. Nici măcar pe cele de mătase naturală de la
Romarta. Nu cred c-ar mai folosi nimănui. "Lor", în niciun caz.
CSURI: Tare mai eşti acră la maţe. Ai grijă să nu te muşti de
limbă, ca să nu turbezi.
LUMI: Nu m-am născut aşa.
CSURI: Te
cred. Te-au înrăit alţii. Bazd meg!
Ca şi pe mine.
LUMI: Vezi c-ai ghicit. Dă-mi un Carpaţi fără filtru, de la
voi, de Sfântu' Gheorghe. Îţi dau două de Iaşi... Nu umbla cu cioace. Unul
întreg. Bagă.
Fumează amândoi.
CSURI: La stilul tău, ai fi în stare să-ţi fumezi şi minţile.
Chiar că.
LUMI: Oi-oi-oi! Parcă eşti mama. Bine că nu ştie, în
momentul ăsta, unde sunt.
CSURI: Ce
fel de familie sunteţi? Nu i-ai spus?
LUMI: E total liniştită când nu mă caută sectoristu' pe
acasă. Crede că sunt pe Litoral, la produs... La ce i-ar fi folosit? Şi aşa nu
mă crede niciodată. Tot timpul bănuieşte că sunt la futut, chiar şi când stau
la coadă la Forţele de Muncă, chiar şi când sunt la Biblioteca Naţională... Tot
timpul îmi repetă ca un papagal că nu sunt bună de nimic, că sunt o scursură,
că sunt o parazită, că o să scrie să mă dea ăia la "Reflector", la
Carmen Dumitrescu, ca să mă demaşte că sunt o cetăţeană certată cu legea, că
sunt pleava societăţii, că-i mănânc pensia de măturătoare fruntaşă, că o rănesc
profund în sentimentul matern inexistent... De asta nici nu mă străduiesc să-i
demonstrez contrariul... Spune şi tu dacă femeia asta e normală? Merita să-i
spun? Merita?
CSURI: Chiar că nu are percepţia subtilă a realităţilor
româneşti. Ai dreptate. Emisiunea cea mai potrivită ca să debutezi ar fi fost
"De la A la Z"... De ce crezi că Moise i-a tot invârtit pe evreiaşii
săi vreo 40 de ani în jurul cozii, prin pustiu?
LUMI: Habar n-am! Luminează-mă!
CSURI: Ca să se elimine în mod natural vechea gaşcă
plină de hachiţe şi să nu ajungă în ţara promisă decât tineretul imaculat. Nici
măcar lui nu i-a fost îngăduit să păşească acolo, ci doar să se uite lung-lung,
ca fraierul, printr-un binoclu de campanie... Pa-pa cu trecutul! Asta e. Chiar
că nu poţi să te opui mentalităţilor învechite.
LUMI: De fapt ce e realitatea?
CSURI: Aia pentru care ne zbatem, aia pentru care luptăm, aia
care ne-o construim singuri. (Arată ferm cele
două lăzi militare sigilate.)
LUMI: Ne,
ne, ne, ne! Nu se poate construi nimic pe cadavre... Ni se pare că ne-o
construim singuri, dar de fapt ne-o construiesc sau ne-o demolează alţii.
CSURI: Da?!
LUMI: Da.
CSURI: Da?!
LUMI: Da!
CSURI: Nem
tudom. Concurs rapid de
memorie! Concurs!
LUMI: Pentru cine?!
CSURI: Pentru doi pui de urs.
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Ură! Ură! Ură!...
Ura! Ura! Ura!... Ură! Ură! Ură!...
LUMI: Timişoara! Timişoara! Timişoara!
LUMI & CSURI: Să triumfe politica de destindere,
colaborare, securitate, pace şi independenţă naţională!... Libertate, te iubim/
Ori învingem ori murim!
CSURI: Trăiască lupta unită a popoarelor pentru pace,
dezarmare, pentru o lume fără arme şi fără războaie! Ura! Ura!... Jos
Ceauşescu! Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său
general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Ura! Ura!... Jos comunismul!
LUMI: Trăiască 1 Mai - Ziua muncii! Trăiască 23
August!... Veniţi cu noi! „Veniţi cu noi pe Programul 2!”
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului
nostru popor în jurul Partidului Comunist Român, al secretarului său general,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu!... Luptăm, murim,/ dar liberi vrem să fim!... Trăiască
unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor sub conducerea Partidului
Comunist Român, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!
Ura! Ura!... Ieri la Timişoara,
azi în toată ţara!
LUMI: Trăiască Partidul Comunist Român, detaşament
activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale!
Ura! Ura!... Noi suntem poporul/
Jos cu dictatorul!
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - forţa
politică conducătoare a societăţii noastre socialiste!... Nu vă fie frică/
Ceauşescu pică!
LUMI: Trăiască comunismul, viitorul luminos al
întregii omeniri! Ura! Ura!... Jos cizmarul!
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului
nostru popor în jurul Partidului Comunist Român, al secretarului său general,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Ura! Ura!... Jos "savanta"!
LUMI: Trăiască solidaritatea şi colaborarea între
partidele comuniste şi muncitoreşti, între toate forţele revoluţionare,
progresiste, democratice şi antiimperialiste!... Soldaţi, soldaţi/ Pe cine
apăraţi?
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului
nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Român, a secretarului său
general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!... Pace şi cadenţă,/ Fără violenţă! Fără
violenţă!
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura!
Gura!... Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
LUMI: Trăiască prietenia, colaborarea frăţească şi
solidaritatea tuturor ţărilor socialiste!... Dreptate, ochii plânşi vor sa te
vadă.
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului
nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Român, a secretarului său
general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!... Ceauşescu judecat/ Pentru sângele
vărsat!
LUMI: Trăiască prietenia şi colaborarea dintre toate
popoarele lumii!... Nu plecăm acasă/ Morţii nu ne lasă!
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - forţa
politică conducătoare a societăţii noastre socialiste!... Ole, ole, ole, ole,
Ceauşescu nu mai e!
LUMI: Să triumfe lupta popoarelor pentru întărirea
securităţii şi colaborării în Europa şi în întreaga lume!... De Crăciun ne-am
luat raţia de libertate.
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului
nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Român, a secretarului său
general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!... Păcat, Păcat/ De sângele vărsat!
LUMI: Să acţionăm ferm pentru înfăptuirea hotărârilor
Congresului al XIII-lea şi Conferinţei Naţionale ale Partidului Comunist
Român!... Ceauşescu de Crăciun/ Porcul nostru cel mai bun!
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - forţa
politică conducătoare a societăţii noastre socialiste!... Până ieri am tăcut,
de azi încep să urlu.
LUMI: Prin munca noastră hotărâtă pentru realizarea
planului şi a angajamentelor pe anul 1989, să întărim necontenit forţa
economică şi independenţa patriei socialiste!... Până ieri am tăcut, de azi
încep să urlu.
