Die-Păpădie

Motto :

               « Nordul este întotdeauna acolo unde vrei tu să fie! »

                                                                                                                                                                                     Laurenţiu Budău

DIE-PĂPĂDIE

                                                                                                              

P e r s o n a j e l e  :


Die-Păpădie

Zgǎbeaţă

Ciuperca furioasă

Cavaleru’ Papară

Fâl-Fâl

Regina Papuc

Marele Pâş-Pâş

Techirghiol

Murighiol

Trei trompetişti cu studii

Riktus-cel-Păros

Voracica

Veselul Zumm

                                

 -2011 -

S c e n a 1

(Regina Papuc, Cavaleru’ Papară, Trei trompetişti cu studii, Fâl-Fâl,  Prinţesa Die-Păpădie )

Regina Papuc: Să vină Zgăbeaţă!

Cavaleru’ Papară: Să vină Zgăbeaţă!

Trei trompetişti cu studii: Zgăbeaţă! Zgăbeaţă! Zgăbeaţă-Caragaţă!

Fâl-Fâl: Zgăbeaţă! Să poftească Zgăbeaţă!

Prinţesa Die-Păpădie: Molâul ăla?! Lasă-mă, mamă, să  respir! Plec solo! De-abia pot să am grijă de mine.

Regina Papuc: E-te-te!!! Na-na-na! Ra-ra-ra! Te-oi fi crezând şi tu vreo artistă! Să vezi ce-ai să păţeşti, Die, pentru că nu mă asculţi...

Cavaleru’ Papară: Majestate, nu vă mai daţi ochii alunecoşi peste coroana aia oxidată. E “pericoloso sporgersi”! De ce să vină anemicul de Zgăbeaţă? E dreptul meu să însoţesc prinţesa, la braţetă, ca posibil şi potenţial logodnic... Logic.

Regina Papuc : “Trecutul e nesigur, viitorul e incert ca brânza de Camembert!” Ia-ţi gândul, cavalere Papară. Eşti fără bacalaureat şi fără bacalaureat nu poţi să avansezi nici măcar cronicar debutant.... Străjerii, grăjdarii, bucătăresele şi glandurii au nevoie de subiecte temeinice pentru bârfotecă... De ce să-i nefericim? Mai bine să-i împroprietărim cu nişte dubii... Raţionează şi citează, din a ta rază!

Cavaleru’ Papară : Corect. Ziceam şi eu aşa, ca să-mi răcesc guriţa de aur, stimată regină Papuc... Fie. Citez din Marele Mine Însumi: ”Stattingul e preferabil joggingului.” (solemnitatea de digestie a citatului)

Fâl-Fâl (agitând satârul): Mi se fâlfâieee!

Regina Papuc (mai sinceră ca niciodată): Gândirea a devenit în regatul meu sport... extern. (declamativ) Ooo!!!  Toată lumea mă stimează, nimeni nu mă iubeşte.

Trei trompetişti cu studii: Racul are cleşte,/ Balta are peşte,/ Nimeni nu citeşte!

Prinţesa Die-Păpădie (bǎtând câmpii): Cine ar cuteza  să se menajeze?

Fâl-Fâl (agitând satârul): Mi se fâlfâieee!

Regina Papuc : Bruiajul! Opreste morişca, Fâl-Fâl!

Fâl-Fâl (agitând satârul): Îl jupoooi!

Trei trompetişti cu studii: Oi-oi-oi!

Regina Papuc: Calmo paciento!... (discret) Fă-i vânt, Papară... În toată cariera mea de regină deznădăjduită şi aproape vădană, nu am întâlnit decât călăi impertinenţi, pictori fără talent şi drumuri  desfundate de plastilinǎ.

Trei trompetişti cu studii (intonează cu patimă): Ce bine-i în regat când plouă/ Şi cloştile se pun pe ouă!

Prinţesa Die-Păpădie: Poţi să rezemi bicicletele de plictiseala de aici. (cascǎ rural) Şi dacă mă laşi şi dacă nu mă laşi, eu tot mă duc peste gardul de naftalină.

Regina Papuc: Tonul face grifonul... odraslo! Decât să te duci, mai bine pleacă ca o bărcuţă de origami pe apă... dar nu solo... Ai un bagaj destul de voluminos. Prea multă lenjerie, puişor...

Prinţesa Die-Păpădie: Şi ce?! În toată cariera mea artistică de prinţesă, am visat să am multă lenjerie, cocarde şi conduri cu toc cât portativul.

Regina Papuc: Zeama bordeleză nu e maioneză! Dacă era taică-tău pe aici, n-ai mai fi măcăit, paparudă. Încă mă cheamă regina Papuc, nu Cui... Până la şase, fără grimase!...               Die-Păpădie, te avertizez pentru ultima oară, în calitate de mamă-paternă: ţi se deformează coloana negânditului... Fâlfâie, Fâl-Fâl! Redu-i imperios tocurile până la nota Re! (răsună un sunet natural de flex) N-avem bani pentru vraci şi atele ci numai pentru proptele. Exe-cu-ta-rea! (sunetul de flex se intensifică)

Prinţesa Die-Păpădie:  Mamăăă! Vine sfârşitul lumii de clorofilă râncedă! Cedez nervos ca un os în oţet... Jenant! Acordă-mi măcar nota Mi !

Regina Papuc: Nu tragediza, Lola-Rucola, pardon, Die! Se poartă balerinii şi ciulinii! (viril) Să încalece cineva pe un melc de prăsilă şi s-o pornească în zbor după Zgăbeaţă. Ameţitul ăsta mă scoate din corset ca un fluture dintr-o crisalidă. (la auzul comparaţiei, curtenii aplică curtenitor principiul dominoului)

Prinţesa Die-Păpădie: Ce comparaţie inutilă! Pastişă! Puţină compasiune! Mă sufoc ca un puişor în propriul habitat cleios, ca un vulcan în propria lavă! (Asta da figură de stil!)

Regina Papuc: Ţţţ! Pune mâna pe o carte, domnişoară Die-Păpădie, pe un atlas fără ilustraţii... Generaţia mea...

Prinţesa Die-Păpădie:  Schimbă placa... Mă laşi?!

Regina Papuc: Uha! A expirat sfertul academic. Să i se scurteze nasul hăbăucului ăla ireverenţios. (“domino-ul“ revine automat la verticală)

Cavaleru’ Papară (gâfâind): E orfan, nu fiţi crudă! Cine ştie ce îndrumări neconvenţionale a primit de la Peştera Copilului. Am să-i leg, personal, urechile de blazon până i se fac praştie! Dacă-mi permiteţi... Se balansează iar pe undeva, pe vreo sulfină...

Fâl-Fâl   (satisfăcut): Foaie verde, dinamitǎ, 

                                           Îl rezolv într-o clipită,

                                           Dintr-o dusă şi-o-nvârtită!

Regina Papuc: Tu în niciun caz, tăciunel, eşti prea temperamental. Prea, prea. Rişti să-l faci tăiţei. Mai bine antrenează-te pentru Turnirul Dovleacului şi taie nişte ciorchini roşii pentru pivniţele pline de ecou şi doage ale palatului. M-a cam luat cu frisoane de la atâta sentimentalism de duzină, mixat cu tentative inutile de rime... Campanie!

S c e n a 2

(Prinţesa Die-Păpădie, Zgăbeaţă)

Prinţesa Die-Păpădie: Se mai benoclează după noi?

Zgăbeaţă: Se! Se! Se!...  Azi dimineaţă m-au pus să curăţ cu funingine toate ocheanele de pe inventar... De-aia am întârziat.

Prinţesa Die-Păpădie: Belelele!... Nu te întoarce brusc, s-ar putea interpreta. Chicotesc după perdele… Zgăbeaţă, auzi? Ǎla cu vocea groasă trebuie să fie Papară...

Zgăbeaţă: Pozitiv...    Fiecare are dreptul să pândească fără să clipească, scrie şi pe blazon... Încotro deci?

Prinţesa Die-Păpădie: Nu m-am hotărât. Pendulez. Prea multe drumuri care se-afundă. Alege tu, Zgăbeaţă!

Zgăbeaţă: Eu?!... Întotdeauna e preferabilă calea de mijloc... atunci când există. Stânga sau drâmba, dreapta sau cleafta?

Prinţesa Die-Păpădie: Mi-e indiferent şi ambivalent! S-o luăm fiecare pe drumul lui. Urma scapă turma! Pa!

Zgăbeaţă: Şi cu bagajul, cum facem?

Prinţesa Die-Păpădie: Ai dreptate. Să aşteptăm, poate trece vreun cărăbuş binevoitor... Se mai uită?

Zgăbeaţă: Negativ. S-au potolit ca un chibrit istovit. Nu mai străluceşte nimic. Prezentul e mătuit. Sforăie... S-au pus pariuri, sǎ ştii, că ai să te întorci epuizată până la asfinţit... Trei sute cincizeci de mure contra una.

Prinţesa Die-Păpădie: (fluieră admirativ) Cine-o fi fost fraierul care-a pariat pentru... Mă simt deja ca o spaghetă frântă. Nu ştiam că avem o împărăţie atât de întinsă şi de nelocuită. Unde-or fi dispărut toţi?

Zgăbeaţă: O jumătate din ei a tăiat-o în împărăţia vecină, la cules muşeţel. Se întorc doar să-şi ridice muşuroaie cu turnuleţe în care, de obicei, nu stau decât păianjenii şi stafidele. Cealaltă jumătate s-a înrolat în Corul Mut, pentru posmagi şi ciosvârte... Unde mergem, ce prospectăm?!