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - conducătorul
încercat al poporului nostru pe calea socialismului şi comunismului!... Până
ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască eroica noastră clasă muncitoare!... Până
ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român -
continuatorul tradiţiilor revoluţionare ale clasei muncitoare, ale poporului
român!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască ţărănimea patriei noastre!... Până ieri
am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Partidul - Ceauşescu - România!... Până ieri am
tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască patria noastră liberă şi independentă -
Republica Socialistă România!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu - PCR/ Două zile libere!... Veniţi cu noi! „Veniţi cu noi pe Programul 2!”
LUMI: Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie,
Republica Socialistă România, liberă, independentă şi demnă în rândul
naţiunilor lumii!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Stima noastră şi mândria, Ceauşescu -
România!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura!
Gura!... Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
LUMI: Trăiască harnicul şi talentatul popor român -
constructor eroic al societăţii socialiste multilateral dezvoltate!... Ce mulţi
de "trăiască" Atât de mulţi încât au început să ne doară fălcile, de
parcă, în loc să mestecăm friptura de pe grătar, am fi mestecat grătarul de
fontă... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu - eroism, România - comunism!... Până
ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Toţi pentru unu'!/ Toţi pentru unu'!... Trăiască
intelectualitatea patriei noastre!... Există aşa ceva?! Credeam că numai unu'
gândeşte pentru toţi. Dacă aş vrea, aş putea să pronunţ chiar şi numele lui
"unu"... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu şi poporul/ Patria şi tricolorul!
Ura! Ura!... Jos cu dictatorul!
LUMI: Trăiască 1 Mai, Ziua solidarităţii
internaţionale a celor care muncesc, ziua frăţiei muncitorilor de pretutindeni!
Ura! Ura!... Până ieri am tăcut,
de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu şi poporul, patria şi tricolorul!... Până
ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască 1 Mai - Ziua muncii! Trăiască 23 august!
CSURI: Vezi că pe asta ai mai spus-o!... Ceauşescu -
România - Pace!
LUMI: Trăiască Partidul Comunist Român, detaşament
activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale!... Până ieri am
tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu - Pace!... Adă bomba-ncoace!... Până
ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască comunismul, viitorul luminos al
întregii omeniri!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu - România - Viitorul!... Veniţi cu
noi! „Veniţi cu noi pe Programul 2!”
LUMI: Trăiască solidaritatea şi colaborarea între
partidele comuniste şi muncitoreşti, între toate forţele revoluţionare,
progresiste, democratice şi antiimperialiste!... Ceauşescu anul nou şi-l va
face în cavou!
CSURI: Epoca Nicolae Ceauşescu - epoca de aur a
României socialiste!... Ceauşescu anul nou şi-l va face în cavou!
LUMI: Trăiască prietenia, colaborarea frăţească şi
solidaritatea tuturor ţărilor socialiste!... Ceauşescu anul nou şi-l va face în
cavou!
CSURI: Epoca Nicolae Ceauşescu - epocă de glorioasă
istorie, de măreţe înfăptuiri socialiste şi luminoase perspective!
LUMI: Trăiască prietenia şi colaborarea dintre toate
popoarele lumii!
CSURI: În deplină unitate, sub conducerea Partidului
Comunist Român, să acţionăm pentru realizarea neabătută a Programului
partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi
înaintare a României spre comunism!
LUMI: Să triumfe lupta popoarelor pentru întărirea
securităţii şi colaborării în Europa şi în întreaga lume!
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura!
Gura!... Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
CSURI: Cine a câştigat?
LUMI: Nimeni, nu ţi-e clar? Pierdere de vreme. Nici măcar lăzile
astea goale.
CSURI: Nu sunt goale. Repet. Nu sunt goale. Eu le-am cărat.
De asta mă doare, de asta mă taie în spate.
LUMI: Atunci sunt umplute cu pietre, cu gunoaie, cu momâi...
Pariu?
CSURI: Pe ce?
LUMI: Pe toate ţigările tale din raniţă. Te rişti?
CSURI: ...Şi dacă pierzi tu? Ce faci?
LUMI: Talente, ce să fac. Eşti foarte convingător, mai
ales când îţi ceri drepturile. Mă mărit cu tine, acum, cât încă nu mi-au căzut
dinţii de lapte. Pe bune.
CSURI: Ha?!... Mi-a fost luată o dată libertatea, nu
mai vreau ş-a doua oară.
LUMI: Atunci, te măriţi tu cu mine. Am serviciu, am
buletin de Bucureşti, am două cecuri de 5.000 cu dobândă şi câştiguri în
autoturisme... Ce vrei mai mult?... Tu ce ai, în afară de ce-au avut şi
ceilalţi pe care i-am cunoscut?
CSURI: Un ţambal.
LUMI: Hopa, nu ştiam de unde sare greierele. Cri, cri,
cri! Nu ştiam ce suflet de artist neînţeles zace lângă mine. Chiar că mă mărit,
numai să pierd pariul. Ceea ce e IMPOSIBIL!!! M-ai convins definitiv.
CSURI: După tot ce mi-ai spus c-ai făcut înainte de a
ne cunoaşte? După toate abuzurile, după orgiile, după tot cârnatul ăla de
antemergători... Cel puţin, eşti cu analizele la zi?
LUMI: ...Trebuie să-mi apreciezi măcar sinceritatea,
că mi-am dat aurul fals, arama coclită pe faţă. N-ar fi fost frumos să afli de
la brigada 40, de la regimentul 16, de la Şcoala de corecţie din Tichileşti...
CSURI: Ce-i corect e corect. Asta aşa-i. Avantaj
Năstase. Ilie.
LUMI: Să ştii că, oricare-ar fi rezultatul, eu sunt
cea care pierde mai mult. Mă aşteaptă garnituri întregi de tren pline de
farfurii nespălate, şlepuri întregi de pelinci nu tocmai curate, milioane de
ore pierdute de stat la cozi. Avantaj Ion. Ţiriac.
CSURI: Să-mi trag palme! S-au întâlnit Frumoasa şi
Bestia într-o cantină plină de chiftele de peşte congelat şi muşte, şi merg să facă
amor şi progenituri la mansardă, în Ferentari, într-un cămin scorojit de
nefamilişti!... Iartă-mă, dragă, dar nu mai cred în poveşti, nici măcar în cele
nemuritoare, cu toate că stră-străbunicii mei au fost nobili... E-hei! Şi încă
ce nobili!
LUMI: Uită, "burghezule", uită... Comunismul
a avut grijă să ne niveleze, să ne facă pe toţi egali, cel puţin la modul formal,
anulând total meritocraţia; întemeindu-se pe ură şi dispreţ. Femeile erau egale
cu bărbaţii, intelectualii cu cretinii, leprele cu cei destoinici. Numai
puşcăriaşii aveau regim separat... Doar pe vremea comunismului a existat
adevărata dragoste, pentru că toţi eram săraci lipiţi şi puteam să ne
concentrăm doar asupra adevăratelor perle ale naturii... Da, da. Nu ne încurcau
deloc titlurile ori cele materiale, aveam doar o problemă cu lungimile... E
vremea să începi să citeşti un roman de dragoste din Biblioteca pentru Toţi. Unul
necenzurat. Poate chiar să-l scrii... Ştii să scrii?
CSURI: Nu stăpânesc atât de bine limba română. Doar
te-ai convins. Ştiu însă să trag foarte bine la tir, în tot soiul de
"portrete"... Am să-ţi aduc sub fereastră o cutie întreagă de căniţe
de plastic, o duzină de veveriţe umplute cu rumeguş.