Prinţesa Die-Păpădie: La una din întrebări pot să-ţi răspund, cealaltă ţine de noroc şi de ghioc. Uite o caravană de bondari aurii. Fă-le cu mâna... Poate ne ajută să trecem de pădurea asta deasă de levănţică... Mi-e frică să nu ameţesc de la atâta mireasmă de mireasă neînţeleasă... Hei! Hei!... Caraghioşii, ai văzut ce figuri făceau?! 

Zgăbeaţă: Ignoră-i. Dacă vrei, ne întoarcem, prinţesă, până nu este prea târziu. Găsim noi un pretext plauzibil. Le spunem că ne-am întălnit cu Marele Pâş-Pâş şi gata. Poţi să arunci vina pe mine. Total. Sunt obişnuit... Aşa am auzit că procedează prinţesele veritabile.

Prinţesa Die-Păpădie: Ce vrei să spui?!... Jenant! Nu mă cobor... Toată lumea ştie că Pâş-Pâş nu există decât în statistici pentru a justifica nişte adorabile lipsuri moştenite. Mai bine nu... Gâfâi?! Dă-mi şi mie să ţin de-o toartă... Cred că te alimentezi cu... miresme. Pari destul de firav.

Zgăbeaţă: Par... Am mai fost şi bolnav de uimire... Am confundat o tufă de urzică cu izma. Când m-am lămurit era deja târziu. O lună întreagă m-am învelit doar cu muşeţel... Răsare Una-Luna.

Prinţesa Die-Păpădie: Ce tare! Credeam că e oul proaspăt al păsării care se înalţă speriată de propria-i înfăţişare.

Zgăbeaţă: Fereşte-te de Balaoana, oricând te poate confunda cu  mărgica de peruzea pe care a pierdut-o în somnul începutului. Noaptea e împărăţia ei.

Prinţesa Die-Păpădie: Aha! Hai să ne adăpostim sub o frunză de brusture roşu până trece primejdia. Trebuie să fim prevăzători... Ţie nu ţi-e frică de puricei?!

Zgăbeaţă: Ba... dar mai mult de mamele lor.

S c e n a 3

(Ciuperca furioasă , Prinţesa Die-Păpădie, Zgăbeaţă)

Ciuperca furioasă: Extraordinar şi plenipotenţiar!!! Ce căutaţi sub pamponul meu?! Îmi consumaţi oxigenul, hidrogenul şi toluenul!... Vecinătatea unora ca voi poate fi fatală pentru o alcătuire atât de sensibilă ca a mea.

Prinţesa Die-Păpădie: Săru-mâna, doamnă ciupercă Extraordinar şi plenipotenţiar! N-am ştiut! N-am văzut niciun par, nicio plăcuţă de avertizare sau ceva de genul acesta.

Ciuperca furioasă: Domnişoară! Domnişoara Pampon! Sunt încă nubilă, nu şi senilă! Extraordinar! Nu vă  mai sprijiniţi de pălăria mea unicat! Uf! De-abia i-am adăugat bulinele. E atât de fragilă şi (diz)graţioasă.

Prinţesa Die-Păpădie: Desigur. Aveţi un creator  foarte inspirat şi nebotezat. Cum îl cheamă, dacă nu e secret şi semidiscret?

Ciuperca furioasă: Sporr! Cu kappa! Păstrează distanţa şi chitanţa! Domeniu privat!… Fetiţo, nu, nu încerca să mă abureşti şi nici să mă mitueşti, nu ţine. Sunt şi creatore şi creaţie în acelaşi timp. Mă reinventez permanent ca să pot rămâne constant în topul preferinţelor mele, iar în timpul liber, furnizez cu elocinţă sfaturi... Sunt frumoasă de pic, nu şi comestibilă, dacă ai observat... Ai observat, nu-i aşa?

Prinţesa Die-Păpădie: Sigur că am observat că nu sunteţi comestibilă, ci iritantă ca o guvernantǎ. (tuşeşte graţios şi păpădios)

Ciuperca furioasă: Mai bine iritantă decât intrigantă şi divagantǎ… De la spori mi se trage, fetiţo, de la spori, nu de la subsuori... Ţie de unde ţi se trage?

Prinţesa Die-Păpădie: Ce să mi se tragă?

Ciuperca furioasă: Dorul ăsta nebun de ducă, haihuiala asta neverosimilă şi evidentă…    N-ai observat?!

Prinţesa Die-Păpădie: Am observat, dar nu mi-am dat seama, domnişoară Pam-Pon... Care este costul pentru un sfat verificat şi ştampilat?

Ciuperca furioasă: Două picături de rouă. Participă la reduceri. Până acum le-am dat cu trei... Grăbeşte-te! Oferta expiră peste exact şase suspine...

Prinţesa Die-Păpădie: S-a făcut!... Încotro este nordul, dacă nu vă supăraţi?

Ciuperca furioasă : Ba bine că nu. Gata, au expirat suspinele. Cioc, boc, n-ai noroc!  Nordul este întotdeauna acolo unde vrei tu să fie, iar la nevoie poţi să devii tu însăţi propriul nord... Ce dezacord?… Clar ?! Nu-mi priesc ridurile şi zidurile... Scuze acum, trebuie să-mi desăvârşesc somnul de frumuseţe; am fost selecţionată pentru o prezentare mondenă de modă modernǎ. Tocmai m-aţi întrerupt dintr-un vis foarte graţios.

Prinţesa Die-Păpădie: Ce vis?

Ciuperca furioasă: Mi-e ruşine! E atât de intim...

Prinţesa Die-Păpădie: Cum vreţi...

Ciuperca furioasă: Ei, hai, dacă poţi păstra un secret!

Prinţesa Die-Păpădie: Promit, pe violet!

Ciuperca furioasă: Visam că aveam în loc de un singur picior, două, şi dansam rumba cu un greiere tibetan burlac... Ce-o fi însemnând ?

Prinţesa Die-Păpădie: Greierele era tăciunos?

Ciuperca furioasă: Burlacul?! Normal, ca toţi tibetanii... Negru-lucios spre albăstrui-şui.

Prinţesa Die-Păpădie: Atunci e de bine, de foarte bine. Pentru un somn liniştit e de preferat să nu folosiţi o oglindă strâmbă înainte de culcare.

Ciuperca (semi)furioasă: N-am ştiut. O să trebuiască să mǎ dezobişnuiesc, ca sǎ nu mǎ strepezesc. Tăcere!... Gata! (aţipeşte instantaneu şi sforăie muzical)

Zgăbeaţă: Nu pot s-o suport pe domnişoara Pam-Pon. Are nasul prea ridicat şi e cam ţâfnoasă. (o imită) “Sunt frumoasă de pic!”… Se iubeşte prea mult şi de asta e singură cuc. Până şi larvele o evită... Nici iarba nu creşte drept pe lângă ea. De aia e spiralată.

Ciuperca furioasă (în transă): Extraordinar şi plenipotenţiar! Aud voci de ventrilogi… Ce pisici! Mai sunteţi   aici?

Prinţesa Die-Păpădie şi Zgăbeaţă: Binenţeles că   nu! Suntem doar o părere ca o adiere.

Ciuperca furioasă: Aha, m-am prea liniştiiit!

S c e n a 4

(Die-Păpădie, Zgăbeaţă, Techirghiol şi Murighiol)

Liliacul Murighiol: Jos bagajele, sus tatuajele! Predă-te! Orice tentativă de rezistenţă va fi aspru pedepsită sau vei muri! Arh!

Prinţesa Die-Păpădie: Poftim?!  Ce ”arh”?!… Asta e culmea! Un bandit caraghios înfăşurat într-o imitaţie de capă de piele... Halal! Şi flămândă şi nedormită şi pe deasupra un jaf neprogramat! Nesimţitule! Unde te crezi, în faţa casieriţei de la un schimb valutar de cartier?

Liliacul Murighiol: Arh! Lasă soneria cǎ sparg farfuria! Ai ales deci să mori. Aruncă uşor bagajul! Uşor am zis şi nu cumva să îndrăzneşti să apeşi vreun buton de panică!

Prinţesa Die-Păpădie: Un maniac?!...Boro! Zgăbeaţă!!!

Liliacul Techirghiol: Volumul mic, mic, mic... “Nicio lacrimă, nicio lacrimă, nicio lacrimă...” Rah! De ce să ne enervăm şi să ne consumăm energia?  “E” egal cu “m” ori “c” la pătrat... Acesta poate fi un jaf paşnic. La desert, ne îmbrăţişăm şi facem schimb de adrese... Flori, fete, filme sau băieţi? La mare, la soare... Heeei, amigo! Am găsit în valiză o centură neagră... oare la ce-o fi folosind?

Prinţesa Die-Păpădie: Să nu îndrăzneşti să-mi cotrobăi printre intimităţi! Doi maniaci înseamnă prea mult pentru limita mea de suportabilitate princiară. Mult prea mult... Zgăbeaţă, nu mă lăsa! Pocneşte-i cu pliciul! Zgăbeaţă!!! Pajule!!!

Liliacul Murighiol: O mică precizare: noi nu suntem maniaci ci vampiro-canibali. Mai precis, sugative...

Liliacul Techirghiol: ...de sânge! Eşti pregătită pentru analize gratuite? Raaah!

Prinţesa Die-Păpădie: Nu cred că vă interesează grupa mea sanguină.

Liliacul Murighiol şi Liliacul Techirghiol: De ce nu?!

Prinţesa Die-Păpădie: Pentru că e albastră, inculţilor! Albastru indigo!