LUMI: Da, da, avem mult de corectat. Exersăm împreună.
Dacă am fost profesoară pentru atâţia, de ce n-aş putea să-ţi fiu şi ţie care
ai un nivel de inteligenţă mult peste medie?... Am lucrat ca stenodactilografă
într-un birou plin cu avocăţei chei şi deprimaţi, am lucrat la CEC
şi la Casa Poporului... Mă pricep
în egală măsură la litere ca şi la cifre...
CSURI: Mie-mi plac mai mult rózsák...
LUMI: ...Ce-i aia, ţuţurel?!
CSURI: Trandafirii cu parfum. De orice culoare.
Unchi-miu a lucrat cu Ştefan Wagner. De acolo mi se trage.
LUMI: Şi cu ţambalul, de unde până unde...?
CSURI: Am avut un unchi şi la Reghin. La Fabrica de
viori. Paznic de noapte. Cânta la stele foarte inspirat. De foame.
LUMI: Ce frumos! Ce patetic! Ce înălţător!
CSURI: Mai am şi nişte unchi ciobani la Șimleu Silvaniei, să ştii. De acolo am moştenit...
LUMI: Ajunge. Să rămânem la ţambal şi la flori. Este
suficient pentru efect. Păcat că cele din urmă... au ţepi.
CSURI: Asta ca o protecţie împotriva tuturor
rumegătoarelor.
LUMI: Chiar că unchi-tu a lucrat cu Ştefan Wagner. M-ai
convins. Ştii prea multe detalii nesemnificative pentru un neiniţiat.
CSURI: Zilier. Da' să ştii că nu plătea cine ştie ce.
Neamţ, ce vrei. De fapt, şi pe el îl plăteau alţii. Visător, ce mai... Da' tot
n-a reuşit să creeze primul trandafir albastru... Ăsta e regretul său major.
LUMI: Eu una aş fi lucrat şi gratis, doar ca să fiu în
preajma lui. M-aş fi săturat doar cu miresme, cu uleiuri volatile. Mi le-aş fi
pus în păr... Verificăm?
CSURI: Ce?
LUMI: Lăzile.
Pauză.
CSURI: Nu vezi că au sigilii de plastilină? Curtea
Marţială ne mănâncă! Nu te joci!
LUMI: Mă pricep şi la sigilii. Dacă sesizează cineva
ceva, iau asupra mea tot. Deşi, în bulibăşeala asta... n-aş crede să mai
verifice ceva cu adevărat... Totul e la hoha. Sunt prea ocupaţi care să pună
primul mâna pe ciolan... Apeşi cu o monedă de un leu peste plastilină, aşa,
puţin mai câş... şi gata. Important e să se vadă stema...
Pauză.
CSURI: N-am decât un briceag "Pionierul".
LUMI: Bun şi ăsta, în lipsă de altceva. Hai să începem
cu primul, cu cel de lângă perete. Ăsta
mâzgălit cu cretă, în colţ.
CSURI: Nu e nicio mâzgălitură. E semnul lui Marte. Cum
de nu l-am văzut până acum?
LUMI: Semnul lui Marte?
CSURI: Un cerc cu săgeată îndreptată în sus.
LUMI: Marte - zeul războiului. Un semn masonic,
desigur. Bănuiam eu ceva. Acum sunt sigură. Nu mă mai poate prosti nimeni.
CSURI: Da' de unde... Simbolul masculinităţii, al
virilităţii. Al războiului, dacă vrei. De ce crezi că planeta Marte e denumită
ca Planeta Roşie?
LUMI: De chichi şi de un leu ridichii!... Bună, bună
de tot. Ca banc. Care virilitate? La vârsta lui?... Ce zi e azi?
CSURI: Marţi.
LUMI: Marţi?! Dă-mi o palmă. Rapid.
CSURI: Ce?!
LUMI: Credeam că te-ai prins... Dă-mi o palmă, ţi-am
spus! Una zdravănă, ca să-mi revin!... Da, da. De asta tot întreba Marţian, în
stânga şi-n dreapta, de o bucată de cretă... Clar. Ăsta trebuie să fie coşciugul
Tovarăşului. Sigur. Vezi ce semn e pe celălalt, al "savantei de renume
mondial", al Tovarăşei academician doctor inginer...
CSURI: Ar trebui, prin eliminare, să fie semnul lui
Venus. Dar, din păcate, nu văd absolut niciun semn. Nu e. Chiar că nu e.
LUMI: Normal. Planeta Venus nu are nici un satelit natural... Nu
ţi-e clar? Cred că "liber-cugetătoarea" purta pe sub fusta plisată un
făcăleţ de stejar. Asta pentru că nu era femeie, da' nici bărbat, pentru că
voia să fie de toate şi peste tot... Ar trebui să ne lămurim care şi ce, nu?
Până nu e prea târziu. Te rişti?
CSURI: Bazd meg!
Stai de şase. Nu vreau să intru în
cine ştie ce bucluc.
LUMI: Fii liniştit. Nu au timp de noi. Cred că s-au
dus să sape gropile cât mai departe, în vreo pădure, în vreo râpă ori sub Arcul
de Triumf; să le facă cât mai adânci... Ştii, pe întuneric durează mai mult,
aproape triplu.
CSURI: Ce?
LUMI: Săpăturile. E atât de dificil să îngropi un
trecut subnutrit... E atât de uşor să îngropi un prezent lipsit de aripi...
CSURI: Ajută-mă!
LUMI: Nu pot nici să mă ajut singură.
CSURI: De ce?
LUMI: Nu mi-ai spus tu să stau de şase, nu mi-ai spus
tu să fiu cu ochii-n patru? Şase şi cu patru fac zece, împărţit la doi...
CSURI: Lorelai!
LUMI: Ce "Lorelai"?!... Lumi!!!
CSURI: Chiar că sunt obosit. Scuză-mă... Lumi! Îţi
sunt dator c-un miel, dar cum suntem de-abia la Crăciun, ar trebui să mai
aştepţi cel puţin până-n Martie, de Paşte... Până dimineaţă oricum nu vine
nimeni. Sunt foarte sigur de ceea ce spun.
LUMI: Cum nimeni?! Nu crezi că suntem pândiţi? (Apasă cu disperare pe butonul de panică.) Alo,
Miliţia! Miliţia? Şobolănimea albastră? Unde v-aţi ascuns? Ofiţerul de
serviciu? Vreau să ies! Vreau să merg la toaletă, sinonimul cuvântului WC!
CSURI: Du-te într-un colţ, în spatele stâlpului de
beton... Am să sparg toate neoanele astea nenorocite, am să fluier foarte tare,
am să mă fac că nu te aud, am să deschid larg toate ferestrele să intre "Wind Of Change"... Ce vrei,
doar e o situaţie excepţională. S-a şi decretat, dacă nu ştiai.
LUMI: Excepţională, nexcepţională, dar sigur e groaznic. Mai
ales în situaţia mea.
CSURI: Pentru mine nu chiar atât
de
excepţională... La noi e mai
simplu. Mult mai simplu.