Liliacul Techirghiol: Ne iei, cumva, la mişto ?

Liliacul Murighiol: Rarisim... Arh! Şi cerneala poate fi folositoare la ceva, camarade... Putem să ne pictăm grota cu ea. Cine ştie unde zace micuţul Picasso. Ochi care veghează, minţi care pulseazǎ... Care e ultima ta dorinţă înainte de nefiinţă?

Zgăbeaţă: Prea multă elocinţă! Uşurel, şoriceilor cu pelerina prăfuită şi ochelari ridicoli de Zorro. Uşurel, dacă nu vreţi să vă coborâţi prematur firmamentul. Fraierii se găsesc în cu totul altă parte decât aici... Urmează o înfruntare... aţi remarcat?

Liliacul Murighiol: Cine e scorojitul ăsta anonim, care vrea cu orice preţ ca să moară, Techirghiol?... Arh ! De unde a apărut pe afiş?

Liliacul Techirghiol: Din furiş şi din tufiş... Gata, m-ai enervat, şi când mă enervez devin o legumă expirată. Te comporţi ca un amator inconştient. Rah! Rah! Era vorba să nu ne pomenim numele în faţa celor prădaţi... Suntem deconspiraţi, Mu-ri-ghiol!

Zgăbeaţă: Un moment să vă notez. Gata. Sunteţi penibili şi cu nişte nume pe măsură! Cereţi-vă imediat şi insistent scuze consistente, în faţa prinţesei Die-Păpădie, dacă vreţi să mai planaţi vreodată ca deltaplanul pe aripile zefirului însetat de absolut.

Prinţesa Die-Păpădie: Se aprobă fără probă!

Liliacul Murighiol şi Liliacul Techirghiol: Nu se aprobă... Ce prinţesă, ce deltaplan, ce zefir însetat de absolut? Puştiule, baţi câmpii rău de tot. Ai respirat profund pe lângă vreun vrej aprins de cânepă. Culcă-te până rezolvăm ecuaţia! Relaxează-te... Dormi liniştit. Techir şi Mury veghează!

Liliacul Murighiol: Crezi că am de gând să fac, purtătoareo de coroniţă, vreun atac de panică din cauza scobitorii ăsteia săltăreţe? Nicidecum! Haaarh! Am să te desfac, băieţaş, ca pe o păstaie searbăda cu colţii ăştia lucioşi şi am să te car până în Grota Suspinelor, lângă verii mei crăcănaţi, deshidrataţi şi însetaţi. Merită şi ei, din când în când, câte un plus de atenţie... Arhhh! Techirghiol, ocupă-te de cerneala “prinţesei”! E o adevărată delicatesă, mânca-o-ar Mury şi condurii! E ca o păpuşică de marţipan numai bună de pus pe tortul de la aniversarea  nocturnă de pe malul mării!

Liliacul Techirghiol: I-am găsit jurnalul! I-am găsit jurnalul! Are literele în relief ca la gherghef!  (silabiseşte macabru ca un candelabru) “Atunci mi l-am închipuit prima oară. Avea o armură strălucitoare, iar pletele...”

Prinţesa Die-Păpădie: Pân-aici! Nici mama, cât e ea de mamă şi cu vocea de aramă, nu are curaj să-l deschidă... Ţine să te saturi, Gicule-Mojicule!

Liliacul Techirghiol: Uuu! Ce loviturăăă sub geamandurǎǎǎ! Renunţ la decor şi mă mut înspre stepă! M-a agresat cu poşeţica ei de firmă păpuşica asta de marţipan!... Uuu! Mi-ai promis, Mury, că lucrurile nu vor scăpa de sub control şi uite... Uuu! Mă urecheşteee! Te spun lu’ mama Siutghiol! Da, da, lui Siuty. Interpretează ceva, nu te mai holba!... Ra-ah! Mă fleşcăieşteee! (sună un ceas cu pupăză mieroasă)

Prinţesa Die-Păpădie: La ţanc! Începe să răsară soarele, marele... Orbilor, v-a sunat ceasul şi v-a căzut nasul cât contrabasul!

Zgăbeaţă: Nu-l scutura prea energic, prinţesă, pe adormitul ăsta înaripat. Rişti să-l adormi definitiv.

Liliacul Murighiol: Uuu-uuu-uuu!!! Arh! Doar jurisprudenţă, fără violenţă! Uuu-uuu-uuu!!!

Prinţesa Die-Păpădie: (continuând netulburat) Lasă că nici cu tine nu mi-e ruşine,   Zgăbeaţă-Caragaţă. Se cunoaşte c-ai fost baby-sitter la viespiile alea needucate. Întinde-l până la loc comanda pe buzatul ăsta  de Mury şi înnoadă-l ca pe o batistă... Şi aşa te plângeai de lipsa ta de adrenalină ca de-o pată de rugină.

Liliacul Murighiol şi Liliacul Techirghiol: Ne predăm, ne resemnăm! A fost o confuzie regretabilă! Insurmontabilă! Retragerea! Cerem urgent permis de decolare turnului de control. Scuze andaluze şi difuze şi obtuze!... Va urma! Ha-ha!

Zgăbeaţă: Nu se aprobă, mai urmeaz-o probă. Duceţi lucrurile până la capăt, doar sunteţi personajele malefice şi aveţi sarcinile cele mai uşoare şi clare… Interpretaţi un jaf căt mai convingator! Continuăm!

Prinţesa Die-Păpădie: Chiar aşa! La loc comanda! (teatral) Prădaţi-ne, vă rugăm! Suntem doar nişte călători inofensivi, numai buni de jumulit. Îndurare cu î mare!

Liliacul Techirghiol: Auuu!... Acum înţeleg cu adevărat, Mury, care e rostul acelei misterioase centuri întunecate şi care rupe oase-n şase… Auuu!  Mărunţica e o prinţesă atipică şi hapciupalitică. Practică karate încă din scutece… Auuu!  Pace mie, pace ţie, pace vouă! Pace tuturooor! Aju ...ajutooor!!!

Prinţesa Die-Păpădie: Pace, pace, între două dobitoace... Am tan tiri mogodan, moringo, principala cara se, tango!

Zgăbeaţă: An-tan-te, dize mane pe, dize mane compane, an tan te!

Liliacul Murighiol: Auuu! Îndurare! Avem nevoie de un translator autorizat. Suntem doar nişte orfani în căutarea propriei identităţi! Nu putem fi traşi la sorţi!

Prinţesa Die-Păpădie: Egalitate! Stop! (aparent generoasă) Zburaţi, zburaţi păsărele ale concordiei! Baloana sigur v-a pregătit o surpriză de proporţii, cu o cracă mai sus... Cred că ar fi dispusă chiar să vă împăieze gratuit şi să vă păstreze, pe timp nelimitat, în colecţia ei particulară!

S c e n a 5

(Die-Păpădie, Zgăbeaţă, Floarea carnivoră)

Floarea carnivoră: Bine aţi venit în mlaştina Craniului! Welcome! (şuşoteli printre trestii) Aveţi cizme de cauciuc? Păcat... Dacă nu, nu e nicio problemă. Aranjez cu suratele să se întindă ca un covor roşu unduitor până pe malul celălalt.

Prinţesa Die-Păpădie: Pauză... În sfârşit cineva binevoitor. Pentru educaţie, scoate-o decoraţie!

Zgăbeaţă: Prinţesă, nu-mi place cum arată mieroşenia asta răscoaptă. Când cineva se arăta mult prea amabil, se cuvine să spunem “poate” sau “nu mă interesează”. S-o salutăm frumuşel şi cavalereşte... din mers.

Prinţesa Die-Păpădie: Zgăbeaţă, n-aş vrea să indispun o persoană atât de curtenitoare. Merită puţină atenţie. Socializăm!... E doar o floare uriaşă, ahtiată după conversaţie şi informaţii curente. Păcat că foloseşte un deodorant atât de respingător. (aceleaşi şuşoteli)

Floarea carnivoră: Bine aţi venit în mlaştina mea! Welcome! Aveţi cizme de cauciuc? Păcat... Dacă nu, nu e nicio problemă. Aranjez cu suratele să se întindă ca un covor roşu unduitor până pe malul celălalt... Păşiţi sau nu păşiţi cu pantofii lustruiţi?

Zgăbeaţă: Se cam repetă, nu crezi?

Prinţesa Die-Păpădie: Şi ce, profesorii mei nu se repetă ca să-mi intre mai bine vorbele lor în cap. Săracii... E o strategie, să ştii. Sigur a fost sau încă mai este profesoară. Scuze pentru deranj, sunteţi profesoară?

Floarea carnivoră: Exact, de anatomie, dar numai şaptezeci şi cinci la sută, că restul de douăzeci şi cinci mi-a fost tăiat ca laŢarigrad… Deci, scheletul uman este alcătuit din 206 de oase cu diferenţe mici de la individ la individ, diferenţiat printr-un schelet axial şi scheletul extremităţilor. Scheletul axial constă din craniu, gât şi trunchi, iar scheletul extremităţilor se compune din braţe. picioare ca şi din centura scapulară (humerală) şi pelviană (bazinului). Scheletul...

Prinţesa Die-Păpădie: Deja a început să mă doară scăfărlia, semn că se coace poezia. Vă cred pe cuvânt, nu vă mai luaţi avânt. Vă cred ca pe un ied!