LUMI: Rezist. Rezist... Oare rezist?
CSURI: Nu ai decât două variante. Amândouă cu câte 50%
şanse de reuşită... Până una alta, apucă capacul greu de stejar, doar e ideea
ta!... Uşor, uşurel!... Ce încruntat... "Geniul Carpaţilor". El pare
să fie. El e. În ultimul rol, cel care i se potriveşte cel mai bine. Deşi pare
foarte boţit, mult mai boţit decât la televizor... Ce moacă!... Fracul îi mai
lipseşte... Are ceva din tragismul lui Charley Chaplin, nu crezi? Deşi vorbim
de "genii" total diferite.
LUMI: În "Dictatorul", desigur... Mă
stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... Să-l deschidem şi pe celălalt. Pe
celălalt, nu auzi?... Trebuie să fac ceva ca să nu mă gândesc la... Eşti galben
tot... Ce ai?! Eşti bărbat sau eşti...? Pune umărul, nu te mai holba ca la maşini
străine! Parcă n-ai mai fi văzut toată viaţa femei intrate în panică...
CSURI: Ăsta, al doilea, e mult mai bine fixat. Cel
care a făcut, care a fost pus să facă trebuşoara, parcă se temea ca moarta să
nu evadeze şi să-l strângă temeinic de gât... Ai curaj să ridici pânza?
LUMI: Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc...
Da, da, ea pare să fie, ea e... Deşi pare mult mai hidoasă, deşi este mult mai
hidoasă decât în ziare, decât la televizor, decât pe coperta revistei
"Femeia". O adevărată scorpie. Ar trebui expusă la muzeu, la Antipa.
Printre dinozauri şi crocodili.
CSURI: Dac-ai ştii pe câţi mieluşei albi i-a halit scorpia
asta crăcănată, te-ai cruci... Gata. Acum că te-ai lămurit, acum că ne-am
lămurit ce şi cum, pune pânzele astea pătate la loc. Eu nu am de gând să-i
ating. Mi-e frică să nu se ia. Mi-e frică să nu mă contaminez.
LUMI: De ce?!
CSURI: De lăcomia, de grandomania lor, de boala lor
nemăsurată pentru putere. Vreau să rămân un simplu cetăţean român de etnie
maghiară. Unul onest. Vreau să sfârşesc în patul meu cu arcurile rupte de
călărelile atâtor generaţii de nobili demni, nu pe lângă vreun zid netencuit...
LUMI: Hopa! Nişte pacheţele pline de
"verzişori". Se pare că n-au vrut să plece tocmai cu mâinile goale,
doar cu ortu' popii... Da, frăţică, nu toţi pot să fie ca Cezar, nu toţi pot să
fie Cezar, chiar dacă se cred Cezar... Ia să facem noi un micuţ inventar
revoluţionar... Ce crezi că e bulumacul ăsta?
CSURI: Să trăiţi! Sceptrul regal al preşedintelui, de
care este ataşată o telegramă: "Apreciez profund actul dumneavoastră
istoric de instituire a sceptrului prezidenţial." Semnat, Salvador Dali...
Mustăciosul?! Cum de nu s-a temut de mâna lungă a Tovarăşului, cum de s-a
riscat să stea la cioace cu el?
LUMI: Nu cred c-a perceput cineva ironia lui în
legătură cu kitsch-ul ăsta aurit,
numai bun de spart nuci. Altceva?
CSURI: Titlul de "Erou al Muncii Socialiste".
"Omagiu". Ultima ediţie. Pe hârtie de lux, tataie, de lux. Şi când te
gândeşti că, de câţiva ani buni, nu se mai găsea nici măcar hârtie igienică din
aia căcănie, cu aderenţă de polizor... Şase kilograme de laudă eternă din
partea marilor poeţi şi scriitori ai vremii: Adrian Păunescu, Corneliu Vadim
Tudor, Mircea Sântimbreanu, Eugen Barbu, Paul Everac, Geo Bogza, Marin Sorescu,
şi... şi... Nichita Stănescu!!!... Nu se poate!!! Foarte, foarte interesant.
Nu-mi vine să cred! Da! Foarte tare! "Eu nu mă spăl de poporul
meu..."
LUMI: Nu-mi mai citi! Nu-mi mai citi!!! Mă
stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... L-o fi luat şi pe el valu'... N-o
fi fost treaz. Sigur. L-au băgat şi pe el în cârd, cu de-a sila. Era în sevraj...
era după o navetă de vodcă... Opreşte-te! Mi s-a făcut subit greaţă! Adu-mi o
găleată! Vomit cărăbuşi!
CSURI: Bazd meg!
Un steag roşu cu secera şi ciocanul, plin de sânge închegat, plin de puroi...
LUMI: Dă-l în mă-sa. Pune-i-l între picioare.
CSURI: O diplomă şi o cupă oxidată de la Cântarea
României!
LUMI: 40.000 de tone de porumb la hectar. Ha?! Ce
cântare foloseau?!.... Un registru slinos cu recoltele fantastice ale
agriculturii româneşti.
CSURI: "POPORUL, CEAUŞESCU, ROMÂNIA - cântece
patriotice." Electrecord. Disc de vinil. Conţine, printre altele, lătrăturile
"înflăcărate":
LUMI: "Poporul, Ceauşescu, România"
CSURI: "Slavă Preşedintelui Dintâi"
LUMI: "Sunaţi trompete de argint"
CSURI: "Din plai de Olt"
LUMI: "Întru mulţi ani, fiu brav al ţării"
CSURI: "Comandantul suprem"
LUMI: Aaa... Versuri "înaripate" semnate de:
Victor Tulbure, Mircea Block, Alexandru Andriţoiu, Aurel Storin...
CSURI: Eee.. Muzică de "zile mari": George
Grigoriu, George Bazavan, George Vancu, Florin Comişel...
LUMI: O chiuretă ruginită, îndoită la mijloc... un set
de prezervative marca Dermatina cu gust de pucioasă, găurite în vârf... o pungă
transparentă sigilată, cu o maşină manuală de tuns în interior şi o adeverinţă
pentru a purta barbă şi păr lung pentru interpretul rolului Mihai Viteazu...
CSURI: O pereche de sandale Guban, un deux-pieces comandat la Apaca, copiat
după un model Christian Dior... o blană africană veritabilă de leopard, plină
de molii grase... U-hu! "Polimerizarea stereospecifică a
izoprenului"... Ha-ha-ha-ha-ha! Autor: Ceauşescu Elena, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti, 1979...
LUMI: Un butaş de răchită care face micşunele... Mă
stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... Un flacon de... cianură... Nu se
mai săturau, nu se mai săturau.. Pentru ce le-o fi trebuind?! Doar aveau totul!
Chiar şi linişte.
CSURI: Da de unde. Li se părea... Un "Angajament"
în alb, o cartelă de pâine, culoarea roz-chiloţiu, cu toate zilele lunii bifate
cu pixu'...
LUMI: M-am săturat. Gata. Ajunge. Pune totul la loc. La loc.