Floarea carnivoră: Era şi timpul şi logaritmul. Când te doare capul e semn că încă îl mai ai bine proptit pe umeri... Nu aveţi cizme de cauciuc? Nicio problemă. Păşiţi! Pot să mă transform într-o romantică gondolă catifelată. Dumnealui e alesul?! Grăbiţi-vă că sunt flămândă... de oaspeţi şi filantropică! Poftiţi în “Luntrea lui Caron-S.A.”, poftiţi! Puteţi să vă păstraţi guma de mestecat, nu mă deranjează. Lipiţi-o unde doriţi... Poooftiiiţi !

Zgăbeaţă: Mulţumim, dar mai bine ocolim!

Floarea carnivoră: De ce? (moment publicitar) “Luntrea lui Caron -S.A.” e mai mult decât un SPA... Dacă vă îmbarcaţi din proprie iniţiativă, vă putem garanta pace şi odihnă veşnică. Imponderabilitatea se caracterizează prin...”

Zgăbeaţă: Mulţumim, dar mai bine ocolim!

Prinţesa Die-Păpădie: Suntem atât de obosiţi, de ce să refuzăm o ofertă atât de tentantă precum o fondantă... Faceţi şi reduceri? Nu mi-am luat decât minimul de bijuterii la purtător. Zgăbeaţă, diamantul portocaliu!

Floarea carnivoră: Mă jigniţi... Nu e nevoie, toate serviciile sunt absolut gratuite. Toate. Cea mai bună ofertă de pe piaţă... All inclusive! În cazul în care vă plictisiţi, puteţi să executaţi nişte graffiti, după cum vă tună, pe căptuşeala petalelor mele. Nu se supără nimeni şi apoi arta cere sacrificii nu doar flori şi artificii... Sunt sigură că aveţi talent latent plurivalent.

Prinţesa Die-Păpădie: Graffiti?!!! În sfârşit, cineva înţelegător faţă de această pasiune care merită compasiune. M-aţi convins! Scoate spray-urile de vopsea fosforescentă din buzunarele laterale, Zgăbeaţă şi lasă mormăitul şi semnele!... Sigur nu vă supăraţi?

Floarea carnivoră: Absolut.

Prinţesa Die-Păpădie: Concurs! Două, trei şi...

Floarea carnivoră: Relaxare. Mai întâi trebuie să semnăm o “Care-cum-păcăleşte-pe-cine”, pentru siguranţă... (sunete aprobatoare)

Prinţesa Die-Păpădie: “Care-cum-păcăleşte-pe-cine” ?!

Floarea carnivoră: O negociere, mai exact. Un “Mai-las-eu-mai-dai-tu”. (sunete reaprobatoare)

Prinţesa Die-Păpădie: Un “ Mai-las-eu-mai-dai-tu”?!

Floarea carnivoră: Un contract... Ce e cu tine, fetiţo? Pe ce planetă trăieşti?! Pari destul de isteaţă la prima vedere. Nimic nu se mai face în vremurile de astăzi fără vreun contract. Melcul face contract cu cochilia lui? Face. Omida, cu supusa frunza ei? Cum să nu facă. Ariciul, cu ţepoşeniile dumisale? Face, face, face... Dacă nu crezi, interoghează-i ...cu gingăşie! (rumoarea se intensifică deranjant)

Prinţesa Die-Păpădie: Eşti convingătoare şi argumentată, se pare că ai şi susţinători. De ce nu?!... Sunt obişnuită de mică să acord autografe chiar şi pe frunze de piper... O poză, din buzunarul de sus, Zgăbeaţă!

Floarea carnivoră: Dar de ce atâta  deranj pentru un melanj?!  Luntrea lui Caron-S.A. are formulele şi formularele proprii... Sunt mai conservatoare, de felul meu.

Prinţesa Die-Păpădie: Stiloul de aur, Zgăbeaţă! Buzunarul dreapta, jos.

Floarea carnivoră: Tţ! De ce un stilou? Ce-ai zice să-ţi recoltez o picătură de sânge cu unul din acele mele sterile şi inutile...

Prinţesa Die-Păpădie: Nuuu!!! Asta în veci, nu! Ce-aveţi toţi azi cu sângele meu?! ...Mi-e frică de orice fel de ace, de suliţe şi de doctori şi de clowni. (şoapte deziluzionate)

Zgăbeaţă: Confirm! Puful este preferatul ei. (şoapte şi mai deziluzionate)

Floarea carnivoră: Păcat.

Prinţesa Die-Păpădie: Ce păcat?

Floarea carnivoră: Că piticu’ s-a-necat! M-am parfumat inutil pe pistil... Gata. Trag obloanele şi îmi ridic volanele. Închidem. Păcat că mi-am irosit timpul şi tertipul cu voi... Toată strădania asta de a vă convinge să-mi acceptaţi serviciile m-a istovit. Acum trebuie să mă mulţumesc doar cu o muscă de carne putredă pentru micul dejun... Faceţi paşi! ... Adieu pe bombeu! (zgomot de uşi buşite şi neostoite)

S c e n a 6

(Zgăbeaţă, Die-Păpădie)

Zgăbeaţă:  Paradoxal! Spune-mi că nu visez… Uauuu!  

Prinţesa Die-Păpădie: De ce te miri? Plouă şi ninge cu petale parfumate şi galbene, de măceş... Aşa se întâmplă mereu când mamei i se face dor de tata şi îşi scoate măştile, ca să le  usuce la soare… Gata, ţi-am spus. Hai să le adunăm repejor, ca să nu afle nimeni... Ce faci, nu mă ajuţi?

Zgăbeaţă: N-o să reuşim, în veci, să le strângem pe toate. Sunt prea multe. Mama ta, Păpădie, regina Papuc trebuie să fie o fire extrem de pesimistă ca să poată declanşa asemenea fenomen. Pesemne s-a săturat să mai fie şi altcineva în afară de dânsa...

Prinţesa Die-Păpădie: Crede-mă, are toate, toate motivele. Odată am strâns pe furiş, singură-singurică, petalele galbene trei zile în şir şi nimeni n-a reuşit să afle nimic despre nefericirea ei regală. Ştii doar că în regatul nostru nimeni nu are voie să fie trist, altfel trebuie să-l părăsească pentru totdeauna. Dacă tata s-ar întoarce printr-o minune, de mâine, cu siguranţă că lucrurile ar sta cu totul altfel şi n-ar mai trebui să ne prefacem că suntem fericiţi până la al nouălea cer, pentru că ar readuce cu el zâmbetul adevărat şi râsul sănătos de care avem cu toţii atâta nevoie…

Zgăbeaţă: N-am ştiut nici eu până nu am deschis, din greşeală, un cufăr plin cu măşti pictate cu gura până la urechi… Trist.

Prinţesa Die-Păpădie: Ai remarcat şi tu?! Foarte, foarte trist. Chestia cu adevărat ciudată e că pe fiecare petală este scris câte un cuvânt sau un gând şi... dacă le pui într-o anumită ordine... Ai remarcat?

Zgăbeaţă: Uite, pe asta scrie “bună”, iar pe alta “zi”, iar pe cea care de-abia am prins-o - “într-o”... “Într-o... bună... zi...” Am mai găsit una pe care scrie “plâns”...

Prinţesa Die-Păpădie: Opreşte-te!... Dacă pietrele de aici au urechi sau branhii ca peştii, orice duşman al regatului care ar trece pe aici ar şti la ce să se aştepte şi cum să atace castelul şi ţinuturile unei regine atât de sensibile şi afectate şi, fără regină, orice regat se poate destrăma de la sine ca un stup fără matcă.

Zgăbeaţă: Tiii! Ce chestie! Pietre cu urechi şi... gură! Nu m-am gândit. Cred că ai o fantezie foarte generoasă... Bine, nu te bosumfla, te ajut cu plăcere, numai spune-mi ce căutăm cu adevărat? Pe cine? Pe “Frumosul imaginar cu armură strălucitoare şi pletele-n vânt...”

Prinţesa Die-Păpădie: Nu te obrăznici. Încă nu pot avea destulă încredere în cineva pe care-l cunosc doar de-o jumătate de zi şi o noapte... Trebuie să mă înţelegi câtva timp. Puţină răbdare... E o taină ca toate tainele.

Zgăbeaţă: M-am lămurit, Die. După ideile tale năstruşnice, trebuie ca cineva să mănânce un munte alb de sare, alături de tine, ca să-ţi căştige încrederea... Haide să le adunăm... Şi dup-aceea, ce se-ntâmplă cu ele?

Prinţesa Die-Păpădie: Hrănim melcii flămânzi din herghelia lui Papară. Sunt cât se poate de discreţi şi se pare că hrana asta amăruie le prieşte să lăcrimeze abundent pe patină... Boro, te-ai supărat?

Zgăbeaţă: Contează?!

Prinţesa Die-Păpădie: Sigur că da, doar eşti una din cele mai importante persoane pe care le cunosc.

Zgăbeaţă: Da, doar de-o jumătate de zi şi o noapte... Cum ai reuşit să-ţi dai seama într-un răstimp atât de ridicol?

Prinţesa Die-Păpădie: Instinctul special de prinţesă... Ce e cu tine? Te-ai înroşit?! Nu te ştiam atât de supărăcios. Priveşte-mă odată în ochi!... Zgăbeaţă, nu fi copil!... Iartă-mă!

Zgăbeaţă: Dar sunt un copil. Co-pil! Exact ca şi tine, în cazul în care n-ai observat.

Prinţesa Die-Păpădie: Prea multe probleme pe umerii firavi ai unor copii... La treabă!

S c e n a 7

(Marele Pâş-Pâş, Zgăbeaţă)

Marele Pâş-Pâş: Ce faceţi cu petalele astea? Ce încercaţi să mătrăşiţi? Aveţi aprobare?