CSURI: Eu încă nu... Un exemplar cu paginile netăiate din
"Amugul zeilor"... Ha-ha-ha-ha! În sfârşit!!! Asul din mânecă: "Înainte
de toate, doresc să vă informez pe dumneavoastră despre o importantă hotărâre
adoptată în această zi de Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al
partidului privind nivelul de trăi al oamenilor muncii. Am hotărât în această
dimineaţă că, începând de la 1 ianuarie, să majorăm în cursul anului viitor
retribuţia minimă de la 2.000 la 2.200 lei. De această majorare importantă vor
beneficia peste 1.500.000 de oameni ai muncii. Tot de la 1 ianuarie, vom majora
alocaţiile pentru copii, între 30-50 de lei. În raport cu numărul de copii şi
de retribuţia oamenilor muncii – ceea ce constituie un ajutor puternic, pentru
circa 4.400.000 de copii ai patriei noastre. De asemenea, se vor introduce
indemnizaţii de naştere, de l.000 de lei, pentru toate femeile, cu începere de
la primul copil, iar, în continuare, pentru femeile care nasc doi sau mai mulţi
copii, indemnizaţia la naştere va fi de 2.000 de lei pentru fiecare copil –
ceea ce constituie, de asemenea, un puternic stimulent, de ajutor pentru
mamele, pentru femeile patriei noastre." Ia uite, ultimul lui discurs
bătut la o maşină specială de scris cu corp de literă uriaşă... Despre realizările revoluţiei socialiste.
Prosteală pe faţă. N-a mai apucat să-şi facă efectul.
LUMI:
Cuvântare. Nu putea să aibă discursuri, doar monologuri.
CSURI: Aaa! Fotografii! Fotografii lângă urşi împăiaţi! Ce
frumos! Valentin, Zoia şi Prinţişorul... Un adevărat barometru al normalităţii.
Ce familie unită, ce familie frumoasă, ce familie model! Păcat că s-a cam
împuţinat.
LUMI:
Numai bună de pus pe rană!
CSURI: Acum chiar că-i gata, acum chiar că mi-a ajuns
până aici... Ce te tot holbezi? Pune-i capacul!
LUMI: Încă nu. Distracţia de-abia de acum începe.
CSURI: Te-ai ţăcănit? Ce nu?
LUMI: Vreau să i-o văd.
Pauză.
CSURI: Ce?!
LUMI: Vreau să i-o văd neapărat. Vreau să văd cât de
mare o are. Vreau să văd cu ce a regulat toată ţara, tot poporul ăsta, timp de
un sfert de secol.
CSURI: Parcă spuneai adineauri că ţi-e greaţă de el.
Nu-ţi mai e?!
LUMI: Mi-e greaţă, dar vreau să i-o văd!... Ai
înţeles?
Pauză.
CSURI: Ai înnebunit de-a binelea, Lumi, chiar că ai
înnebunit! Chiar că eşti bolnavă. Chiar că eşti antagonică. Pe bune? Asta se
cheamă profanare de cadavre şi conform codului penal se pedepseşte cu.. cu...
LUMI: Dă-te la o parte! Dă-te!!! Am fost profanată de
el o viaţă întreagă, de ce n-aş avea şi eu avea dreptul să-l... Ridică-i
maieul!
CSURI: Ce faci?! E păcat de Dumnezeu!
LUMI: Îl ţin eu, dacă tu nu poţi... Ridică-i maieul!...
Maieul!!!
CSURI: Sufletul lui se află deasupra noastră, Lumi! Experimentează
singurătatea şi abisul! Face cercuri concentrice în jurul nostru ca un pescăruş
speriat!... Îl auzi cum se zbate de geam?... Îl
auzi? Trebuie să deschidem neapărat ferestrele ca să iasă afară!
LUMI: Gura, Csuri! Nu romantiza mlaştinile ca un
englez. Ţi-am spus că vampirii ăştia doi n-au avut pic de suflet. Ridică-l!
CSURI: Ce piele albă şi lucioasă, de adolescent...
Poate chiar s-a hrănit, aşa cum şuşotesc unii la colţuri, numai cu lapte de
mamă, poate chiar îşi schimba sângele lui puturos, la fiecare trei luni, cu
sânge de sugari...
LUMI: Deschide-i prohabul moşului! Vreau să-i văd
"ciocănitoarea"!
CSURI: LUMI!!! Te rog! Nu fii paranoică! Îngerul tău plânge,
şi-a ascuns faţa în pumni! Simţi cum se zgâlţâie lăzile astea?... Îl auzi?
LUMI: Auzi, tu eşti normal? Nu ţi se pare că ai
păsărele la cap? Deschide-i prohabul, am zis. Dacă nu te simţi în stare, o fac
eu. La o parte! Sunt foarte pricepută la dezechipări, doar ţi-am povestit.
CSURI (se
întoarce cu spatele): Fă-o tu, dacă ai curaj. Tu. Eu,
nu... Auzi pescăruşul? Îl auzi?... Fă-o tu singură. Fără mine. Ai priceput?
Pauză.
CSURI: Te-ai lămurit cum stă cu problema?
Te-ai lămurit?
Pauză.
LUMI: Ce duhoare de cucuvele... Hai să... punem totul
la loc... Hai să... închidem... lăzile astea kaki, cât mai repede...
CSURI: De ce ţii mâna la spate, ai ascuns ceva?... Nu
trebuie să luăm nimic din ororile astea, nimic din blestemul, nimic din moştenirea
grea a trecutului asupra noastră. Ai înţeles?... N-am ajuns atât de jos încât
să jefuim hoituri.
LUMI: E doar mâna cu care am atins...
CSURI: Nu-mi spune. Nu-mi spune!... Nu! Nu! Nu!... Dă-te
cu spirt! Cu spirt! Chiar acum!... Poate, într-o zi, va ajunge mâna cu care ai
să mângâi obrajii copilaşilor noştri...
LUMI: ...Care copilaşi?!
CSURI: Ai noştri, Lumi, ai noştri. Rezultaţi din
unirea mea sinceră, sănătoasă şi convingătoare cu tine.
LUMI: Ce?!... Chiar că prinzi "Europa
Liberă".
CSURI: Ai pierdut pariul. Trebuie să suporţi
consecinţele... Ai uitat?
LUMI: Care pariu?!
CSURI: Ăla la sfârşitul căruia trebuia să te măriţi cu
mine sau invers. Nu mai contează. Vremurile sunt destul de tulburi. Ne
căsătorim. Ne regulăm muncitoreşte, de patru ori pe zi. Facem plozi sănătoşi
sau cum or ieşi. Aducem contribuţii importante la bugetul statului.
Susţinem venitul pe cap de
locuitor la 9.296 $ . Dacă nu suntem călcaţi pe trecerea de pietoni, murim
uitaţi la 69 de ani.
LUMI: ...Când?
CSURI: Acum. Ţac pac. O semnătură şi gata. Nu există
cale de întoarcere. Suntem bifaţi.
LUMI: Unde?
CSURI: Nu te mai prosti. Cum unde? Aici.
LUMI: Cum?!
CSURI: Cum ai văzut că se face de obicei. Da, da, te
salvez a doua oară. Totul e absolut legal, conform constituţiei în vigoare.
Avem un martor incomod. Avem. Avem prezent preşedintele în exerciţiu al ţării?