Zgăbeaţă: De la cine mă rog? Pentru cineva care nu există, pari prea interesat, chiar indiscret.

Marele Pâş-Pâş: E-te-te! Măi, băiete, nu-ţi pune mintea cu mine, cu un intelectual grandios. Old school!... Nu te uiţi la tine cum arăţi, străveziule?... Vrei să strănut, ca la Sascut?

Zgăbeaţă : Strănută şi dispari ca la Năvodari! Nu avem timp pentru închipuiri şi năluciri.

Marele Pâş-Pâş: Ştii cine sunt eu? Bineînţeles că trebuie să fi aflat. Cronicile, ca şi pictura naivă, sunt pline de mine şi mineri. Abundǎ.

Zgăbeaţă: Da. Unul care trăieşte pe seama fricii celorlalţi. Unul cu nume de “strecurătoare”... Micul Pâş-Pâş.

Marele Pâş-Pâş: Marele Pâş-Pâş, secularul! Definiţia este destul de exactă deşi nu mă avantajează... Vrei să strănut?

Zgăbeaţă : Ce-ţi mai place darabana... Ai un fix! Strănută odată!... Mai eşti?

Marele Pâş-Pâş : Trebuie să fiu, altfel risc să dispar datorită indiferenţei crunte şi acidulate care mă macină prin coroziune metafizică... Un sfat: dacă crezi că sunt prea preţios, abţine-te!

Zgăbeaţă: Fie!... Fă-te atunci măcar folositor. Util. Încarcă-te cu muntele ăsta de petale şi du-le pofticioşilor ălora cu coarne, de la herghelie.

Marele Pâş-Pâş: Pe toate?! Am oroare de galben. Mi se strepezesc dinţii.

Zgăbeaţă: Desigur. Şi eu am oroare de trântori... Cooperează. N-ai afirmat că eşti Marele Pâş-Pâş imbatabilul, barosanul?

Marele Pâş-Pâş (cu vocea schimbată de efort): Okay, şefu’, mă duc la cleioşi!... Să iau şi fetiţa?!

Zgăbeaţă: Fără exces de zel. Pe loc repaus! Prinţesa nu-i de nasul tău... N-ai plecat?

Marele Pâş-Pâş: N-am strănutat încă.

Zgăbeaţă: Strănută odată şi... valea!

Marele Pâş-Pâş: Nu-mi vine şi pace!

Zgăbeaţă: Fă un efort de imaginaţie. Noi cum ne închipuim de atâtea generaţii că exişti... Închipuie-ţi că ai strănutat şi gata.

Marele Pâş-Pâş: Gata. Am strănutat... Am strănutat?!

Prinţesa Die-Păpădie: Îhî!

Zgăbeaţă: Înfiorător, atât de înfiorător, încât nici nu credeam că mai eşti aici.

Prinţesa Die-Păpădie: A plecat “Le turbat”?

Zgăbeaţă: Pentru totdeauna şi în veci.

Marele Pâş-Pâş: Deranjez?... Scuze, şefu’, am terminat. Erau să mă lase fără gheare alunecoşii ăia turbaţi. Hap-hap!... Acum nu era cumva momentul în care trebuia să vă înfulec?

Zgăbeaţă: Ba da, strecurătoare jalnică, dar după aia urma faza în care îţi străpungeam burta şi te lăsam lat... Fâs-fâs!

Marele Pâş-Pâş: Dizgraţios... Putem să sărim?

Zgăbeaţă: De care fază?

Marele Pâş-Pâş: De ambele!

Zgăbeaţă: Se aprobă... cu o condiţie!

Marele Pâş-Pâş: S-auzim!

Zgăbeaţă: Să ne duci pe mine şi pe prinţesă oriunde dorim.

Marele Pâş-Pâş: Mda... Şi cu prestigiul meu de oţel cum rămâne după voiajul ăsta? Reprezint un brand clădit cu sudoare şi înfiorare de generaţii... Vreau să se mai scrie nişte ode despre mine, vreau să mai apar în poveştile pensionarelor curtence, greu încercate de vitregii, raţii şi de bătălii.

Zgăbeaţă: Lasă pe seama noastră, brandule. Serveşte şi tu cauza, altfel o să dispari şi tu odată cu dispariţia regatului, doar faci parte din moştenirea noastră culturală şi triumfală… N-o să ştim despre asta decât noi trei şi vântul. Poţi să infirmi, dacă e cazul şi topazul.

Marele Pâş-Pâş: Contez? Vreau să consult şi opinia personală a prinţesei! Imediat şi fără zăbavă!

Zgăbeaţă: Da’ ştii că nu eşti pretenţios... Înscrie-te în audienţă ca într-o congruenţă... Se jenează să dea ochişorii cu matahalele... M-a numit ambasador în relaţiile temporare cu tine... Lămurit?

Marele Pâş-Pâş: Da, ca un chibrit. Urcaţi-vă odată... până nu mă apucă iar strănutatul!

S c e n a 8

(Marele Pâş-Pâş, Zgăbeaţă, Die-Păpădie )

Marele Pâş-Pâş: Spuneţi-mi odată, ce căutăm? Mor de curiozitate.

Zgăbeaţă: Ziua de ieri! Mori! Taci şi pluteşte. Eşti sub contract şi fără antract.

Prinţesa Die-Păpădie: Pe zâmbetul reginei Papuc, Pâş-Pâş, pe tata, asta căutăm. Pe Zumm al III- lea - Veselul.

Marele Pâş-Pâş: Pe Zummişor?! Pe Veselul?! Credeam că s-a prăpădit în vara când au atacat regatul de clorofilă omizile portocalii cu cioc.

Prinţesa Die-Păpădie: E dat doar dispărut...Oficial.

Marele Pâş-Pâş: Mulţi zic că a fost digerat de Riktus-cel-Păros şi transformat în îngrǎşǎmânt... O adresă, ceva?

Zgăbeaţă: În pustiul ăsta... n-aş prea crede. Cronicarii au scris că, în acea luptă înfricoşătoare, i-a rămas doar amintirea devoalată şi coiful de margaretă uscată.

Prinţesa Die-Păpădie: Cronicarii ǎia tremurau într-un butoi cu zeamǎ expirată de corcoduşe, în timp ce Zumm al III-lea încerca sǎ salveze cu veselie ce mai era de salvat  din verde, de fǎlcile acelea flǎmânde... Ceva nelǎmurit din mine îmi spune cǎ trebuie sǎ mai fie în viaţǎ. Adesea îl visez în "armura lui strǎlucitoare şi cu pletele-n vânt..." (tropote de melci cu aripi)

Marele Pâş-Pâş: (plânge pe bune) Mă opresc ca să nu mă strepezesc. Ce bărbat! Ce zâmbet cu bicepşi! Am mai multă ţinere de minte decât voi...

Prinţesa Die-Păpădie: Dar mai multă speranţă?... De-atunci regatul nostru a rămas trist ca o zi de plată fără răsplată şi s-a înconjurat cu un gard gros de naftalină fără rugină.

Marele Pâş-Pâş: Toţi cei care am exersat pesimismul... cunoaştem!

Prinţesa Die-Păpădie: Clorofila a devenit râncedă şi mama mea tristă ca o pictoriţă cubistă.

Marele Pâş-Pâş: Cunoaştem!

Prinţesa Die-Păpădie: Legile se înăspresc de la sine ca un vin destupat care se oţeteşte singur. Oricine poate fi alungat pentr-o simplă încruntare.

Marele Pâş-Pâş: Cunoaştem! Cunoaştem!... Mai bine n-am cunoaşte!

Prinţesa Die-Păpădie: Plouă, în fiecare zi de vineri în care îşi scoate măştile, cu petale galbene şi nu mai e nimic din ce-a fost cândva... Care copil crezi că ar rezista să-şi vadă mama veşnic tristă şi să nu încerce să facă ceva concludent?

Marele Pâş-Pâş: Contondent! Ţi s-a dus faima de rebelă ca o paralelă, Die. Tone de maculaturǎ reciclată  s-au irosit pe chestia asta. Mă mir că te interesează.

Prinţesa Die-Păpădie: Era doar o diversiune nu o aversiune. Doar nu voiai să suspinăm în aceeaşi batistă... Voiam doar să abat atenţia mamei... Am numai zece, la purtare. Sunt o fetiţă tare cuminte, să ştii.

Zgăbeaţă: Şi inimoasă. De trei ori m-a făcut scăpat de tăişul lui Fâl-Fâl, iar de patru, de cureaua lui Papară. Mulţam şi taman!

Marele Pâş-Pâş: M-aţi convins!... Spre!!! Spre!!! Spre!!!

Toţi: Spreee!!!

S c e n a 9

(Marele Pâş-Pâş, Zgăbeaţă, Die-Păpădie)

Marele Pâş-Pâş: Hop-ho-hop şi pâr-pâr-pâr!... Gata! Miroase a creier ars. De aici nu mai merg, nu mai alerg. Aici e pentru mine “Spre”. Piua!

Zgăbeaţă: Piua? De ce, barosane?!

Marele Pâş-Pâş: Aşa. Simt că mă dereglez şi mă dezintegrez ca un ciungalez. Eliberaţi ringul!

Zgăbeaţă: Barosane!!!

Marele Pâş-Pâş: Barosane, nebarosane, nu am poftă de banane. Nu vreau să devin fluid. Luaţi-o perpedes şi bipedes. Nu te mai fasoli prinţesică în fata evidenţelor şi dă-te jos cu folos... Cătinel, cătinel! Pâş-pâş nu are trecere prin locurile unde nu se teme nimeni de el, pentru că nu poate să existe minimum cât trei batiste. Studiaţi pentru conformitate Cronica a noua a grămăticului Mucici, paragraful cinci... Ce, vrei să-ţi desenez? Descălecarea şi uită-ţi întrebarea!

Prinţesa Die-Păpădie: Durule! Zgârcitule! Te pun la index şi te scot din Dex.

Marele Pâş-Pâş: Aş vrea eu, nu vezi că tremur ca o piftie de aramă. Nu mă tem de avariţie ci de dispariţie. Luaţi-vă şi băgăjelul. Fumeg, deja! O, mamă, mamă! Transmiteţi-i salutările mele de umbră veche mustăţii zburlite a lui Zumm. Dacă se va ridica înseamnă că trăieşte bine mersi, dacă nu se va ridica... (pauză psihologică)

Prinţesa Die-Păpădie: Elucideazǎ!

Marele Pâş-Pâş: Înseamnă că e tăiată ca o curcă deocheata. Bunǎ, nu?!... Mai exist?

Zgăbeaţă: Dacă vrei să te convingi, strănută!

Marele Pâş-Pâş: Nu-mi vine şi pace!

S c e n a 10

(Riktus-cel-Păros, Cavaleru’Papară, Veselul Zumm)

Veselul Zumm: Omoară-mă, crestează-mă, săreză-mă, dar nu mă pune să recit. Îmi lipseşte starea.

Riktus-cel-Păros: Actualizează-te! Recită, Zumm!

Veselul Zumm: Nu vreau să se coşcovească zidurile, nu vreau să se dezumfle tărâţa.

Riktus-cel-Păros: Da’ atunci ce vrei?

Veselul Zumm: Vreau acasă, să mă joc cu pisoii dungaţi, vreau la pensie înainte de termen ca să primesc salariile compensatorii din vistierie  şi, mai ales, să mă fac contrabasist.

Cavaleru’ Papară: Un rege nu iese niciodată la pensie, cel mult predă ştafeta... Predă-o!!! Scrie aici un act de abdicare în favoarea mea, dă-mi-o pe Die de nevastă, dezmoşteneşte-o pe regina Papuc şi...

Veselul Zumm: Şi?!

Cavaleru’ Papară: Şi atât!!!… Ai remarcat că sunt destul de modest. Nu pretind decât ceea ce mi se cuvine.

Veselul Zumm: Eroare. N-am remarcat.

Cavaleru’ Papară: Remarcă acum.

Riktus-cel-Păros: Nu mă derutaţi!... Recită! Recită! Recită!

Veselul Zumm: Bine. Acoperiţi-vă clăpăugele! Priponiţi-vă!... Se screme munteleee! (aşteptare inutilă din partea “torţionarilor”. Zgomotul unui balon care se dezumflă enervant de tacticos)

Riktus-cel-Păros: Ştii că ai haz pe macaz? Azi ai să mănânci numai praz pe zăplaz!

Cavaleru’ Papară: Lasă-l, părosule Riktus, pe mâinile mele destoinice… Nu vezi că-şi bate joc? Îţi arde de papară, vere?! Toţi ştiu că te-ai dus de la măgură mai sus... Digeră-l, Riktus, ce stai! Neutralizează-l!

Riktus-cel-Păros: Sunt ierbivor! De ce nu o faci tu?! Am şi eu conştiinţă omidiană.

Cavaleru’ Papară: Aaaa!…. Asta de unde-ai mai scos-o?

Riktus-cel-Păros (mândru ca un candelabru gotic răsturnat pe paie mucede): Am avut profesori buni. Să mai scot?

Cavaleru’ Papară şi Veselul Zumm (aiuriţi de sumbra perspectivă): Tţ!

Cavaleru’ Papară: Bine, bine, hlizitule Zumm... Dacă-i aşa, nu ne mai rămâne decât să aşteptăm… Toţi ştim că împărăteasa Papuc încalcă legile tale şi se întristează pe şestache, vinerile, în timpul pauzelor pentru somn. Are şi complici, de asta n-am găsit pân-acum nicio urmă. Gâdilici e cu ochii pe ea.... Răbdare şi tutun! Asta o să cultivăm în ţara ta de-acum!

Riktus-cel-Păros: Nu-mi place tutunul! Nu-mi place tutunul! Mă ameţeşte! Prefer flora spontană!

Cavaleru’ Papară: Orice dezvăţ are şi învăţ… O să-ţi placă! Cât de mult o să-ţi placă! O să devii dependent!

Riktus-cel-Păros: Dacă zici tu… gurule integrator!

Cavaleru’ Papară: Vorbeşte frumos, needucatule cu mandibule cheratinoase! Eu te-am promovat în nelegiuiri!

Riktus-cel-Păros: Zi mersi că ai avut pe cine! Deprind repede!… Şi ce, tu nu ai mandibule? Ia vezi că mă supăr şi mă închid în sine... şi când mă închid în sine mă transform într-un fluture Cap-de-mort şi zbor din cort fără paşaport.

Cavaleru’ Papară: Sigur că da şi eu am mandibule, numai nu aşa dezvoltate ca ale tale... Fălcosule!!! Nu te criza, ăsta e un compliment!

Riktus-cel-Păros: Ce generos eşti! Cât trebuie să plătesc pentru el?

Cavaleru’ Papară: Mai nimic. Adună-ţi armata aia indisciplinată de omizi şi îndreapt-o spre regatul de clorofilă al lui Zumm.

Riktus-cel-Păros: E prea numeroasă, pot s-o invadez numai cu bucătării... Radem tot, radem tot!

Veselul Zumm: Cruţaţi-mi patria! Promit să fiu băiat cuminte!

Cavaleru’ Papară: Băiat?! La vârsta asta?! E clar, ai dat în mintea copiilor. Putem să te declarăm iresponsabil. Fii raţional... şi aşa Die n-are un pretendent de sânge regesc. Criză! Preferă-mă explicit pe mine. Semnează odată!!!

Veselul Zumm: Ne-ne-ne! Dacă semnez, regăţelul meu va fi de râsul curcilor impare cu aşa arătare ca tine în fruntea lui… Greşit raţionament, foarte greşit. Există totuşi cineva de viţă regească în împărăţia mea cu care ar putea să se mărite.

Riktus-cel-Păros şi Cavaleru’ Papară: ?!!!

Veselul Zumm: E vorba de fiul Tristului Crump, vărul meu de al şaptesprezecelea, care a fost adus în mare secret la curtea mea după ce i-aţi făcut harcea-parcea Împărăţia Trandafirilor.

Riktus-cel-Păros şi Cavaleru’ Papară: N-am ştiut că avea şi un fiu!!! Dac-am fi ştiut… Cred că de-abia acum ţi-a revenit cu adevărat simţul umorului. Ne aşteaptă vremuri grele... zăpezile de altădată. Ninsoare, ninsoare, ninsoare!

Veselul Zumm: Ba, chiar deloc. Soare, soare, soare!

Cavaleru’ Papară: Poţi să pronunţi odată numele lui?

Veselul Zumm: Desigur... Zgăbeaţă!

Cavaleru’ Papară: Ta-ram!... Molâul ăla?!

Veselul Zumm: Ce molâu?!... Aşa a fost învăţat să se poarte, ca să nu atragă nicio bănuiala asupra lui... şi după cum o cunosc pe Die, n-ai absolut nicio şansă în faţa ei, o să-l prefere iremediabil pe Zgăbeaţă-Boroboaţă. Da, da, pe puştiul de Boro. Pariu?

Cavaleru’ Papară: Nu mă risc. Să-l prefere, da’ pe drumuri... că numai pe astea o să mai stăpânească de azi încolo.

Riktus-cel-Păros (gâfâind din toate şuncile posibile şi imposibile): Am mobilizat bucătarii... (sunet de cuţitoaie ascuţite la polizor) La ce concluzie sumbră aţi ajuns?

Veselul Zumm: Nu ţi-e clar?!

Riktus-cel-Păros: Invazie?!

Cavaleru’ Papară: Invazie!!!

Riktus-cel-Păros: S-o aduc pe Voracica, nepoţica mea, ca să-l păzească pe mustăciosul de Zumm, până?… Îi lipseşte total conştiinţa omidiană şi, în plus, are un apetit!!!

Cavaleru’ Papară: Ştii bine că încurajez nepotismul. Adu-o!

S c e n a 11

 (Regina Papuc, Cavaleru’ Papară, Trei trompetişti cu studii, Fâl-Fâl )

Trei trompetişti cu studii: Ca o scorpie! Se apropie! Se apropie!

Regina Papuc: Decretez bucurie generală! Hlizire! Jimblaţi-vă, am spus! Moştenirea lui Zumm trebuie păstrată ca o ceapă în salata orientată. Nu vom ceda!

Fâl-Fâl: Mi se fâlfâie! Nici nu mai avem ce... Scuze, nu cred că era momentul şi nici monumentul!... Pot să mă auto execut?

Regina Papuc: E vineri… Puţină sare şi răbdare. De-abia am schimbat covoarele.

Trei trompetişti cu studii (de data asta, şlăgăros): Ca o scorpie! Se apropie! Se apropie!

Regina Papuc: Repetiţia este mama sâcâielii. Legaţi-vă buzele de urechi şi... la luptă!

Fâl-Fâl: Uşor de zis. N-ar fi mai bine să punem înainte ceva la ghiozdan?

Cavaleru’ Papară: “Râssingul este preferabil tristtingului.” – tot din mine… (solemnitatea de indigestie a citatului) Suntem într-o situaţie de râs... adică ridicolă.

Regina Papuc: Super! Am fost vreodată altfel? Cam gâfâi la pronunţie, cavalere Papară... să nu-mi spui c-ai tras de fiare.

Cavaleru’ Papară: Da’ de unde. Ele au tras de mine. O, mamă, mamă! Fac şi eu naveta pe unde şi cum pot.

Regina Papuc: Se spune “compot” nu “cum pot”. Mda! Dacă ţara arde, atunci e cazul să se pieptene babele! (paradă ad-hoc de babe care se piaptănă languros)

Trei trompetişti cu studii: Să se spargă oalele, să se ducă boalele!

Cavaleru’ Papară: Regină Papuc, am fost informat de către glanduri că cineva de aici mimează.

Regina Papuc: Desigur, un mim.

Cavaleru’ Papară: Nu vorbim despre profesionişti. Un amator, fireşte sau o... amatoare.

Regina Papuc: Nemaipolonic!... Şi ce mimează dacă nu sunt cumva indiscretă?

Cavaleru’ Papară: Sunteţi fireşte, dar nu se pune. Bucuria oficială, ce altceva.

Regina Papuc: Şi bineînţeles îţi permiţi să ai nişte bănuieli...

Cavaleru’ Papară: Nu-mi permit să am bănuieli ci dovezi.

Regina Papuc: Mă rog, păstrează-le pentru tine!… Aia de la gâtul tău nu e cumva eşarfa lui Zumm?

Cavaleru’ Papară: Ba da, am smuls-o din stomăcelul unei omizi abandonate de confraţi... Atât a mai rămas din el... Fericitul!

Regina Papuc: Ne!

Cavaleru’ Papară: Ce “ne”?!

Regina Papuc: Nefericitul!

Cavaleru’ Papară: Trădare! V-am prins!

Regina Papuc: De ce?

Cavaleru’ Papară: De limbă!... Aţi uitat că sunt încă ideologul curţii? Zumm m-a instaurat în această funcţie.

Regina Papuc: După ce golise trei vedre de tulburel de măceşe la auzul naşterii lui                    Die-Păpădie...

Cavaleru’ Papară: Interogatoriu! (robe, tobe şi tobiţe) Sunteţi fericită de nefericirea lui?

Regina Papuc: Foarte, foarte fericită de nefericirile lui. De o mie de ori fericită de nefericirea lui.

Cavaleru’ Papară: Atât?! (robiţe, tobiţe şi tobe)

Regina Papuc (forţându-se să nu plângă inestetic): De un milion de ori fericită de nefericirea lui!

Cavaleru’ Papară: Atât?!

Regina Papuc (îşi smulge, sfârşită, masca): De un miliard de ori nefericită de nefericirea lui! Nefericită! Veşnic nefericită! Nefericită!!! (începe o furtună abundentă cu petale de măceş)

Trei trompetişti cu studii: XXX! (îşi rup studiile ca într-un ritual biblic)

Cavaleru’ Papară (citeşte petalele plin de satisfacţie): “Sunt tristă ca o harpă/ În lumea asta stearpă!”... Trădare, acră trădare! Dovada, iată dovada! Şi ca asta mai sunt cu miile!

Fâl-Fâl: Nu mi se mai fâlfâie! Mi se zguduieee!!!

Cavaleru’ Papară: Şi mie la fel. Acum avem cu toţii dovada, dovezile… Condu-o să se odihnească în turn, Fâl-Fâl...  

Fâl-Fâl   (foarte satisfăcut): Foaie verde, dinamitǎ, 

                                                        O rezolv într-o clipită

                                                         Dintr-o dusă şi-o-nvârtită !

Cavaleru’ Papară: În aceste grele momente de cumpănă, mă simt nevoit să-i preiau locul şi să mă autoproclam Papară Întâiul şi Ultimul ... La mulţi ani, stimată prefăcută regină Papuc!

Regina Papuc (demnă): Nedemnule!

Scena 12

(Veselul Zumm, Zgăbeaţă, Die-Păpădie, Voracica, Marele Pâş-Pâş)

Veselul Zumm: Nu mă mai gâdila, păroşenie!

Voracica: Hmmm!

Veselul Zumm: E-te-te! Puţin respect! Aş putea să-ţi fiu tată! Nu profita că sunt imobilizat!

Voracica: Hmmm! Am o sete de cunoaştere! Am o foame de incultură… pardon de pomicultură!

Veselul Zumm: Teribil! De asta arăţi în halul în care arăţi. Ia-ţi un abonament la o sală!

Voracica: Hmmm! Poate la o sală de mese. Cât de mult semeni cu o ademenitoare frunză de salată! Iam-iam-iam!!!

Veselul Zumm: Nu apreciez! Pofticioasă “mică”... Mustăcioaso!!! Trage-ţi ţepii ăia coloraţi cât mai departe de mine!… Foloseşti un deodorant special?

Voracica: Natural! Hmmm! Hmmm! Hmmm!

Veselul Zumm: Asta înseamnă “da” sau “nu”?

Voracica: Depinde de context... Chiar că rezonezi cu o frunză suculentă de lăptucă!!! Ţi-a mai făcut cineva complimentul ăsta incendiar? Declaraţii?! Niciodată n-am rezistat în faţa ispitelor... Să te gust?! Să nu te gust?!

Veselul Zumm: N-a venit încă August! Cum mi-o fi norocul! Ştiai că ai nişte carii groaznice?!

Voracica: De la dulciuri, de la “Daţi copiilor cât mai multe dulciuri!”... de asta sunt aşa acră ca o carne macră. Cât de mult semeni cu o frunză viguroasă de salată… Ah! Îmi vine să mă flagelez!

Veselul Zumm: Flagelează-te odată, dar lasă-mă să mor înainte, de silă; după aceea poţi să mă îmbălsămezi cu oţet balsamic...

Voracica: Nu mai rezist! Mă unduiesc!

Veselul Zumm: Şi?!

Voracica: E un dans al sacrificiului! Huuah! Huuah!

Veselul Zumm: Nu ţi-am cerut să te sacrifici.

Voracica: Nici eu nu ţi-am cerut! Tu te-ai oferit voluntar… Copăcel, copăcel! Urcă-te pe farfurie şi-am să-ţi fac o poezie!

Veselul Zumm: Adu-mi aminte!... Şi când ai să mi-o citeşti?

Voracica: In memoriam!… Hmmm! Hmmm! Hmmm! Ispititorule! Prânzuleţ!

Veselul Zumm: Bau-Bau! Conţin E-uri!

Voracica: Multe, multe E-uri!!! Sunt înnebunită după E-uri!

Veselul Zumm: Nu mă gâdila! Am spus: nu mă mai gâdila!

Voracica: Urcă-te odată pe farfurie! Caţără-te, prânzuleţ! Am primit indicaţii precise de la unchiuleţul Riktus care vrea să găsească, la întoarcere, locul curat. Urmează regina Papuc şi, dacă nu colaborează perfect cu noi, prinţesica aia pitică a ta cu nasul pe sus… Pregăteşte-te să pleci din istorie fără pic de glorie… adică în burtica mea! Pa, pa!

Zgăbeaţă: Ha, ha! Niciun pa, pa!

Voracica: Vai!

Prinţesa Die-Păpădie: Ce ţie nu-ţi place lui Zumm nu îi face! Da, da, chiar eu sunt. “Pitica”! Unde ţi-e gaşca, pocitanie?

Voracica: În campanie! În campanie!... În aceste momente cred că vă face harcea-parcea împărăţia de clorofilă... dacă nu a făcut-o deja!

Prinţesa Die-Păpădie: Cum poţi să miroşi! Ia-ţi odată mustăţile alea lugubre de lângă tatăl meu.

Veselul Zumm: Nu mustăţile mă deranjează ci caninii! Cine eşti tu, fetiţo?!

Prinţesa Die-Păpădie: Auzi la el, cine să fiu altcineva dacă nu chiar fiica ta unică.

Veselul Zumm: Die-Păpădie?! Ce mare ai crescut!!! Când am păşit ultima oară pe uşă erai doar o adorabilă bebeluşă şi acum… Cât porţi la papuci?

Zgăbeaţă: Fără sentimentalisme! Distrageţi-i, odată, atenţia nesătulei ăsteia! Ţine-o, ţine-o de vorbă, Die, până îl dezleg pe Zumm. Are nişte noduri marinăreşti foarte complicate.

Veselul Zumm: Bineînţeles, conform rangului meu!

Prinţesa Die-Păpădie: Tată, poţi să fii, măcar o dată în viaţă, serios?

Veselul Zumm: Încerc, dar nu garantez... deh, firea mea bicisnică…

Voracica: Nu mă ţine de vorbă, sunt foarte flămândă şi când sunt foarte flămândă nu răspund în niciun caz de faptele mele.

Prinţesa Die-Păpădie: Obezo!!!

Voracica: Asta a fost tare. Anorexicilor!

Veselul Zumm: Hei! Are de gând să mă mai salveze cineva?!

Prinţesa Die-Păpădie, Voracica, Zgăbeaţă: Răbdare! E un schimb inutil de replici introdus de autor şi pe care trebuie neapărat să le respectăm.

Veselul Zumm: Fapte, fapte, fapte!

Prinţesa Die-Păpădie, Voracica, Zgăbeaţă: Vorbe, vorbe, vorbe!

Voracica: Pân-aici mi-a fooost...

Prinţesa Die-Păpădie, Veselul Zumm, Zgăbeaţă: Pân-aici ţi-a fooost...

Zgăbeaţă: E gata!