Avem. Ce vrei mai mult?
Pauză.
LUMI: Nu am păpuşă Arădeanca lipită cu scoci pe Dacia
naşului... Nu am chiloţi tetra. Nu am fursecuri, nu am buchet de garoafe roz.
CSURI: Eu sunt buchetul tău de rózsák albaştri. Eu. Ai uitat?
LUMI: Săru-mâna, domnule doctor-inginer Wagner! Faceţi
bici din rahat, deşi aţi putea să faceţi şi invers! Faceţi adevărate minuni!
Păcat că în ţara asta nu vi se recunosc încă meritele, poate în următorul
mileniu. Totul e să mai aveţi puţină răbdare, să mai rezistaţi încă 20 de ani.
Da, da, luaţi bine aminte la Tutankamon... Csuri, Csuri! Ce frumos miroase a
smirnă şi tămâie în jurul tău... Păcat că nu am rochie de mireasă. Una ţeapănă de
la Casa de Modă "Venus". Una făcută pe comandă la Zina Dumitrescu.
CSURI (smulge
perdeaua prăfuită de la geam): Asta ce-i? Ce-i? Nu crezi că asta e cea mai
potrivită? Nu vezi?
LUMI: Minunat!... Inele de aur, ceva?
CSURI: Se face. Tot tacâmul. Din conserva asta coclită.
Preferi cu model sau simplu?
LUMI: Ştiu şi eu. Crezi că am vreo şansă să devin o
femeie normală? Crezi că am vreo şansă să devin mamă-eroină?... Ar trebui să mă
mai gândesc, să mă prefac că ezit, să fac ceva-ceva talente, doar e viitorul
meu în joc, nu?
CSURI: Nexa! Nu pari genu'. Orice căsătorie e un risc
major de 99,999%... Asumă-l. Ce, crezi că la mine e mai uşor; că în sinea mea
nu se dă o luptă interioară, mai ales după ce-ai aruncat o lumină asupra
trecutului tău tenebros?... Şi apoi cunosc, cunosc destui care, după ce-au
trăit împreună vreo şapte-opt, ani s-au hotărât să se legalizeze, să se căsătorească
la Sfat.
LUMI: Şi? Ce-i cu asta?
CSURI: Nu e o regulă obligatorie. După o săptămână
erau deja cu geamantanele la tribunal. Pentru "nepotrivire de
caracter".
LUMI: Aranjează-mi voalul. M-ai convins. Tu eşti, de
azi înainte, oglinda mea. E bine? Nu sunt prea palidă?
CSURI: Da de unde! Doar atât cât trebuie pentru o
luptătoare. Niciodată nu te-am mai văzut atât de frumoasă. Ca o icoană afumată
ivită dintre moloz. Poate doar când te-am ridicat de pe asfalt, din faţa
TAB-urilor... A fost ceva ca un scurtcircuit atunci. Unul de 6 kv.
LUMI: Naivule. De-abia acum mi-am dat seama, dar după
cum se spune, niciodată nu e prea târziu. Masculul meu alfa, beta şi gamma. Eşti
bărbatul meu nepereche. Da, da, marţi - trei ceasuri rele/ Cin' le prinde să se spele...
Când se termină tămbălăul ăsta cu nuntaşi împuşcaţi înainte de dare, du-mă în magicele
judeţe Harghita şi Covasna, ca să murim de foame dacă nu pronunţăm magicul kenyér...
CSURI: Asta aşteptam să aud; chiar dacă în limba
română, cel mai adesea, limba o ia înaintea creierului... Nu ştiu de ce ţi-a
luat atât de mult timp până să te hotărăşti.
LUMI: Un sfert de secol. Cu bătaie. Cine ştie cât mai
am de trăit cu vremurile care vin. Cercetările mele îndelungate au luat
sfârşit. Gata, Csuri, m-am hotărât să mă fac virtuoasă, să îmi caut un loc de muncă la Institutul de
Etnografie şi Folclor, să îmi scriu memoriile pe o frunză îngălbenită de timp...
Îmi ajunge de atâta solo. Notează pe calendar. Îmi pun pirostiile cu tine. Eşti
pregătit?
Pauză.
CSURI (tuşeşte
oficial): Cetăţeană...
LUMI: Buşilă.
CSURI: Cetăţeană Buşilă Lumi...
LUMI: Luminiţa-Rodica, mai precis.
CSURI: Cetăţeană Buşilă Luminiţa-Rodica, de bună voie
şi nesilită de nimeni, iei în căsătorie pe cetăţeanul...
LUMI: Mă căsătoresc, mă căsătoresc, numai cere-ţi mai înainte scuze că mi-ai
făcut sânii "alune pricăjite"! Am de unde să le dau destule lactate
progeniturilor noastre.
CSURI: Dacă i-aş fi comparat cu nişte bostani, ai mai
fi avut acum ceva de comentat?
LUMI: Csuri! Nu întinde coarda! Filează!
CSURI: Bine, îmi cer scuze. Scuze, dragostea mea,
scuze, scuze! În urma unei sumare analize vizuale, declar, în totală cunoştinţă
de cauză, că sânii tăi se încadrează în parametri normal, fiind chiar uşor
excedentari, în total dezacord cu mult-trâmbiţata creşterea noastră economică...
Corect?
LUMI: Foarte. Am uitat tot. Doctor de raţe te faci. Ţine-o
tot aşa.
CSURI: Cetăţeană Buşilă Luminiţa-Rodica, de bună voie
şi nesilită de nimeni, iei în căsătorie pe cetăţeanul...
LUMI: Csuri.
CSURI: Tibor. Csuri e numele de familie, dacă nu ştiai.
LUMI: Şi eu care eram sigură că te cheamă Bazd meg...
CSURI: Nu mă mai întrerupe. Ăla e frate-miu... Nu ştii
ce greu e să joci în dublu rol, mai ales când nu ai pic de talent, mai ales
când ai o mamă foarte derutantă, cum e a mea... Cetăţeană Buşilă Luminiţa-Rodica,
de bună voie şi nesilită de nimeni, îl luaţi în căsătorie pe cetăţeanul Csuri
Tibor-Levente?
LUMI: Igen.
CSURI: Cetăţene Csuri Tibor-Levente, de bună voie şi
nesilit de nimeni o luaţi în căsătorie pe cetăţeană Buşilă Luminiţa-Rodica? Da?
Da. Da.
LUMI (pentru
sine): Da. Da. Da. A spus de două ori "da", cu toate că nu este dadaist...
Oare ştie ce a spus?... N-ar avea nevoie de un translator?
CSURI: Linişte, vă rog, în sala de ceremonii, altfel
vă evacuez! (Tuşeşte.) În urma
consimţământului dumneavoastră liber şi deplin exprimat, vă declar căsătoriţi.
"În Republica... (Ezită.) Capitalistă
România, femeia are drepturi egale cu bărbatul. Statul ocroteşte căsătoria şi
familia şi apără interesele mamei şi copilului."
LUMI: Suntem doi oameni maturi. Puteai să sari peste aberaţia
asta continuă.
CSURI: Mulţumesc pentru sugestie. Am să ţin cont data
viitoare... Ce nume de familie doriţi să purtaţi în timpul căsătoriei?
LUMI: Părerea mea e c-ar fi foarte potrivit ca fiecare
să-şi păstreze numele cu care s-a obişnuit.
CSURI: Idem. Dă, Doamne, să n-o dăm în bară! Mai ales
la început de drum!... Felicitări! Sănătate şi cât mai mulţi copii vorbitori de
nenumărate limbi! Domnule Levente, vă puteţi săruta oficial soţia, conform
tradiţiei, de treizeci de ori.
LUMI: Care tradiţie?
CSURI: Cea inventată de subsemnatul, cea comună...
Priceput?
LUMI: Că începem o viaţă nouă? Încerc să
conştientizez, dar să ştii că mi-e greu, greu de tot. Nu ştiu să fac Kürtös, nu ştiu decât să fac ochiuri moi
cu margarină Unirea de Iaşi.
CSURI: Parcă numai ţie ţi-e greu? La toţi ni-i greu,
Lumi, la toţi. Mai ales acum când se schimbă meniurile. Mai ales pe urmă. (O
ia în braţe.)
LUMI: Cred că am început să-l înţeleg pe Sisif... Voiam
să-ţi reamintesc de fostele mele cu relaţii cu cetăţenii ruşi, arabi,
iugoslavi, est-germani, polonezi, cehoslovaci, americani, evrei, palestinieni, sud-africani şi cu cei din ţările lumii a
treia... Ca să nu fie discuţii ulterior.
CSURI: Chiar că-mi plac încurcăturile şi borcanele
sparte. Prefer femeile cu o vastă experienţă, Lumi... Şi când te gândeşti că
eram atât de aproape unul de altul, la o aruncătură de glonţ... Cum de nu ne-am
găsit până acum, Lumi? Cum?
LUMI: Dacă aş şti, ţi-aş răspunde. Poate ne trebuia un
dum-dum ca să ni se risipească amândurora pâcla de pe ochi... Mai bine mai
târziu decât niciodată, Csuri. Mai bine mai târziu. Am avut fiecare o carieră solo
accidentată, vreau să sfârşim ca un grup bine închegat.
CSURI: Evident, Lumi, evident. Aş vrea să te trec
pragul sublimului, dar văd că uşa asta metalică opune o rezistenţă
considerabilă, plină de personalitate.
LUMI: Rezist. Rezist... Oare rezist?
CSURI: Crede-mă pe cuvânt. Sunt specialist. Lângă mine
n-a rezistat nicio femeie până acum, indiferent de naţie.
LUMI: Nu mă refeream la... Lasă-mă jos! Jos!
(Apasă pe butonul de panică.) Alo, Miliţia! Miliţia? Şobolănimea albastră? Pe unde
naibii umblaţi? Pe unde ziceaţi că sunteţi? În ce canale v-aţi ascuns?...
Ofiţerul de serviciuuu! Tovarăşe plutonier Rangăăă! Vreau să ies! Am priveghiat
destul până la vârsta mea, nu mai pot să donez nicio lacrimă, nici măcar pentru
Fondul "Libertatea"! Să mai vină şi alţii, cei care s-au orientat
toată viaţa! Da, da, tura a doua! Cei de pe primele poziţii, cei de pe
liste!... Credeţi-mă, nu, nu mai rezist! Vreau să merg la toaletă, sinonimul
cuvântului WC! (Trage energic de uşa de fier.) Ce le-am făcut?! Ce au de gând cu noi?! De ce ne-au
încuiat aici, Csuri Tibor-Levente, boii ăia cu haină de piele? Ca să nu ieşim?
Ca să nu ieşim?!
CSURI: De frică să nu învie ăştia din lăzi şi s-o
uşchească. De aia. Sunt sigur.
LUMI: Vreau să ies, Csuri! Unde ţi-e caracterul nobil
autodeclarat? (Plânge.)
Vreau să ies! Nu vreau să mă fac
de ruşine în faţa ta, mai ales acum când îţi sunt soţie cu adevărat...
CSURI (loveşte
cu pumnii în uşa blindată): "Radu cel Frumos" "Radu cel
Frumos" Mă auziţi? Mă auziţi?... Tovarăşe Marţian! Tovarăşe Marţian! Stimate
tovarăşe Marţian! Aici nu sunt doar morţi abandonaţi, mai sunt şi vii! Şi după
cum bine ar fi să ştiţi, oamenii vii au şi unele necesităţi vitale pentru care
trebuie acţionat neîntârziat! Ca de exemplu! Soţia mea Buşilă Luminiţa-Rodica are o urgenţă de maximă
importanţă pentru ţară!... "Radu cel Frumos" "Radu cel
Frumos"... Mă auziţi?... Cum? Trebuie să merg în audienţă? Trebuie să fac
o cerere?... Cui? Cine e şeful cel mare acum?... Nu se poate!!! "Cuminţenia
pământului"?! Bazd meg! Chiar pe
ăsta cu pete pe faţă l-aţi găsit?... La cine ziceaţi?!
LUMI: Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc...
Trebuie să fac ceva ca să nu mă mai gândesc la... la... la... Ce cântece minunate
spuneai că ştii să cânţi la ţambal, Csuri?
CSURI: Nem
tudom.
LUMI: Ce "nemtudom"?
CSURI: N-am spus că ştiu să cânt la ţambal.
LUMI: Nu?! Aşa mi s-a părut. Să nu începi din prima zi
a căsniciei cu minciunile, că nu ţine! Le miros de la o poştă.
CSURI: ...Am spus că am un ţambal. Acum că
suntem căsătoriţi, pot să spun cu mâna pe inimă că avem un ţambal. Verde
închis.
LUMI: Avem un ţambal... Avem un ţambal... Ce bine, ce bine, ce bine!... Cum arată
ţambalul nostru, Csuri?
CSURI: Cum să arate, ca toate ţambalurile. L-am primit
odată cu camera de 3x3, când m-am mutat. Mai înaintea mea stătuse acolo un
muzicant bătrân, o rudă de-a lui Udilă, pe care-l duseseră rudele la azil...
Mi-au zis că pot să-l arunc la gunoi, că ei nu au ce face cu el.
LUMI: Udilă... Udilă... Udilă... Udilă... Udilă... Udilă... Udilă... Udilă...
CSURI: Relax!...
Relax! M-a întrebat unu' dacă vreau să i-l vând.
LUMI: Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... Ah,
ce bine mi se pare că mă stăpânesc!...
Costă mult un ţambal din ăsta?
CSURI: Habar n-am. Vrei să mă interesez? Oricum ocupă
prea mult loc. Unul nou, poate să ajungă şi la 4.ooo de lei, poate chiar mai
mult.
LUMI: Avem nevoie de spaţiu locativ. Da, da, trebuie
să-l vindem neapărat, dacă vrem să ne mărim familia conform normativelor...
Se aud chei învârtindu-se de zor.
Uşa blindată este întredeschisă.