Prinţesa Die-Păpădie, Veselul Zumm: E gata?!

Zgăbeaţă: Da.

Prinţesa Die-Păpădie: Criminalule!

Veselul Zumm: Eroule!

Zgăbeaţă: Şşt! A adormit! Bucuraţi-vă în şoaptă!

(Prinţesa Die-Păpădie şi Veselul Zumm mimează bucuria)

Zgăbeaţă: Şşt! Trebuie să se trezească la timpul cuvenit şi când o va face va fi deja fluture, la fel ca şi rubedeniile alea fioroase ale ei care, conform calculelor mele, nici n-o să mai apuce din cauza asta să mai ajungă la porţile cetăţii de clorofilă.

Prinţesa Die-Păpădie: Ce turnură!

Veselul Zumm: Ce deştept! Tatăl lui, Tristul Crump, s-a ocupat temeinic de educaţia lui.

Prinţesa Die-Păpădie: ???

Zgăbeaţă: Aoleu! Iar a început să ningă cu petale galbene de măceş.

Prinţesa Die-Păpădie: Uite pe asta scrie “miliard” iar pe cealaltă “tron”!!

Veselul Zumm: Miliard?!

Zgăbeaţă: Iar pe astea “ori”, “nefericită”, “turn”, “singură”,  “trădare”...

Veselul Zumm: “Închisă”, “Papară-Întâiul”?

Prinţesa Die-Păpădie: Traduc: “Sunt de un miliard de ori nefericită şi singură... Cavalerul Papară m-a trădat închizându-mă în turn şi s-a cocoţat pe tron sub numele de Papară-Întâiul.”

Veselul Zumm (boceşte uşor şi cam fără spor): Cât talent irosit! Ce poetesă straşnică!

Zgăbeaţă: E de rău. Trebuie neapărat să ne-ntoarcem… Pâş-Pâş!!! Secularule!!!

Marele Pâş-Pâş: Ascultă vere! De când mă consideri taxiu?!

Zgăbeaţă: Pune şi tu umărul. Patria îti va fi recunoscătoare! Colaborează!

Prinţesa Die-Păpădie: Ţi-o cere Regele!

Veselul Zumm: Îhî! Chiar aşa!

Marele Pâş-Pâş: Scuze, sire, nu v-am recunoscut cu mustăţile astea pleoştite. Arăţi atât de murat… Acum unde mai mergem?

Veselul Zumm, Prinţesa Die-Păpădie, Zgăbeaţă: Cum unde?! Înspre!

S c e n a 13

(Regina Papuc, Cavaleru’ Papară, Trei trompetişti cu studii, Fâl-Fâl, Veselul Zumm, Zgăbeaţă, Die-Păpădie )

Trei trompetişti cu studiile rupte (mai fals ca niciodată): Ca o scorpie! Se apropie! Se apropie!

Cavaleru’ Papară: Mă lăsaţi? Pe loc repaus! E o linişteee! Glanduri, pregătiţi pentru inspecţie herghelia mea dragă de melci! (nechezat de melci)

Fâl-Fâl: Uzurpatorule drag, aducerea hergheliei flămânde în mijlocul nostru este o mare greşeală... politică.

Cavaleru’ Papară: Credeam că ţi se fâlfâie.

Fâl-Fâl: De data asta nu. Nu, nu, nu!

Cavaleru’ Papară: Ce ştii tu, ascuţitoare jalnică, despre greşeală? Ce ştii tu despre politică, sclav al polizoarelor? Ce ştii tu despre diplomaţia ciocanelor?

Fâl-Fâl: Totul, adică nimic… Exact ca şi tine.

Trei trompetişti cu studiile rupte (şi mai fals): Ca o scorpie! Se apropie! Se apropie!

            Este înşirată de paradă herghelia de melci nechezători şi foarte, foarte nervoşi.

Fâl-Fâl: Uzurpatorule, faci o...!

Cavaleru’ Papară: Marş după regină! Adu odată regina, mă rog fosta regină! Deschideţi porţile! Deschideţi larg porţile!

Trei trompetişti cu studiile rupte: Noi?!

Cavaleru’ Papară: Sigur că da, cine altcineva, trebuie să prestaţi şi munci necalificate, mai ales că acum sunteţi fără studii.

Trei trompetişti cu studiile rupte: Şi ce, tu ai?

Cavaleru’ Papară: “Funcţia doboară gardul şi albastrul leopardul.” (cei trei trompetişti încep să-şi lipească de zor, cu pap expirat, studiile)

Regina Papuc: Ah, ah, ah!

Trei trompetişti cu studiile lipite: Praf, praf, praf!

Cavaleru’ Papară: Îngenunchează, rămăşiţă a trecutului! Spaimă a oglinzilor încărunţite!

Regina Papuc: Nedemnule! De două ori, nedemnule! (declamativ) Ooo!!! Toată lumea mă stimează, nimeni nu mă iubeşte.

Cavaleru’ Papară: Se vede de la o poştă. Eşti cu hormonii la pământ.

Fâl-Fâl (agitând satârul): Groaznic! Iar mi se fâlfâieee!

Regina Papuc: Bruiajul! Opreşte morişca, Fâl-Fâl!

Cavaleru’ Papară: Melcii mei dragi, iată tainul vostru! Tainule, iată melcii care te vor mistui!

Regina Papuc: E-te-te!!! Na-na-na! Ra-ra-ra! Chiar dacă nu mai sunt, oficial, regină, încă mă consider o mare doamnă. Pe cine îndrăzneşti să faci tu tain?!

Cavaleru’ Papară: Ghici, ciupercă ce-i?

Trei trompetişti cu studiile lipite: Vin! Vin!... Vin?!!!

Cavaleru’ Papară (în delir): În sfârşit avem şi noi invadatorii noştri. Profesionişti! Deschideţi odată porţile, mocăiţilor! Deschideţi larg porţile! Checul şi muştarul! Iubesc, ador perfecţiunea, estetica urâtului! Omizile astea invadatoare vor desăvârşi ceea ce am început eu, adică Nimicul... Glanduri!

Regina Papuc: Nedemnule! De nouă ori, nedemnule! (declamativ) Ooo!!! Toată lumea mă stimează, nimeni nu mă iubeşte

Veselul Zumm: Ei, dragă, nu exagera... Revino-ţi! Zumm, mustăciosul tău, nu e chiar nimeni!

Prinţesa Die-Păpădie: Un ţânţar nu-i armăsar!

Zgăbeaţă: Tiii! Chiar că melcii ăştia trebuie neapărat alimentaţi, altfel iese prăpăd!

Prinţesa Die-Păpădie: An, tan, tiri mogodan! Am tan tiri mogodan, moringo, principala cara se...

Zgăbeaţă: An-tan-te, dize mane pe, dize mane compane...

Cavaleru’ Papară: Piua! Am înţeles! Mă ofer, cu fizicul meu de invidiat! “Numai curajul îmi mai poate justifica laşităţile!” (aplauze sincere în limita posibilităţilor)

Veselul Zumm: Te bagi printre fitofagi?!

Cavaleru’ Papară: Am de ales?

Toţi: Ai vrea tu!

Scena 14

(Zgăbeaţă, Die-Păpădie, Marele Pâş-Pâş)

Prinţesa Die-Păpădie: Răsare Una-Luna!

Zgăbeaţă: Ce tare!

Prinţesa Die-Păpădie: Hai, Boro, vino mai aproape de mine, pe frunza asta roşie, de brusture! Nu mănânc prinţi sub acoperire!

Zgăbeaţă: Te strigă regina Papuc şi veselul Zumm, să te întorci la petrecere... Ce faci, nu te duci?

Prinţesa Die-Păpădie: Lasă-i! E prea devreme şi apoi toată curtea ştie unde suntem după licuricii tremurători din păr... De ce m-ai lăsat să îţi spun, toată călătoria, “pajule”?

Zgăbeaţă: Ăsta e secretul meu… Se lasă roua.

Prinţesa Die-Păpădie: Ştii, Boro… atunci când s-au pus pariurile că am să mă întorc epuizată până la asfinţit... trei sute cincizeci de mure contra una... îţi mai aduci aminte... tot timpul m-am gândit la cine-o fi pariat pentru mine...

Zgăbeaţă: Nu ştiu… Contează? Hai să le gustăm până una alta din coşuleţul ăsta plin… Ţie nu ţi-e frică de puricei?

Prinţesa Die-Păpădie: Uneori. Când sunt lângă tine, nu… Nici de ciuperci sclifosite, nici de lilieci obraznici, nici de flori carnivore, nici de Baloana şi nici măcar de omizi... Ce frumoasă e Una-Luna şi atât de melancolică încât îmi vine câteodată să o mângâi pe creştet!

Zgăbeaţă: Şi cine te opreşte?

Prinţesa Die-Păpădie: Distanţa… “Numai cineva care te va iubi cu adevărat, ţi-o va putea aduce în palmă.” – aşa îmi spunea o mătuşă… Săraca, s-a dus… după un flaşnetar mediocru.

Zgăbeaţă: Închide, te rog, pentru o clipă, ochii... (foarte încet) Pâş-Pâş!!!

Marele Pâş-Pâş: Mă enervezi… Iaaar?! Eu când mai am pauză?

Zgăbeaţă (trăgăndu-l deoparte): Pâş-Pâş, adu-o pe Una-Luna în palma lui Die… dup-aceea n-o să te mai chem niciodată. Promit!

Marele Pâş-Pâş: Acum chiar c-ai înnebunit!

SFÂRŞIT.

©Laurenţiu Budău