CSURI: Tovarăşe Marţian! Tovarăşe Marţian! Stimate tovarăşe Marţian! Credeam că ne-aţi uitat aici
de tot, tovarăşe Marţian! Ce fel de glumă e aia cu cererea? Se poate? Suntem şi
noi oameni! Vii! M-aţi înţeles? M-aţi înţeles? Cum este posibil aşa ceva? Nu suntem
nişte lăzi cu un număr de inventar. Nu suntem lăzi cu gunoaie. Suntem
revoluţionari pe bune, de pe stradă nu de la balcon. Născuţi iar nu făcuţi. M-aţi înţeles?... Ce faci, Lumi, garda de onoare te
aşteaptă cu oliţele pe hol, nu te mai grăbeşti? Hai! Spuneai că nu mai poţi, că
ai o urgenţă, că explodezi ca Cernobîlul!
LUMI: Să fim serioşi! ...Cine, eu?!
CSURI: ?!
LUMI: Am cea mai sănătoasă vezică din toată ţara asta.
Ca o platoşă de rinocer... Păi ştii tu, când mă ţineau încuiată cei la Miliţie
câte două-trei zile, ca să încerce să mă descoasă asupra diferitelor mele
relaţii cu cetăţenii străini, am rezistat tare-tare pe poziţii, fără să mă
mişc, fără să le cer nimic, nici măcar o ţigară, nici măcar un chiştoc...
Înţelegi?
CSURI: Nu. Şi atunci de ce, pentru ce-ai mai făcut tot
circul ăsta?!
LUMI: De-al dracului! Pentru că am plămâni nu
"alune pricăjite"! Ca să-ţi dai şi tu seama cu cine ai de-a face. Ai
înţeles?... Aerul de aici e prea închis, prea plin de "codoi", prea
miroase a naftalină, a formol... Mă dor creierii ca un tablou de Grigorescu
sfâşiat... Să mergem...
"Să plecăm în munți,/ unde nu sunt punți,/ Unde merg și vulturii pe jos..."[2]
CSURI: Lumi! Lumiii!!!
LUMI: Ce faci? Mă pipăi aici, în văzul tuturor?!...
Vrei să mă violezi chiar în noaptea nunţii?!
CSURI: Lasă prostiile! Las-o aici! Aici! Treaba
noastră s-a terminat aici. Nu trebuie să ne otrăvim între noi. Au grijă de asta
alţii. "Alţii", înţelegi?
LUMI: Nu te înţeleg.
CSURI: Nici eu. Cu chestiile astea toxice nu prea e de
joacă. Pentru ce-ai luat cianura?! Gândeşte-te că poate să o găsească
accidental unul dintre copiii noştri într-un dulap. Crezi că n-am observat?
Ce vrei să faci cu ea?
LUMI (candid):
Condiment. Pentru căsnicia noastră. Pentru orice eventualitate. În cazul în
care scârţâie ori nu funcţionează deloc... Nu vreau să locuim împreună cu mama
ta, ai înţeles? Ea cu pensia ei, noi cu salariul nostru... Uneori, ar mai
trebui să închizi câte un ochi. Uneori, ar mai trebui să-ţi muşti limba... Vezi,
asta urăsc cel mai mult la tine, faptul că te bagi tot timpul unde nu-ţi fierbe
oala.
CSURI: Pentru cine ai zis?! Pentru...?!
LUMI: Csuri, eşti un bărbat deştept, cu o inteligenţă
mult, mult peste medie... Nu sunt decât trei variante. Depinde ce inspiraţie o
să am la momentul culminant... Cine ştie ce ne rezervă viitorul, deceniile care
vin.
CSURI: Chiar că nu eşti întreagă, de asta te întindeai
cu atâta nonşalanţă înaintea TAB-urilor întărătate! De asta ne-am
scurtcircuitat ca o fază c-un nul... De asta te szeretlek fără niciun motiv.
LUMI: Mie-mi spui?... Ai un nasture rupt. Să mi-l dai
acasă să-l cos... Ce, tu crezi că eşti altfel?
CSURI: Da. Ar trebui să le spunem adio-definitiv
morţilor ăstora, nu crezi?
LUMI: Da, da, de azi într-o joi. N-am ajuns să vorbesc
cu decedaţii, că doar nu-s Măria Sa, B.P.Haşdeu... Merită, Csuri, merită? După tot
ce ne-au făcut. După tot ce nu ne-au făcut. Chiar că pe asta n-o mai înghit!
CSURI: Chiar dacă nu merită, trebuie, Lumi. Trebuie. Trebuie.
Trebuie!!! Altfel riscăm să-i
purtăm în cârcă toată viaţa, toată căsnicia noastră. Asta doreşti cu adevărat?
Asta vrei?
Pauză.
LUMI: Ia te uită. Iar a început să plouă cu gloanţe
prin centru. Tiii! Ce prăpăd de hematii la abatorul Dalles! Nici nu zici că-i
decembrie, cu şiroaiele astea îmbujorate pe care nu le mai poţi ocoli... Da,
da, nenică, vreme de cizme de şantier. Zici că e... Martie.
CSURI: Dacă-ţi plouă la nuntă, mi-a spus un unchi
de-al meu cercetător că e semn bun!
LUMI: ...Dar despre RH-ul tău negativ nu ţi-a vorbit
nicio rudă?
CSURI: Chiar că nu. Nu... Trebuia?
LUMI: Mai ales. Mă laşi cu neamurile tale de peste tot
care se bagă între noi? Mă laşi, Csuri?... Hai că avem multă,
multă treabă în doi... Să ne
prefacem că ni s-a pus subit pata unu' pe altu', că nu ne grăbim deloc. Ia-mă uşor
de braţ şi apasă, ca lumea, pe clanţă!... Paraşutişti, ştergeţi-vă agale la
nas! Trece o pereche demnă de un măreţ viitor! Da, da, nu vă mai hliziţi.
CSURI: Mai vorbim fix peste un sfert de veac...
LUMI: Nu te uita în spate. N-ai remarcat cum se zgâiau
toţi virginii ăia plini de coşuri? Nu?!... Mai ai cumva o ţigară?
CSURI: Una singură.
LUMI: Nicio problemă, ţuţurel, o poştim!... Foc?
CSURI: Lumi!
LUMI: Ce ţi s-a mai năzărit?
CSURI: "Spune-mi... dacă te-aş prinde-ntr-o zi/
şi...?"[3]
LUMI: Niciun "şi"! Aleargă după mine printre
rafale... şi trage aer în piept!
Sunetele ploii de gloanţe. În
surdină, vocea lui Nicu Alifantis: "Ploua infernal,/ şi
noi ne iubeam prin mansarde./ Prin cerul ferestrei, oval,/ norii
curgeau în luna lui Marte.// Pereţii odăii erau/ neliniştiţi, sub desene în
cretă./ Sufletele noastre dansau/ nevăzute-ntr-o
lume concretă.// O să te plouă pe aripi, spuneai,/ plouă
cu globuri pe glob şi prin vreme./ Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelai,/ mie-mi
plouă zborul, cu pene.// Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi/ lăsasem
în lume odaia./ Tu mă strigai din urmă:/ răspunde-mi,
răspunde-mi,/ cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…// Ploua
infernal, ploaie de tot nebunească,/ şi noi ne iubeam prin mansarde./ N-aş
mai fi vrut să se sfârşească/ niciodată-acea lună-a lui Marte."[4]
CORTINA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu